Istorie
Principalele trasaturi ale razboiului recePRINCIPALELE TRASATURI ALE RAZBOIULUI RECE
Razboiul rece nu era numai un razboi teritorial, ci unul de potentiala amploare mondiala. Pseudo-ideologiile[1] au facut ca, in ciuda primei victorii in criza Berlinului din 1949 (care pe de o parte, a trasat liniile de demarcatie din Europa, dar, pe de alta parte, a eliminat posibilitatea confruntarilor militare), razboiul rece sa continue si sa fie intretinut de victoria comunismului in China, de razboiul din Coreea, de seria de razboaie din Vietnam si de un lant de lupte fatise sau ascunse in multe alte parti ale lumii. Un produs secundar al acestei prelungiri dramatice a ceea ce fusese initial o lupta pentru putere in Europa a fost surprinzatoarea si extrem de rapida reabilitare a Germaniei si Japoniei , cu o diferenta totusi: Germania urma sa fie integrata in asociatiile internationale (ca NATO si Uniunea Europeana), in timp ce Japonia urma sa devina o putere independenta de prim rang, mult mai putin interesata de politica internationala decat de economia internationala.
Aceste arme erau extrem de inspaimantatoare, dar din punct de vedere militar, aproape inutile. Primele arme nucleare erau arme de distrugere in masa si, pentru scurt timp, numai Statele Unite le-au detinut. In aceasta perioada Statele Unite ar fi putut sa le foloseasca impotriva Uniunii Sovietice, dar, desi le folosise impotriva Japoniei si mai tarziu se gandea serios sa le foloseasca impotriva Chinei, utilizarea lor impotriva unei aliate atat de recente ca Uniunea Sovietica - si pe timp de pace - era imposibila si, in orice caz, nu prea mai ramasese mare lucru de bombardat in Uniunea Sovietica in primii ani de dupa razboi. Iar odata ce Uniunea Sovietica a dobandit si ea un arsenal nuclear, desi inferior celui american, riscurile de a declansa o lupta nucleara sinucigasa erau prohibitive pentru ambele parti. O incercare de a scapa de aceasta constrangere prin inventarea unor arme de mai mare precizie, cu raza de distrugere mai mica - arme cu raza medie de actiune si apoi arme tactice sau de lupta, a fost din punct de vedere strategic si logic imposibil de realizat. Nici unui comandant militar nu ii plac armele care contamineaza zona in care isi propune sa avanseze si care mai degraba ar duce la anarhie decat la victorie (anarhia fiind un lucru ce-i sperie pe comandanti la fel de mult ca si infrangerea); si, de vreme ce efectul de intimidare al unei arme nucleare mai slabe depinde de amenintarea de a o folosi pe cea imediat superioara din seria armelor nucleare, amenintarea de a o folosi pe cea mai slaba depinde de amenintarea de a o folosi in ultima instanta pe cea mai mare din serie, ceea ce este exclus. Dezvoltarea unei serii de arme nucleare nu a eliminat elementul de mistificare care, desi prezent in toate manevrele politice internationale, era, in cazul armelor nucleare, prea mare ca sa asigure credibilitate. Armele nucleare erau menite sa intimideze - dar ele intimidau ambele parti, deci nu erau suficiente pe plan politic. Un factor de intimidare are efect politic numai atunci cand poate afecta un echilibru. Armele nucleare au mentinut statu quo-ul, chiar si atunci cand unul dintre protagonistii era mult mai slab decat celalalt: aceasta inseamna ca ele au mentinut dezechilibrul.
Principala caracteristica a armelor nucleare este capacitatea de a ucide un numar urias de oameni, dar uciderea acestora nu este un scop in sine (cu exceptia genocidului), uciderea oamenilor este un mijloc folosit intr-un scop politic, pentru schimbarea modului de a gandi, a politicii si actiunilor adversarilor. Datorita armelor nucleare, razboiul rece a parut o competitie intre doua puteri aproximativ egale, dar aparentele nu au fost conforme cu realitatea, Statele Unite au fost intotdeauna mai puternice decat Uniunea Sovietica, nu numai in privinta armamentului, ci si a resurselor care le dadeau posibilitatea continua de a-si dezvolta si multiplica armele, permitandu-le totodata sa suporte costurile acestei curse a inarmarii. Pretul ridicat pentru producerea si mentinerea armelor nucleare la o scara internationala a adancit prapastia dintre cele doua superputeri, pana cand Uniunea Sovietica, condusa incompetent si corupt a fost silita sa iasa din aceasta competitie. Inegalitatea dintre cele doua superputeri a fost atestata de faptul ca Uniunea Sovietica a fost distrusa de razboiul rece, in timp ce nu s-a pus niciodata problema ca Statele Unite ar putea avea o soarta asemanatoare. Sub conducerea lui Stalin si a succesorilor sai pana la Gorbaciov, Uniunea Sovietica a incercat din rasputeri sa se modernizeze. Problema nu era daca Statele Unite puteau continua sa predomine, ci daca o puteau face fara a suferi pierderi inacceptabile pe toata durata acestui proces. [1] IDEOLOGÍE, ideologii, s.f. Totalitatea ideilor si conceptiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflecta, intr-o forma teoretica, interesele si aspiratiile unor categorii intr-o anumita epoca. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor si conceptiilor care constituie partea teoretica a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Stiinta care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor si al originii lor.
|