Mitologia mesopotamica, mitologia greaca despre crearea lumii

Mitologia mesopotamica

In mitologia mesopotamica, zeul demiurg a fost Marduk, totodata zeu-suprem si stapan al cerurilor, al furtunii si al fulgerelor. Procesul creatiei a reprezentat in aceasta mitologie o biruinta asupra haosului si o instaurare a ordinii, dar si o jertfa, prin uciderea zeitei-dragon Tiamat. Intrand in conflict cu aceasta fiinta monstruoasa, Marduk a trebuit sa o doboare in lupta pe ea si pe cele unsprezece specimene de demoni, odraslele ei. Acesti demoni aveau diferite infatisari: centauri, oameni cu gheare de vultur, oameni-scorpion, sau fiinte cu capete de leu si coame de taur. Marduk i-a invins pe toti, cu ajutorul celorlalti zei, iar pe Tiamat a atacat-o singur. A ucis-o si i-a impartit vastul trup in doua, in cer si pamant. Suflarea monstrului a devenit ceata, saliva a devenit nori, cei doi ochi s-au transformat in cele doua fluvii vitale civilizatiei mesopotamice, Tigru si Eufrat. Din sangele unui alt dusman al lui Marduk, Kingu, au fost creati oamenii.

Mitologia greaca

Homer vorbeste in Iliada de Oceanus, originatorul si tatal tuturor lucrurilor. Pentru grecii antici, Oceanus era un fluviu enorm care inconjura intreaga lume, dand viata din scurgerea apelor sale in mare, rauri. Sotia lui Oceanus, mama primordiala, se numea Tithys. Din uniunea lor s-au nascut 3000 de rauri si 3000 de nimfe, Oceanidele. Impreuna cu fratii lor, Raurile, Oceanidele erau responsabile de aducerea pe lume a copiilor si pastrarea tineretii. Europa, Calypso, Tyche si Eurynome au devenit figuri importante in mitologia greaca. Oceanus si Tithys au fost de asemenea parintii Zeilor greci, care mai tarziu au ajuns sa conduca lumea.

O versiune diverita a creatiei lumii si a zeilor insisi ne parvine de la Hesiod in a sa Teogonie. Mai intai de toate a luat fiinta Haosul, urmat de Ge cu larga sa imbratisare, eternul si neclintitul salas al nemuritorilor care locuiesc Olimpul, apoi a venir Eros, cel mai frumos dintre nemuritori. Haos a dat nastere lui Erebus si Noptii, care la randul lor au generat Aerul si Ziua. Ge a dat nastere Cerului presarat cu stele (Uranus), Muntilor si Marii. Mai apoi, ea a format o legatura cu Uranus si a adus spre fiinta Titanii, Ciclopii si Cei-cu-o-mie-de-maini.

Relatiile dintre Uranus si copiii sai au fost departe de cele de prietenie. Marea furie a zeului a cazut mai ales pe Titani, pe care i-a intemnitat si i-a lasat incarcerati in maruntaiele pamantului. Mama lor, insultata de o asemenea nelegiuire, a facut o secera si i-a convocat pe fii sai pentru a pune capat sursei lor de necazuri. Cronos, cel mai tanar dintre fii, era cel mai indraznet dintre ei: el s-a ascuns in patul parintilor sai, si cand Uranus s-a asezat si s-a intors pentru a o imbratisa pe Ge, Cronos l-a castrat cu secera, aruncandu-i organele genitale in mare. Astfel s-a nascut Afrodita din organele genitale ale lui Uranus aruncate in spuma marii, iar picaturile de sange care au cazut pe pamant au dat nastere celor trei Erinyes (Sorti), Nimfelor Meliane (nimfe ale frasinului) si Gigantilor.

Dupa castrarea lui Uranus, puterea a trecut la Cronos. Acesta imediat si-a eliberat fratii si s-a insurat cu titana Rhea. Din uniunea lor a iesit Demetra, Hestia, Hera, Hades si Poseidon. Dar Cronos temandu-se ca unul dintre descendentii sai il va detrona, si-a inghitit progeniturile imediat ce s-au nascut. Rhea nu a suportat aceasta situatie catastrofica si inainte de a da nastere lui Zeus, ultimul sai copil, ea a aranjat sa-l duca pe Zeus intr-o pestera in Creta, dandu-i lui Cronos o piatra infasurata ca s-o inghita. Pentru a acoperi plansetul copilului, Curetii, fiii Rhea-ei, si-au ciocnit scuturile de bronz si au dansat in afara locului unde acesta era ascuns. Nou-nascutul Zeus a fost hranit de laptele unei capre, Amalthea, pe care a onorat-o mai tarziu numind o constelatie cu numele ei. Azi, expresia greaca pentru "cornucopia" - "cornul abundentei", este inca "cornul Amaltheei".

Zeul Oceanus