Revoluția Romana din 1848

CUPRINS

In Moldova

In Tara Romaneasca

Revolutia de la 1848 in  Transilvania

Note

Bibliografie

Revoluția Romana de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an și expresie a procesului de afirmare a națiunii romane și a conștiinței naționale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția Franceza din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra intregii Europe. Deoarece Franța era un stat național unitar, revoluția de aici a avut un predominant caracter social, pe cand in celelalte țari a luat diferite forme, dupa necesitațile locale. Astfel ca, principiul libertaților cetațenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat și s-a transformat in libertați naționale pentru popoarele supuse, iar peste revendicarile sociale s-a suprapus ideea de unitate naționala^[1].Revoluția Romana de la 1848 s-a desfașurat in condițiile in care parți din teritoriul național se aflau in stapanirea imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina ), in timp ce Moldova era constransa sa accepte protectoratul Rusiei ṭariste, iar Muntenia , suzeranitatea Imperiul Otoman .

Enciclopedia Cugetarea, Lucian Predescu, p.728-729

Magazin Istoric nr.6 iunie 1983, Gand și fapta naționala, prof. univ. dr. Gh. Platon,p.15

In Moldova

In Moldova, mișcarea revoluționara a avut un caracter pașnic, ea mai fiind denumita in epoca și revolta poeților și s-a concretizat printr-o petiție in martie 1848 și printr-un program in august 1848. Petiția cuprindea 35 de puncte și a fost redactata, de catre Vasile Alecsandri , la o intrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași , cu știrea domnitorului Mihail Sturdza , in data de 27 martie. Aceasta 'petițiune a boierilor și notabililor moldoveni' avea un caracter moderat datorita atitudinii rezevate a principelui Sturza, care era presat de prezenta trupelor ruse la granița. Simțind pericolul unei mișcari și in Moldova, sub influența celor de afara, domnitorul insuși le-a cerut petiția. Cu toate ca memoriul lor nu cuprindea decat reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, in conformitate cu Regulamentul Organic , domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mișcarii. Aceștia urmau sa fie trimiși in Turcia , insa au reușit sa-i cumpere pe cei care trebuiau sa-i treaca Dunarea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti, care 'mergea pe talvegul Dunarii cu copilul in brațe și cu pungile de galbeni' pentru a-i elibera pe cei cazuți prizonieri), ajungand la Braila . De aici au reușit sa plece in Transilvania , de unde au trecut in Bucovina .

Istoria romanilor, Giurescu & Giurescu, p.586

In vara lui 1848 se aflau in Bucovina - și mai ales in Cernauți - circa 50 de fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care: Alexandru Ioan Cuza , C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a adaugat și Mihail Kogalniceanu , care avusese un conflict cu fiul domnitorului. In august 1848 este redactat un program in 36 de puncte, care a fost publicat de Kogalniceanu sub titlul 'Dorințele partidei naționale din Moldova'. Acest program se deosebea radical de petiția din martie, fiind impotriva Regulamentului organic și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele: egalitate politica și civila, instrucțiune gratuita, improprietarirea țaranilor și se incheia cu o dorința arzatoare: unirea Moldovei cu Muntenia

Referat: Spania - relieful si suprafata, clima si categoriile de teren Proiect: Test final Geografie generala - clasa a V-a

In Țara Romaneasca

In Țara Romaneasca, revoluția s-a bucurat de mai mult succes decat in Moldova , deoarece tinerii revoluționari munteni, spre deosebire de cei moldoveni, au incercat traducerea ideilor in fapte. In acest scop i-au atras in tabara lor pe intelectualii mai de seama din acea vreme, precum și o parte a administrației și armatei.

[4] Revoluția romana de la 1848, Apostol Stan

Istoria romanilor, Giurescu & Giurescu, p.586

7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru , Nicolae Balcescu și Costache Romanescu alcatuiesc, in ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluționar.

9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotaraște citirea proclamației revoluționare la Islaz , un mic port la Dunare din Romanați pentru ca doi dintre cei mai importanți membri ai clubului revoluționar craiovean conduceau destinele in Romanați. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul județului) și capitanul Nicolae Pleșoianu ai carui dorobanți primisera ordin sa se deplasase din Craiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta, imediat dupa debarcare, agitatori revoluționari veniți de la Paris. Sub obladuirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu va fi organizata de catre Popa Șapca, o mare adunare populara la Islaz.

Guvernul provizoriu format la Islaz ii cuprindea pe ofițerii: Gheorghe Magheru și Nicolae Pleioṣanu, pe preotul Radu Șapca pe membrii clubului craiovean: Ștefan Golescu , Ioan Maiorescu și ca secretar al guvernului provizoriu, pe Costache Romanescu . Acestora li s-au alaturat Ion Heliade Radulescu și Christian Tell.

11 iunie 1848, București: Știind ca a pierdut sprijinul armatei, Bibescu semneaza, la București proclamația de la Islaz care va deveni noua constituție. A doua zi, rușii au protestat prin consulul lor și au amenințat ca vor invada țara. In aceste condiții, Gheorghe Bibescu abdica. Guvernul provizoriu revoluționar se deplaseaza intai la Craiova pentru a inlatura grupul care il sprijinea pe Bibescu.

13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de intrunire a guvernului provizoriu și prima capitala a revoluționarilor pașoptiști, inainte ca aceștia sa ajunga la București.

Ioan Maiorescu a citit declarația de la Islaz in fața unei mulțimi in delir. A doua zi, in zorii zilei, cand strazile orașului erau amorțite iar craiovenii visau la idealurile revoluției, reacțiunea craioveana incearca contralovitura. Ion Heliade Radulescu primește delegația contrarevoluționarilor, soldații colonelui Ion Vladoianu, cunoscut reacționar, se strecoara, deghizați pe strazile aproape pustii la acea ora, impresoara sediul guvernului revoluționar și aresteaza o parte a membrilor guvernului. Dar Gheorghe Magheru, alaturi de Grigore Bengescu, Iancu Obedeanu, Nica Locusteanu și Ioan Maiorescu aduna in graba dorobanții, mobilizeaza locuitorii Craiovei și inconjoara, la randul lor, partizanii contrarevoluției, despresurand sediul guvernului provizoriu.

14 iunie 1848 Craiova. Guvernul adopta ca steag național, tricolorul revoluționarilor. Primul steag tricolor al pașoptiștilor, cel purtat la Islaz de Popa Șapca și dupa care au fost intocmite toate celelalte steaguri pașoptiste, a fost cusut doar de mainile domniței Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, in amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu și pentru ca primul steag al revoluției sa poarte simbolul neprihanirii.

15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla inca la Craiova. Insoțit de o oaste alcatuita din dorobanții aflați sub comanda lui Nicolae Pleșoianu, carora li se alatura numeroși țarani, guvernul provizoriu revoluționar pleaca spre București.

In aceeași zi, are loc o intrunire la varf ruso-turca la Istambul. In timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Țara Romaneasca, rușii care urmareau cucerirea stramtorilor Bosfor și Dardanele și extinderea imperiului țartist in Balcani, gasește revoluțiile romane un bun prilej de reincepere a ostilitaților. Rușii declara ca nu vor tolera un focar revoluționar la granița imperiului lor.

16 iunie 1848 București: Revoluționarii ajung la București in frunte cu membrii guvernului provizoriu. Sunt intampinați cu entuziasm de populația Bucureștiului. De teama represiunilor celor doua imperii se retușeaza guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicala a revoluționarilor ci și o aripa moderata. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit și va avea ca membri pe: Ion Heliade Radulescu, Nicolae Golescu , Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, C.A. Rosetti , Nicolae Balcescu și Ion C. Bratianu .

19 iunie 1848 București: Reacționarii incearca o contralovitura anihilata imediat de revoluționari care cer sprijinul populației. In fruntea aparatorilor guvernului se afla Ana Ipatescu și Nicolae Golescu. Gheorge Magheru primește conducerea armatei și sarcina constituirii bazei armate a revoluției in Oltenia.

19 iulie 1848 Giurgiu. Urmare a ințelegerii ruso-turce, rușii vor invada Moldova iar turcii vor patrunde in Țara Romaneasca. Guvernul revoluționar trimite o delegație la cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman Pașa asigurandu-l de relațiile cordiale ale guvernului revoluționar fața de turci. Soliman cere dizolvarea guvernului care iși schimba denumirea in locotenența domneasca avand in frunte pe Ion Heliade Radulescu, Cristian Tell și Nicolae Golescu, noua formula pastra membrii guvernului dar punea in fața trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenței turcilor. Soliman este bine primit in București, nu intra cu armata, se dau reprezentanții in cinstea lui iar acesta recunoaște locotenența domneasca drept guvern legal. Urmarea acestei recunoașteri va fi recunoașterea legalitațiui guvernului de catre toate guvernele europene cu excepția rușilor. Rușii reclama mituirea lui Soliman și incapacitatea acestuia de a pricepe ce se intampla in țara și cer sultanului inlocuirea lui Soliman cu Fuad pașa, omul masurilor dure.

13 septembrie 1848 București: In cursul intrarii trupelor otomane, un incident a dus la lupta din Dealul Spirii intre turci și Compania de Pompieri condusa de Pavel Zaganescu, care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluționarilor romani.

30 noiembrie 1848: In ajunul intrarii in Craiova a primei divizii otomane, evaluata la 10 000 de ostași și comandata de Hussein-Pașa, sute de sateni din jurul Craiovei și locuitori ai orașului, inarmați cu puști, sulițe, topoare și coase, au intampinat trupele straine, neținand seama de superioritatea numerica covarșitoare a acestora. Rezultatul a fost din nou defavorabil romanilor. Revoluția fusese invinsa. ^[6].

Revoluția de la 1848 in Transilvania

In Transilvania mișcarea romaneasca a avut un caracter preponderent național. O parte din romani au aderat la revoluția burgheza maghiara. Dieta de la Cluj a avut in componența ei și cațiva romani, iar apoi cea de la Debrețin ceva mai mulți. Burgezia maghiara revoluționara, care a pus pe picioare o armata bine organizata, a cautat sa-și impuna controlul asupra intregului Ardeal. In acest context au fost reprimate toate mișcarile de impotrivire ale romanilor, sașilor și ungurilor ramași fideli Casei de Habsburg. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care a nemulțumit deopotriva parți importante ale romanilor ardeleni, ale sașilor și maghiarilor. Insuși poetul Sandor Petöfi se ridicase impotriva hotararii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentand ca in Dieta care luase decizia se aflasera din 300 reprezentanți numai 3 romani si 24 de sași. In martie 1848 izbucnise revoluția la Viena, mișcare care a patruns mai apoi in Ungaria, unde intelectualitatea liberala maghiara dorea sa impuna stat național independent de Austria.

Istoria romanilor, Giurescu & Giurescu, p.587-592

Ideea de libertate și de unitate naționala era ințeleasa de burghezia maghiara in sensul formarii unei națiuni civice dupa modelul preconizat de Revoluția franceza, adica neținand seama de componența etnica eterogena a țarii, ba tocmai prin omogenizarea forțata a specificului diferitelor regiuni și prin impunerea unei singure limbi oficiale. Liderii romanilor din Transilvania nu au impartașit ideea crearii unui stat național maghiar și au convocat o adunare proprie in care sa discute problemele care ii preocupau. Adunarea romanilor transilvaneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848, fiind cunoscuta ca Adunarea de la Blaj. Se formeaza in Munții Apuseni o armata de voluntari romani condusa de avocatul Avram Iancu .

Aceștia reușesc doua victorii importante impotriva armatelor maghiare la Abrud și Marișel . Pe langa romani se ridicasera și croații dar nici ei nu doreau sa faca parte din statul ungar. Nicolae Balcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a incerca aplanarea conflictului romano-maghiar dar Kossuth și membrii nobilimii maghiare au refuzat sa acorde drepturi egale romanilor. In lupta de la Șiria langa Arad, armatele ungurești fura cu totul zdrobite de ruși, iar Ungaria și Ardealul vor fi predate de ruși austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianțe.

La intrunirea organizata de revoluționarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj, cei mai mulți fruntași și-au exprimat dorința de a participa la reuniunea programata de revoluționarii romani transilvaneni. Unii revoluționari munteni ca Dumitru Bratianu au reușit sa ajunga la Blaj inainte ca autoritațile sa impuna masuri restrictive. Lui Nicolae Balcescu și celor care au solicitat eliberarea unui pașaport li s-a refuzat acest lucru. Al. Papiu-Ilarian spune ca la interesul mare manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj, autoritațile au raspuns prin ridicarea unui zid polițienesc. Totuși unii revoluționari munteni au reușit sa ajunga la Blaj. Mai favorizați de evenimente au fost romanii moldoveni care au avut un numar mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Sion , Alecu Russo , Lascar Rosetti , Petrache Cazimir , Nicolae Ionescu , Vasile Alecsandri, Costache Negri .

Liderii mișcarii din Transilvania: Avram Iancu , Alexandru Papiu Ilarian , Ioan Axente Sever , Simion Balint , Simion Barnuțiu , Ioan Buteanu , Petru Dobra , Timotei Cipariu , Ioan Dragoș , Ioan Sterca-Șuluțiu , David Urs de Margina .

Bibliografie

Apostol Stan , "Revoluția romana de la 1848"

Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu , "Istoria romanilor"

Gelu Neamțu, "Maghiari alaturi de revoluția romana de la 1848 din Transilvania"

Ioan Chindriș, "Uitații prefecți ai munților"

Lucian Predescu , "Enciclopedia Cugetarea"