Islamism
(din arabul islam "supunere" < rad. slm / aslama + suf. -ism
Islamismul este o religie fondata de Mahomed
(Muhammad: 570 - 632 d. H.) in Arabia, la Mecca (Makka), in orizontul anului
615 d. H., avand drept biblica, sfanta carte, «Coranul», sau «Kalam Allah»
("Cuvantul lui Allah / Dumnezeu"), ce releva monoteismul / puterea dumnezeiasca
si natura / soarta oamenilor in raportul lor cu absoluta divinitate, deoarece Islam este invatatura trimisa de Allah
pentru umanitate, prin profeti, mesajul fiind "completat in timpul lui
Muhammad, ultimul din sirul profetilor", deoarece "singurul mod de viata
poruncit de Allah este Islamismul, deoarece se cere oamenilor sa-l asculte pe
Allah si nu pe altcineva, potrivit urmatoarelor "cinci" principii fundamentale:
(1) Tawhid / Teuhid-ul "unicitatea lui Allah", "credinta
intr-un singur Allah", «La ilaha illallah» / «nu exista alta divinitate in
afara de cea cunoscuta sub numele de Allah»; (2) credinta in ingerii lui Allah
(Mala'ikah), acesti ingeri fiind «fapturi ale lui Allah despre care se mai
spune ca sunt zei sau fii de zei» (MIsl, 67), imputerniciti intru guvernarea
imparatiei teluric-celeste, a Creatiei; (3) credinta in cartile lui Allah
(kutubullah), carti ca si «Coranul» trimis profetului Muhammad, insa inaintea
acestuia: «Suhuf» / «Pagini» (profetului Ibrahim / Avraam), «Teurat» / «Vechiul
Testament» (profetului Musa / Moise), «Zebur» / «Psalmii» (profetului David),
«Indjil» / «Evanghelia» (profetului Isa / Iisus Hristos); (4) credinta in
profetii / "mesagerii" lui Allah (Rusulullah
- cf. SarwI, 20;
potrivit traditiei, au fost 124.000 de profeti, nefiind «nici o deosebire intre
ceilalti trimisi ai lui Allah pe pamant - altor popoare - si profetul Muhammad»
- MIsl, 72),
aducatori, ca si Muhammad, de invatatura / credinta "perfecta" si "la adapost
de orice lacune / erori"; (5) credinta in ziua de apoi (Yawmuddin), cand
«mortii vor invia la sfarsitul lumii si va avea loc judecata de apoi, judecata
divina» (MIsl, 74), in fata lui Allah, evident, toate acestea confirmand
"predestinarea si suprematia puterii divine (Al-Quadar)" si "viata dupa moarte
(Akhirah)".
Aceste principii (cf. ECDrel, 189 sqq.) sunt precizate clar si detaliat in Al-Imanul Mufassal / Credinta: «Cred in Allah, in ingerii Lui, in
cartile Lui, in trimisii Lui si in ziua Judecatii si cred ca orice lucru bun
sau rau este poruncit de Allah, Atotputernicul, si
cred in viata de dupa moarte» (SarwI, 20). Principiile sunt grupate de islamisti
in trei grupe. Cea mai importanta, desigur, este
grupa I: Tawhid "unicitatea lui Allah": «Tawhid inseamna unicitatea lui Allah.
Este cea mai importanta parte din Iman / Credinta si este
exprimata foarte frumos in Suratul-Ikhlas din Coran. Spune. El este Allah, Unicul. Allah este
Etern si Absolut. Nimeni nu s-a nascut din El, dupa cum nici
El nu a fost nascut. Si nimeni nu este ca El - Surah 112 Potrivit principiilor din Tawhid, tot ce exista pe pamant vine de la
Allah, Atotstiutorul, Atotinteleptul si Atotputernicul, singurul sustinator al
universului si unica sursa a invataturii sale. Allah este tot timpul cu noi,
iertator, bun, vazandu-ne mereu, dar fara sa-l putem vedea si noi; Allah este
"Primul si Ultimul", "neavand vreun prieten, sau fii"; Allah "ne da viata si
tot El ne-o ia; la El trebuie sa ne intoarcem dupa moarte
(SarwI, 20). Grupa a II-a
de principii se numeste Risalah / Profetia, "forma de comunicare intre Allah si
umanitate" (supra). Principiile din grupa a III-a privesc
"postexistenta" (Akhirah - supra «Credinta in Akhirah este foarte importanta si este vitala
pentru toti musulmanii. Viata noastra pe acest pamant este
trecatoare si reprezinta o pregatire pentru Akhiran, care nu se sfarseste
niciodata. Viata pe acest pamant isi pierde sensul daca
faptele bune nu sunt rasplatite iar purtarile rele pedepsite. () In
acelasi mod, viata noastra pe pamant nu are sens fara o testare dupa moarte in Ziua
Judecatii de Apoi (Yawmul Akhirah sau Yawmuddin) la curtea de Justitie a lui
Alllah Atotputernicul ; «Deci, drumul sigur de urmat
este credinta in tot ceea ce profetii si mesagerii le-au spus oamenilor sa
creada. Nepasarea fata de Akhiran este o slabiciune
serioasa. Suntem siguri ca toate fiintele umane mor,
deci este normal sa ne pregatim pentru acea viata eterna care va urma, fara
indoiala, mortii. Au fost exprimate indoieli de catre
necredinciosi asupra vietii de dupa moarte. Acestia nu
pot intelege cum ii poate Allah inalta pe barbati si pe femei dupa moarte.
Dar Allah poate face fiinte umane din nimic. Deci pentru El nu este greu sa-i ridice dupa moarte. Coranul spune: Omul
crede ca nu-i vom potrivi oasele ? Da, bineinteles,
da, suntem capabili sa reintregim chiar forma degetelor sale ) (SarwI, 40). Cei "cinci stalpi de baza ai credintei islamice (Arhkan ul
Islam)" sunt: Buniyal
Islamu 'ala khamsin; Shahadati 'an la ilaha illal lahu wa anna Muhammadan
rasulul lahi; wa iqamis salati, wa ita'iz Zakati, wa Hajji, wa sawmi Ramadan
(Bukhai). / Islamul se bazeaza pe cinci fundamente: afirmatia ca nu exista alt
Dumnezeu decat Allah si ca Muhammad (pbuh) este
mesagerul lui Allah, randuirea salahului, plata Zakahului, respectarea Haji si
a postului in luna Ramadan (SarwI, 43). Salah inseamna cele cinci rugaciuni obligatorii, zilnic, Zakah este
contributia la bunastarea celorlalti, Haji semnifica pelerinajul la Makkah (Mecca); postul de Ramadan se numeste Sawm. In ceea ce priveste Salah
mentionam cele cinci rugaciuni obligatorii in fiecare zi: «Fajr de la mijitul zorilor pana cu putin
inainte de rasarit; Zuhr de la miezul zilei (ora 12) pana
dupa-amiaza; 'Asr de dupa-amiaza tarziu pana cu putin
inainte de inceperea apusului; Maghrib dupa apus, pana se sfarseste ziua; 'Isha' noaptea pana la miezul noptii sau
mijitul zorilor.» «pentru a rosti rugaciunile (Salah) trebuie sa fii curat / pur; Coranul spune: "Allah ii iubeste pe cei care se intorc spre el si isi
pazesc curatenia" (2:222); curatenia corpului si a hainelor se numeste Taharah sau purificare; poti sa fii curat in exterior si totusi sa nu fi
pur; este foarte important, in special, sa indepartezi toate urmele de urina si
de excremente de pe hainele imbracate pentru rugaciune; () putem sa ne
spalam tot corpul cu apa curata sau putem sa ne spalam doar anumite parti ale
corpului; spalarea totala se numeste Ghusl iar
cea partiala wudu (spalare rituala); retineti ca musulmanii nu au voie sa faca
dus dezbracati, de fata cu alte persoane.» (SarwI,
47). Pentru
intelegerea, pentru frumusetea / monumentalitatea spiritului Islamismului
reproducem niste surah ("rugaciuni") din
Coran: Al-Fatihah - Lauda lui Allah, lumilor stapanitor, / Cel
milostiv si cel indurator, / Stapan al Zilei Judecatilor, / Doar [ie ne-nchinam
si-ti cerem ajutor:/ Primeste-ne pe drumul Tau cel
drept,/ Pe drumul Tau cel bun si intelept, / Drumul celor cu care fost-ai Tu
daruitor, / Nu drumul celor ce ti-au starnit mania peste nori, / Nu drumul
celor ce sunt etern ratacitori ! (cf. AhCor, 18 / SarwI, 74) Al-Kawthar - In numele lui Allah, cel milostiv si
far, / Avem izvoare limpezi in Kawthar - / Tu, roaga-te Stapanului si fa un
sacrificiu: / Cel ce te mai uraste pieri-va in ospiciu ! (cf. SarwI, 79) Al-Fil - In numele
lui Allah, cel Milostiv, Indurator, / N-ai vazut cum stapanul tau / S-a purtat
fata de cei cu elefantul ?/ Nu le-a zadarnicit planul perfid, / Nu a trimis
impotriva lor stoluri de pasari,/ Care i-au batut cu pietrisuri de lut ? /
Astfel i-a prefacut El in frunze uscate si distruse. (SarwI, 81)
