Nerva (96-98)

Nerva (96-98)

Un batran senator de 70 de ani, inrudit, de departe, pe linie materna cu Augustus si care a fost de doua ori consul sub Vespasianus si Domitianus, M. Cocceius Nerva, a fost proclamat imparat dupa asasinarea ultimului flavian.

Programul domniei lui Nerva rezulta din datele transmise de izvoarele numismatice: Nerva apare doar in costum civil, toga, tinand in mana globus, impreuna cu Genius senatus, iar legenda suna Providentia senatus.

Reprezentant al aristocratiei senatoriale, el a fost considerat un 'imparat bun'. Senatul a declarat damnnatio memoriae Domitiani, dar rolul armatei nu a scazut. In octombrie 97, pentru a se asigura, Nerva l-a desemnat drept succesor pe legatul Germaniei Superior, Marcus Ulpius Traianus, originar din Hispania. I-a fost atribuit titlul de Caesar, tribunicia potestas si imperium proconsulare.

Nerva a reusit sa aduca ordine in finantele publice, sa renunte la rechizitiile pentru cursus publicus, seviciul postal imperial, sa-i ierte si pe iudei de plata acelui fiscus Iudaicus. Ceea ce merita cu adevarat a fi considerat remarcabil este infiintarea acelor alimentationes pentru copiii nevoiasi. Nerva a murit la 27 ianuarie 98.

Politica externa a stat sub acelasi semn al continuitatii in spiritul lui Hadrianus, pe al carui prestigiu se va intemeia si cel al lui Pius: la Roma vin solii din indepartate regiuni, precum Baktria, Hyrkania, India; statele clientelare sunt linistite; pe monede apar legente precum rex Armenis datus, rex Quadis datus, iar partii recunosc autoritatea Imperiului Roman. Astfel, in HA, vita Pii 9. 6: Parthorum regem ab Armeniorum expugnatione solis litteris reppulit. Aelius Aristides spune urmatoarele: 'ca un vallum, astfel cuprinde armata intreaga oikumena de la un capat al pamantului la celalalt, din Nubia pana la Phasis, de la Eufrat pana in Britannia'.

Desi Pius a dorit sa fie un imparat al pacii, a fost nevoit sa poarte cateva razboaie. Intre 139-142 a purtat razboaie in Britannia, ca sa construiasca aici un valum Antonini (60 km) la 120 de km nord de vallum Hadriani. El va fi parasit in 167. Intre 141-161 fortifica frontiera cu Germania, dubland sistemul limes-ului. Aceeasi actiune de fortificare a fost intreprinsa si in Dacia, Thracia, Mauretania si Africa.

Toata aceasta actiune de completare si dezvoltare a operei hadrianice creeaza impresia, dupa cum observa Bengtson ca 'zidurile si nu oamenii constituie apararea Imperiului'.

Emisiunile monetare arata din 145 o activitate militara. Intre 145-152 au loc tulburari in Mauretania, Grecia, Iudeea, precum si o rascoala a felahilor egipteni. In 152-153 monedele vorbesc despre armonia dintre Tibru si Nil.

Lupta cu tauroscythii, potrivit HA, vita Pii 5. 4, 9. 9, pentru ca in 160-161 sa apara pe monede imaginea lui Marte linga cea a Romei si Iuppiter. Toate aceste tulburari nu au afectat securitatea Imperiului, astfel incat, la 7 martie 161, cand Antoninus Pius moare la 74 de ani, frontierele erau in cea mai deplina siguranta.