Primul razboi mithradatic, razboiul civil si dictatura lui Sulla

Primul razboi mithradatic, razboiul civil si dictatura lui Sulla

Unele dintre cele mai importante confruntari militare din istoria romana au fost razboaile mithradatice. Mithradates VI Eupator (n. 132 i.Hr., a domnit intre anii 121-63 i.Hr.) a fost comparat cu Hannibal nu ca valoare personala, ori ca strateg, ci ca organizare si conducere a unui impozant aparat militar care timp de 25 de ani a pus la incercare pe romani, in timpul a trei razboaie la care au participat cei mai ilustri generali: Sulla, Lucullus si Pompeius. Personalitate fascinanta, genial om politic, exceptional inzestrat intelectual si fizic, a reusit sa isi faca un important capital politic in fata lumii hellenice.

Mithradates a folosit dificultatile Romei. Intra in legatura cu socii italici si apoi cu generalul roman rebel Sertorius, care domina Hispania. A realizat pentru prima data in istorie un dominium Ponti Euxini, adica un control total asupra Marii Negre, controland exporturile de grau din regiune, una dintre cele mai importante ale Antichitatii. De la autorii vechi (Appian, Mithradatica) avem si cifrele armatei Pontului: sute de nave, 250.000 infanteristi, 50.000 calareti.

In armata sa, in afara asiaticilor, se aflau sciti, sarmati, bastarni, celti si italici, in primul rand ofiteri din armata sertoriana, care serveau si ca instructori militari.

Ingerintelor expansiunii lui Mithradates li s-a pus capat pentru un timp prin actiunea din 92 i.Hr. a lui Sulla, pe atunci propraetor al provinciei Cilicia din Asia Mica, care s-a restabilit pe Ariobazanes pe tronul Cappadociei, de unde fusese alungat de Mithradates si Tigranes cel Mare al Armeniei. Reintors la Roma, Sulla e ales consul.

Marius si tribunul plebei, P. Sculpicius Rufus reusesc printr-un artificiu - introducerea fostilor socii in toate triburile de votare - sa retraga comanda lui Sulla si sa o atribuie lui Marius. Sulla da o lovitura de stat intorcandu-se cu legiunile la Roma. El ocupa orasul si reprima opozitia marianista. Marius fuge si scapa cu viata.

Revenit la Roma, Sulla restrange drepturile triburilor plebei si hotaraste ca plebiscita, hotararile comitiilor tribute, sunt valabile doar daca sunt confirmate de Senat. De asemenea, Sulla a dublat numarul de senatori, adaugand 300 de cavaleri vechiului corp senatorial.

Dupa reglarea afacerilor la Roma, Sulla se indreapta catre Orient, unde in 88 i.Hr. Mithradates invadase provincia Asia. Aflat la Efes, dupa ce a proclamat libertatea hellenilor, regele a ordonat uciderea italicilor aflati in provincia Asia. Traditia literara transmite ca au fost masacrate peste 80.000 de persoane - cel mai groaznic masacru din antichitate, care ignora ius gentium (legea gintilor).

In acelasi an, generalul lui Mithradates, Archelaos, cucereste Hellada fara Thesalia si Etolia, si Macedonia. N cursul expeditiei are loc un alt masacru in Delos.

Atena trece de partea lui Mithradates, alungandu-i pe romani. In 87 i.Hr. Sulla debarca in Epir. Dupa un lung asediu, romanii cuceresc Atena si in urma a doua batalii, la Cheroneia si Orchomenos, armatele lui Mithradates sunt infrante si obligate sa evacueze Europa.

Intre timp, in 87 i.Hr., popularii reiau puterea la Roma. Unul din consuli, Lucius Cornelius Cinna il cheama in ajutor pe Marius, care vine din Africa si formeaza o armata in Samnium. Cinna este repus in calitatea de consul, declansandu-se o sangeroasa represiune, consulii anului 87 i.Hr. sunt ucisi. Aceeasi soarta au avut-o oratorul Marcus Antonius si invingatorul cimbrilor, Quintus Latatius Catullus. La 1 ianuarie 86 i.Hr., Marius este ales pentru a saptea oara consul, dar el moare la 13 ianuarie.

Noul consul, Lucius Valerius Flaccus va primi comanda razboiului impotriva lui Mithradates. A obtinut succese importante impotriva armatelor acestuia, recucerind Macedonia, Bizantul si Kalchedon, stabilind un cap de pod in Asia Mica. Intre timp, el a fost asasinat de legatul sau, Fimbria. In momentul in care popularii au preluat puterea la Roma, Senatul epurat l-a declarat pe Sulla hostis populi Romani.

In aceasta situatie, in fata pericolului pe care-l reprezenta pentru el noua configuratie de la Roma, Sulla accepta oferta de pace a lui Mithradates, trecandu-si armatele in Asia pentru a se intalni cu acesta si a restaura puterea romana in Orient si pentru a combate pe consulul popular Flaccus.

Inaintea trecerii in Asia, Sulla a intreprins o expeditie impotriva triburilor tracice care jefuiau Macedonia. Cu aceasta ocazie, el a jefuit regiunile locuite de maidoi, conationalii lui Spartacus. Este de presupus ca in acest moment s-a incheiat si tratatul a carui text in versiunea latina s-a gasit la Callatis, intre Roma si aceasta colonie greceasca[1]. Vechea ipoteza lansata de Scarlat Lambrino si rulata de ceilalti istorici a incheierii acestui foedus in urma campaniei lui Lucullus in anii 72-71 i.Hr. nu poate fi acceptata, intrucat atunci Callatis a fost cucerit iar textul arata ca este vorba despre un tratat incheiat in conditii de egalitate, ceea ce este un nonsens! In aceasta situatie, trebuie cautat un alt moment al incheierii acestui tratat, intrucat si limba latina a tratatului este mai vache (aproximativ 114-100 i.Hr.) si avand in vedere ca acum sunt mentionate multe expeditii ale guvernatorilor Macedoniei impotriva barbarilor din nord, sau pe baza asa numitei lex de piratis persequentis. Credem ca acele expeditii, ca si amintita lege, nu constituie elemente de natura sa sublinieze intinderea influentei romane spre litoralul vestic si nord-vestic al Marii Negre in domeniul sau de influenta. Stim din categoriile multiple de izvoare ca inainte de primul razboi mithradatic regele Pontului domina tot litoralul Marii Negre. Stim, de asemenea, ca in momentul infrangerii armatelor sale din Grecia de catre romani, mai multe cetati grecesti au incercat sa se rupa din alianta incheiata cu Mithradates pentru a o cauta pe cea romana. Pe aceste considerente, credem ca cea mai insemnata din cetatile grecesti de pe litoralul romanesc, Callatis, nu putea sa ignore noua stare de lucruri, astfel incat ea si-a trimis probabil reprezentantii la generalii romani aflati in preajma, pentru a solicita alianta. Cum pozitia romanilor nu era bine consolidata, o asemenea oferta nu putea sa nu fie primita. Unul din rezultatele campaniei sullane din 86 i.Hr. a fost, asadar, i incheierea unui tratat cu cetatea hellenica Callatis.

In 85 i.Hr., in urma intalnirii dintre Sulla si Mithradates s-a incheiat pacea de la Dardanos. Aceasta continea urmatoarele clauze: revenirea la situatia anterioara, adica evacuarea de catre Mithradates a teritoriilor cucerite in Asia (provincia Asia, Gallatia, Kapadokkia, Bithynia), regele Pontului ramanand insa cu protectoratul din regiunea Marii Negre (Bosforul cimmerian); amnistia pentru polisurile care trecusera de partea lui Mithradates; regele punea la dispozitia lui Sulla nave de razboi si platea 3000 talanti.

S-a discutat asupra acestei paci pe care Senatul nu a ratificat-o niciodata. Cand Mithradates a sesizat dificultatile interne ale lui Sulla, a incercat sa nu mai incheie pacea in conditiile initiale, stabilin in urma armistitiului incheiat intre Archelaos si Sulla. Intre timp, armata popularilor, a consulului Flaccus si, apoi, a asasinului sau, Fimbria, a inceput operatii militare de anvergura in Asia Mica impotriva lui Mithradates si nu era conforma cu onoarea romana. Sulla a actionat aici din motive de politica interna, fiind declarat hostis populi Romani. Aceasta pace rapida ii asigura resursele si libertatea pentru a-i combate pe populari in Asia Mica si la Roma.

Dupa eliminarea lui Fimbria, dupa jefuirea provinciei Asia, care a fost supusa de o grea contributie egala cu tributul pe 5 ani, conform principiului ca razboiul se hraneste din razboi, Sulla revine in Italia in 83 i.Hr. Dupa lupte grele impotriva marianilor, dupa sangeroase proscriptii, razboiul civil ia sfarsit in anul 82 i.Hr.

Dupa preluarea puterii, Sulla are de rezolvat trei probleme: 1. legalizarea puterii sale; 2. organizarea si sistematizarea represiunii si 3. reorganizarea statului roman.

1. Sulla a impus legalizarea calitatii sale de proconsul de catre Senat si a dispozitiilor lui ca dictator legibus scribundis et rei publicae constituendae, adica dictator cu puteri legiltaliv constitutionale. Nu este decat o legatura aparenta intre acest titlu si vechea institutie a dictaturii propriu-zise, el avand competenta in toate domeniile si durata detinerii dictaturii tinea de vointa lui. Caesar va itera dictatura in aceasi forma.

2. Printr-o lex Cornelia de proscriptione au fost ucisi 4700 romani (2000 cavaleri si senatori). Delatores (denuntatorii) erau la mare cinste, intrucat o parte din averea celui denuntat revenea acestora.

3. reorganizarea statului roman a fost mult mai complexa, Sulla fie restaurand vechea constitutie optimata, fie introducand cateva inovatii. A amputat politic tribunalul plebei si a limitat puterea cenzorilor. A reorganizat Senatul, a revizuit cursus honorum printr-o lex Cornelia de magistratibus, introducand reguli severe pentru ocuparea magistraturilor. De asemenea, a reorganizat administratia provinciilor, printr-o lex Cornelia de provinciis ordinandis, introducand norme pentru preluarea functiei de proconsul si propraetor. A emis o lex Cornelia de maiestate, prin care a impus apararea prestigiului si demnitatii Senatului si magistratilor romani.

S-a preocupat de asigurarea acordarii de pamant pentru veteranii sai, creandu-si o importanta clientela in care un rol important il aveau cei 10.000 de sclavi eliberati de el, si care rimisera numele de Cornelii.

Dupa reglementarea acestor domenii, Sulla s-a retras in mod surprinzator, renuntand la toate demnitatile, redevenind un simplu paricular. Nimeni n-a indraznit vreun atentat impotriva lui, stiindu-se pe ce sprijin enorm putea conta fostul dictator. A murit in 79 i.Hr., multe dintre actiunile sale ramanand insuficient lamurite, intrucat valoroasele sale Memorii s-au pierdut, ele regasindu-se in parte la Plutarch, Viata lui Sulla.