Politica si tie in sec XVII

Politica si diplomatie in sec XVII

Secolul al XVII-lea este caracterizat printr-o mai mare stabilitate politica. Domnitorii romani au renuntat la conflictul deschis cu Imperiul Otoman, inlocuindu-l cu actiuni diplomatice menite sa stranga legaturile dintre cele trei Tari Romanesti si sa le apropie de puterile europene ostile turcilor (Imperiul Habsburgic, Polonia si Rusia).

Daca in prima jumatate a sec. al XVII-lea, regimul dominatiei otomane (instituit inca din 1538) a fost mai usor, in a doua jumatate a secolului, acest regim a devenit tot mai apasator culminand, la inceputul sec. XVIII-lea cu instaurarea, in Tara Romaneasca si in Moldova, a regimului fanariot.

Regimul politic al dominatiei otomane asupra Tarilor Romane s-a manifestat sub doua forme: dominatia economica si dominatia politica.

• Dominatia economica a constat in:

a)     obligatiile banesti ce trebuiau platite Portii:

haraciul sau tributul - reprezenta sumele de bani ce trebuiau platite de domnitorii romani in schimbul mentinerii pacii si pastrarii autonomiei interne a Tarilor Romane;

peschesurile - darurile in bani sau natura (blanuri, cai, etc.) pe care domnitorii romani erau obligati sa le plateasca cu ocazia diferitelor evenimente ce aveau loc la curtea sultanului (casatorii, urcarea pe tron a sultanilor, etc.);

cumpararea domniei - sume de bani ce erau platite sultanilor sau dregatorilor acestuia de catre pretendentii la tronul Tarilor Romane, pentru a li se acorda domnia;

confirmarea domniei (din a doua jumatate a sec. al XVII-lea) sau mucarerul - obligatie in bani, anuala sau trienala, ce era platita de domnitori sultanului pentru mentinerea lor pe tron.

b)     obligatiile in natura (cereale, vite, cai, etc.) si obligatiile in munca (transport, constructii, etc.)

c)      monopolul comercial: dreptul turcilor de a cumpara produse agricole la preturi foarte mici.

• Dominatia politica s-a exercitat prin:

amestecul sultanilor in numirea domnitorilor a fost cauza duratei mici a domniilor, pe tronul Tarilor Romane perindandu-se, in aceasta perioada, un numar foarte mare de domnitori;

controlul asupra politicii duse de domnitor prin intermediul boierilor romani de la curtea domneasca cat si prin trimisii Portii (in special greci). Acest lucru a permis instaurarea unui climat de insecuritate politica, domnii si principii din cele trei Tari Romane fiind expusi intrigilor de la curte si subordonati intereselor boierilor, respectiv nobililor. S-a instituit,  astfel, regimul boieresc in Tara Romaneasca si Moldova si regimul nobiliar in Transilvania.

Chiar si in conditiile crizei de autoritate cu care s-a confruntat domnia in Tarile Romanesti, pe parcursul sec. al XVII-lea, au existat domnitori si principi (in Transilvania) care s-au distins prin politica abila dusa cu scopul iesirii din sfera de influenta a Imperiului Otoman.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Cele mai importante domnii:

1. Matei Basarab (1632-1654), in Tara Romaneasca:
• Politica interna:

cu sprijinul boierilor romani a incercat inlaturarea boierilor greci din sfatul domnesc;

a urmarit dezvoltarea economica a tarii;

a sprijinit construirea de lacasuri de cult.

• Politica externa:

a initiat legaturi cu habsburgii si cu regele Poloniei in scopul realizarii unei aliante antiotomane;

a intretinut relatii cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I, cu care a incheiat, in 1633, un tratat de alianta prin care cei doi isi promiteau sprijin reciproc. Acest tratat a fost reinnoit in 1635, 1636, 1638, 1640, 1647 si cu fiul acestuia Gheorghe Rackoczi II, in 1650 si 1651;

1650 - a incheiat o intelegere de ajutor reciproc cu hatmanul cazacilor, Bogdan Hmelnitki;

s-a aflat in conflict cu domnul Moldovei, Vasile Lupu, Care urmarea sa-i ocupe tronul.

2. Vasile Lupu (1634-1653), in Moldova

• Politica interna:

s-a sprijinit pe boierii greci in conducerea tarii ceea ce i-a nemultumit pe boierii pamanteni;

om de cultura, a ridicat numeroase biserici si manastiri (Biserica Trei Ierarhi din Iasi).

• Politica externa:

1639, a incercat sa-l indeparteze de la tron pe Matei Basarab, dar a fost infrant in luptele de la Ojogeni si Nenisori (Ialomita);

1638, tratat de alianta cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I;

1644-1648, perioada de imbunatatire a relatiilor cu Matei Basarab;

1646, a incheiat o conventie de buna vecinatate si de extradare cu Transilvania;

1653, ultima incercare a lui Vasile Lupu de a ocupa tronul Tarii Romanesti s-a incheiat cu infrangerea suferita la Finta si indepartarea sa de pe tron.

3. Serban Cantacuzino (1678-1688) in Tara Romaneasca

• Politica interna:

intarirea autoritatii domnesti pentru a pune capat anarhiei provocate de grupurile boieresti.

• Politica externa:

a urmarit incheierea unei aliante antiotomane cu Imperiul Habsburgic;

1683, cand a avut loc asediul esuat al turcilor asupra Vienei, chiar daca a participat cu trupe alaturi de Imperiul Otoman la acest asediu, a ajutat trupele imperiale oferindu-le informatii despre actiunile turcesti;

dupa infrangerea armatelor turcesti la Viena, Serban Cantacuzino a intrat in tratative cu imparatul german in vederea incheierii unei aliante antiotomane;

1684-1688, contacte diplomatice cu Imperiul Habsburgic, habsburgii promitandu-I domnia ereditara si titlul de baron in cadrul imperiului. Tratativele nu au fost finalizate datorita mortii domnitorului.

4. Constantin Brancoveanu (1688-1714) in Tara Romaneasca

• Politica interna:

s-a preocupat de intarirea autoritatii domnesti in raport cu boierii;

a reorganizat sistemul fiscal;

a sprijinit Biserica prin construirea de lacasuri de cult si prin danii acordate acesteia;

a contribuit la inflorirea culturii prin sprijinul acordat tiparirii de carti in tipografiile din Targoviste si Ramnic;

1714, datorota intrigilor boierilor pe langa sultan, a fost mazilit, apoi executat impreuna cu cei patru fii ai sai, la Istanbul.

• Politica externa:

a urmarit permanent mentinerea unor relatii bune cu Imperiul Otoman pentru a nu trezi suspiciuni cu privire la politica sa externa antiotomana;

la inceput relatiile cu imparatul german au fost incordate, domnitorul roman fiind nevoit sa respinga doua atacuri ale habsburgilor asupra Tarii Romanesti: in 1689 si in anul 1690, cand domnitorul i-a alungat pe habsburgi din Transilvania;

a incercat incheierea unei aliante cu Polonia indreptate impotriva turcilor, dar a renuntat la acest proiect datorita incapacitatii de lupta a Poloniei;

cu Moldova relatiile au fost incordate;

1709, intre Tara Romaneasca si Rusia lui Petru cel Mare s-a incheiat o conventie secreta indreptata impotriva turcilor.

5. Dimitrie Cantemir (1710-1711), domn al Moldovei

• Politica interna:

a luat masuri pentru intarirea puterii centrale;

s-a sprijinit pe mica boierime si pe oraseni impotriva marilor boieri;

a realizat o reforma fiscala.

• Politica externa:

s-a orientat spre o alianta antiotomana cu Rusia care se afla in plina ascensiune;

13 aprilie 1711, la Lutk, a incheiat un tratat de alianta cu tarul Rusiei, Petru cel Mare, tratat care prevedea ajutor militar reciproc impotriva turcilor;

iulie 1711, la Stanilesti, ostile rusesti si moldovene au fost infrante de turci, iar Dimitrie Cantemir s-a refugiat la curtea tarului Rusiei.

Incepand cu anul 1711, in Moldova si 1716, in Tara Romaneasca, Imperiul Otoman a inlocuit domniile pamantene cu domniile fanariote (fanariotii erau greci din cartierul Fanar al Constantinopolului, considerati diplomati foarte abili, motiv pentru care erau folositi de sultani in chestiuni de politica externa).