Mesopotamia Antica

Mesopotamia Antica

Harta a Mesopotamiei antice

In Mesopotamia au existat unele dintre cele mai importante civilizatii din lumea antica, precum sumerienii, akkadienii, babilonienii, si asirienii. Aici au existat si unele culturi preistorice majore, precum Ubaid si Jemdet Nasr, precum si orasul Jarmo. Printre cei mai importanti conducatori mesopotamieni se numara Ur-Nammu (regele Ur-ului), Sargon (a pus bazele regatului Akkadian) Hammurabi(a pus bazele regatului Babylonian)si Tiglath-Pileser I (a pus bazele regatului Assyrian).

Intre mileniul 4 i.Hr. si secolul 6 i.Hr. se poate vorbi de Mesopotamia antica. Aceasta lunga perioada poate fi divizata astfel:

• perioada Uruk (urmeaza perioadei preistorice Ubraid): aprox. sec. 41-32 i.Hr.
• orasele-stat sumeriene: aprx. sec. 31-24 i.Hr.
• imperiul Akkadian: sec. 24-23
• invazia gutilor: sec. 22 i.Hr.
• cea de-a treia dinastie Ur: sec. 22 - 20 i.Hr.
• intemeierea regatului asirian: sec 20-18 I. Hr.
• prima dinastie babiloniana: sec. 18-17 i. Hr.
• Asiria sub dominatia imperiului Mitanian: sec. 16-12 i.Hr.
• era intunecata: sec. 12-10 i.Hr.
• imperiul Neo-Asirian: sec. 10-7 i.Hr.
• imperiul Neo-Babilonian: sec. 7-6 i.Hr.

Limba si scrierea

Prima limba scrisa din Mesopotamia a fost limba sumeriana, o limba izolata. Mai apoi, o limba semitica, limba akkadiana, a devenit limba dominanta, desi sumeriana a fost pastrata in scopuri administrative, religioase, literare si stiintifice. Diferite varietati de akkadiana au fost folosite pana la sfarsitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaica, deja mult vorbita in Mesopotamia, a devenit limba oficiala a Imperiului Persan. Limba akkadiana a fost apoi foarte putin folosita, ca si sumeriana, doar in temple, pentru cateva secole.

Scrierea cuneiforma pe tablite de lut

Dezvoltarea scrisului

Mesopotamia a fost unul dintre primele, daca nu chiar primul loc din lume unde a aparut scrisul. Prima forma de scris a fost reprezentata de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfarsitul mileniului IV i. Hr., acest sistem a fost simplificat si abstractizat, evoluand in scrierea cuneiforma, un sistem pe baza de silabe. Aceasta forma de scriere s-a raspandit apoi in mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamitii, hittitii si asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tablite de lut, cu un betisor, creand astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme.

Bibliotecile si muzeele regale

Una dintre cele mai mari colectii de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Assurbanipal, regele Asiriei. In jurul anului 650 i. Hr., el a luat hotararea sa in fiinteze o biblioteca la Ninive. Intrucat toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el si-a trimis scribii sa adune tablete de la acestia. Daca un templu refuza sa cedeze o tableta, trebuiau facute copii. In scurt timp, biblioteca regala din Ninive a devenit cea mai mare din Asiria. Majoritatea informatiilor despre Mesopotamia antica provin din aceasta biblioteca.

Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a fondat un muzeu unde erau expuse statuete, tablite si alte obiecte importante. Acesta reprezinta un exemplu de literatura babiloniana.

Literatura

Literatura veche este foarte bogata, variata si interesanta, cuprizand: povestiri, legende, imnuri, fabule, invataturi, proverbe si altele. Unele dintre aceste opere literare, prin continutul si forma lor frumoasa, sunt socotite printre creatiile cele mai alese ale culturii omenirii, spre exemplu legenda lui Ghilgames. O caracteristica importanta a intregii literaturi a Orientului antic este caracterul ei religios. Aproape toate scrierile sunt strabatute de credinte in zei, in viata viitoare, duhuri, vrajitori.

('Istorie Universala Antica si Medievala' -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995)

Scoala

Primele scoli s-au infiintat pe langa temple. Aici se invatau: scrisul, cititul, recitarea de legende, operatiile aritmetice. S-au gasit urme de sali de clasa, banci, tablite de lut pentru scris exercitii. Existau scoli speciale pentru scribi, institute superioare si observatoare astronomice (de exemplu, cele instalate in varfurile zigguratelor).

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

('Istorie Universala Antica si Medievala' -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995, pag.42)

Stiinta si tehnologia

Popoarele Mesopotamiei au dezvoltat numeroase tehnologii, cum ar fi prelucrarea meterialelor, fabricarea sticlei, tesutul textilelor, sisteme de irigatii si de aparare impotriva inundatiilor. Ele au fost de asemenea printre primele popoare ale Epocii bronzului. De timpuriu au folosit cuprul, bronzul si aurul, si mai tarziu si fierul. Palatele erau decorate cu sute de kilograme din aceste metale foarte scumpe. Cuprul, bronzul si fierul erau folosite de asemenea pentru armuri, precum si pentru diferite arme, cum ar fi sabii, pumnale si sulite. Au fost fabricate si arme din aur, dar cel mai probabil nu aveau decat rol decorativ.

Matematica

Mesopotamienii utilizau un sistem de numeratie sexagesimal (in baza 60). De aici provine actualul sistem, cu ora de 60 de minute, si ziua de 24 de ore, precum si cercul de 360 de grade. Calendarul sumerian avea si saptamanile de cate sapte zile. Deoarece faceau socoteli cu numere foarte mari au intocmit o tabela a inmultirii de la 1 la 180.000.

Astronomia

Astronomii babilonieni erau foarte interesati in studierea stelelor si a cerului, si puteau prevedea eclipsele si solstitiile. In astronomie totul era considerat ca avand vreun scop, de obicei legat de religie si soarta. In Mesopotamia antica, eclipsele erau considerate semn rau, insa numai cele observate erau importante. Daca o eclipsa nu putea fi vazuta in orasul regal, atunci nu avea nicio influenta asupra regelui sau tarii sale.Constelatiile folosite chiar si astazi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn si Sagetator, au fost definite pentru prima data de astronomii sumerieni si babiloniei. Constelatiile erau folosite in calcularea timpului si in determinarea perioadelor de plantare si recoltare a culturilor.

In Mesopotamia a aparut astrologia, desi cea mai mare parte a ceea ce se intelege astazi prin astrologie a aparut in timpul declinului civilizatiei lor.

Tracii

Tracii au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracica - componenta a familiei limbilor indo-europene. Aceste populatii s-au raspandit in estul, centrul si sudul Peninsulei Balcanice si in partile adiacente Europei de Est.

Tracii au locuit in provinciile antice: Tracia, Moesia, Dacia, Scitia Minor, Sarmatia, Bythinia, Mysia, Macedonia, Panonia si in alte regiuni din Balcani si din Anatolia. Aceste provincii ocupau cea mai mare parte a Balcanilor, iar getii se intindeau dincolo de Dunare ajungand pana la raul Bug. Limba si obiceiurile tracice sunt in prezent disparute. Ramura stiintei care se ocupa cu studiul Traciei si al tracilor se numeste tracologie.

Sabazios, zeul venerat de traci ca 'Eliberatorul' de anotimpul rece. Avea atributul htonic al sarpeului, fiind in acelasi timp patronul solar al cailor. Urmele sale se regasesc si astazi.

Origini

In absenta unor scrieri istorice, originile preistorice ale tracilor raman obscure. Dovezile existentei unei civilizatii proto-tracice in perioada preistoriei sunt legate de pastrarea unor materiale arheologice. S-a stabilit ca proto-tracii s-au format din popoare indigene si indo-europene, in vremea expansiunii Proto-Indo-Europene ce a avut loc la inceputurile Epocii Bronzului.

Istoriografia lingvistica moderna clasifica tracii ca pe un popor indo-european apartinand subgrupei estice (satem), fapt ce-i leaga practic de iranieni, slavi si baltici. Asemanarile cu popoarele antice iraniene (sciti, cimerieni, sarmati) sunt confirmate de dovezile istorice si arheologice ramase de la inceputurile tracilor, de stilul lor de viata, de meseriile lor, de obiectele de arta descoperite si de ritualurile de inmormantare.

Xenofan din Colofon (poet si filosof grec care a trait la sfarsitul secolului al VI-lea i.Hr. si la inceputul secolului al V-lea i.Hr.) spunea: 'Etiopienii spun ca zeii lor sunt carni si negri; Tracii spun ca ai lor au ochii albastri si sunt roscati.' (fragmentul B16) Daca dam crezare acestor afirmatii, putem banui ca macar o parte dintre triburile tracice aveau un ten deschis, ochii albastri si parul roscat.

Altii spun ca: 'Numele regiunii provine de la poporul trac, popor de sorginte indo-europeana. Conform cu sursele antice, tracii care s-au asezat si au trait in zona muntilor Haimos si Rhodope erau neamuri primitive, razboinice, in vreme ce tracii ce s-au stabilit de-a lungul coastelor Marii Egee si Marii Marmara erau mult mai civilizati si mai pasnici.'

De curand, au aparut noi ipoteze conform carora tracii aveau un ten inchis la culoare - aspect mediteraneean, ten masliniu si ochi negri. Savantii bulgari (Alexander Fol, Ivan Marazov, Elka Penkova) sustineau ca tracii faceau parte dintr-un grup de popoare mult mai larg: 'traco-pelasgienii'. Cei trei si-au bazat teoria pe observarea unor paralele intre cultura tracica si culturile antice (civilizatia minoica, civilizatia miceniana si civilizatia phrygiana).

Se cunosc 22 de triburi tracice, fiecare cu particularitatile sale.

Prima insemnare istorica referitoare la traci apare in Iliada, unde sunt amintiti ca aliati ai troianilor.

Geto-Daci

Cultura daco-getilor din epoca lui Burebista

(Influente si caracteristici)

Cultura daco-getica din epoca lui Burebista se dovedeste a fi, pe toate coordonatele sale, comparabila si in buna masura superioara altor culturi inaintate din Europa vremii. Fara indoiala insa, ca aceasta cultura este departe de a fi atins nivelul celor grecesti ori a celei romane. Ea ramane, in ultima instanta una dintre cele mai inaintate culturi ale lumii "barbare" si judecarea ei trebuie facuta tinand cont de aceasta imprejurare.^{[necesita citare]}

Cultura daco-getica reprezinta o sinteza originala ce isi are radacinile bine si adanc infipte in mediul si in credinta autohtona, putand fi urmarita in timp cu milenii in urma. Hadrian Daicoviciu spunea ca aceasta originalitate nu exclude, ci, dimpotriva, implica acceptarea unor influente din afara. Dar dacii nu s-au multumit cu preluarea unor elemente de cultura materiala de la alte popoare. Ei le-au adoptat, le-au transformat si adesea le-au imbogatit, contopindu-le in creatiile lor traditionale si faurind o civilizatie profund originala.

O astfel de sinteza originala reprezinta si cultura celtica care la randul ei se bazeaza pe fondul autohton in care au fost integrate multiple si fecunde influente grecesti, etrusce ori de alta natura, adaptate si prelucrate in maniera proprie. Au existat raporturi intre cultura daco-getica si cea celtica, intervenite in urma contactului direct in urma instalarii celtilor pe teritoriul Daciei. Patrunderea celtilor in spatiile daco-getice a avut loc inca in Latene-ul vechi, ceea ce inseamna sec. al IV-lea i.H. Simbioza doco-celtica se concretizeaza in inmormantarea in cadrul aceluiasi cimitir si intr-o serie de imprumuturi de bunuri materiale si spirituale, avand ca rezultat final o puternica influentare reciproca.

Este incontestabil ca in Europa sec. I i.H., in afara statului roman, celtii si daco-getii constituiau cele doua popoare importante, care atinsesera in dezvoltarea lor materiala si social-politica un inalt nivel. Este de aceea firesc ca intre cele doua culturi sa este influentari reciproc. De aceea cand vorbim despre stadiul culturii daco-getice, punctele de referire trebuie sa le cautam in cultura celtica. Aportul cercetarilor facute, mai cu seama in ultimele doua decenii, la cunoasterea culturii daco-getice, au spulberat impresia impartasita de unii cercetatori (straini sau romani), dupa care cultura stramosilor nostri n-ar fi decat o cultura celtica. Rolul pe care l-au jucat influentele celtice atat la formarea civilizatiei de tip Latene daco-getica, cat si pe vremea lui Burebista, nu poate fi pusa la indoiala, dar aceasta nu inseamna o celtizare a culturii daco-getice. Aceasta se dovedeste a fi o cultura originala care, a preluat, pe langa influente celtice si multe bunuri din civilizatia greceasca, fie direct, fie prin intermediul tracilor meridionali, la care se adauga cele romane si celelalte. Cultura tracilor meridionali reprezinta intr-o mare masura o copiere a civilizatiei grecesti, fara un aport propriu prea substantial, la care, cu greu se poate sesiza si contributia elementului autohton.

In cazul unor bunuri create sub influente grecesti, de multe ori este foarte greu de stiut cui apartin, pentru ca influentele elene s-au exercitat deopotriva si asupra celtilor cat si asupra daco-getilor. Numai in putine cazuri aceleasi influente elenistice au determinat produse deosebite si usor de distins, cum este de exemplu ceramica pictata celtica si cea daco-getica. Deoarece pentru ca o vreme Burebista a depus coloniile grecesti de pe litoralul de vest al Pontului Euxin si le-a integrat in statul sau, a facut ca influentele acestora sa fie cu mult mai puternice decat in cazul celtilor. Aceste influente s-au materializat in produse evident superioare de care cultura celtica na-beneficiat niciodata inainte de ocupatia romana. Este vorba de cetatile cu ziduri de piatra ecarisata ori de arhitectura sacra. Tehnica zidurilor dacice (de factura greceasca) era evident superioara modalitatii in care celtii isi construiau, in aceeasi vreme, cetatile. Toate aceste denota un serios pas inainte, un avans al civilizatie daco-getice, favorizat de prezenta efectiva si activa a mesterilor greci.

O dovada sigura a superioritatii culturii daco-getice fata de toate popoarele europene, neincluse in stapanirea greco-romana din sec. I i.H., o constituie tocmai statul ce-l avea in frunte pe Burebista.

Constantin Daicoviciu spunea ca in ultimele doua secole ale existentei sale cultura dacilor poate fi considerata ca o cultura de tip superior stadiului primitiv-rural al triburilor patriarhale. Aceasta civilizatie avea tendinte vadite de atingere a civilizatiei agraro-orasenesti, cu centre economice puternice constand din agricultori si mestesugari. In sec. I i.H. asezarile fortificate, care nu sunt altceva decat aglomerari de tipul oppidum celtice, pe care daco-getii le numesc in limba lor dava, ne impresioneaza prin frecventa lor. Ele reprezinta adevarate centre comerciale, poitico-administrative si militare, constituind inceputuri de orase, a caror functionalitate de fapt o indeplineau. Fara aspectul edilitar al oraselor greco-romane, davele getice sunt numite, de catre autorii antici polis, ca si orasele lumii mediterane.

Despre inaltul nivel de dezvoltare atins de cultura daco-getilor din epoca lui Burebista, ne stau marturie uneltele descoperite de arheologi. Uneltele din fier in sec I i.H. abunda in toate asezarile daco-getice, fie ele de tip proto-urban, fie de caracter satesc. In agricultura se folosea acu plugul cu brazdar si cutit de fier. El va apare la daco-geti in acelasi timp ca si la celti, fiind insa de alta forma, inspirata din lumea greceasca. Multimea si varietatea de forme a uneltelor de fier, preluate ori nu din civilizatia altor popoare, fac dovada ca civilizatia daco-getica este o civilizatie a fierului.

Originalitatea culturii daco-getice este evidentiata pe baza studierii ceramicii, produsul cel mai raspandit in toata antichitatea. Se poate discerne fondul autohton stravechi la care se adauga forme ori procedee tehnice si decorative preluate sau inspirate din civilizatii straine. In epoca lui Burebista ceramica va ajunge la un nivel de dezvoltare superior. Daca olarii daco-geti imita produsele grecesti in prelucrarea vaselor cu decor in relief, repertoriul motivistic folosit la decorarea unor asemenea vase va fi imbogatit cu creatii proprii daco-getice.

Si in prelucrarea argintului, din care mesterii daco-geti vor lucra diferite podoabe, influentele elenistice, celtice ori tracice de sud pot fi sesizate. O alta caracteristica a culturii daco-getice din sec I iH. o constituie prezenta unor numeroase si variate produse de import venite din lumea elenistica, din cea romana ori celtica. Marfurile straine, printre care pe prim loc se situeaza vinurile si uleiurile, fac dovada unei intense vieti comerciale si a gradului superior de dezvoltare.

Latura spirituala a daco-getilor este pe masura dezvoltarii materiale determinate de acestea. Religia lor este una politeista avandu-l in frunte pe Zamolxis alaturi de care in panteonul daco-getic au existat si alte divinitati. Religia lor cuprinde o teologie spiritualista proprie, nefiind insa unica, ea intalnindu-se si la alte popoare contemporane. Contributia adusa de stramosii nostri la tezaurul universal al gandirii se concretizeaza in textul lui Diodor din Sicilia care citeaza trei mari profeti ai omenirii: Zathraustes al persilor, pe Zamolxis si pe Moise al evreilor. Existenta preocuparilor si a cunostintelor stiintifice in materie de astronomie, botanica, farmaceutica si medicina, in randul unei paturi a preotimii, constituie o alta caracteristica a culturii daco-getice din timpul lui Burebista. Aceleasi cunostinte le gasim si la druizii celti. Cultul lui Zamolxis a disparut in chip paradoxal la daco-romani, insa a supravietuit, asa cum arata Mircea Eliade, in traditia getilor.

Prin elementele sale esentiale si definitori, o creatie proprie ce are la baza fondul autohton, pe care s-au grefat diferite influente straine, cultura daco-getilor reprezinta una din cele mai stralucite culturi ale lumii antice ramase in afara granitelor greco-romane.

Augustus

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Salt la: Navigare, cautare

Augustus (plural Augusti) este latinescul pentru 'maret' sau 'maiestuos'. Este cunoscut ca si prenume roman, pentru prima data folosit de Gaius Julius Caesar Octavianus (care s-a numit 'Imperator Caesar' pe 16 ianuarie, 27 i.Hr., in functia de princeps senatus (lit., 'print al Senatului Roman'). Caesar Augustus a continuat sa fie ales consul in fiecare an pana in 23 i.Hr.. Primeste titlul de imperium maius (titlu care denota ca detinea o pozitie mai inalta decat oricare din guvernatorii provinciilor romane). Printre alte posesiuni personale se numara si detinerea Egiptului (Aegyptus) ca si proprietate privata (a urmat-o pe Cleopatra a VII-a a Egiptului ca Faraon in 30 i.Hr.).

Crestinismul

Crestinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alaturi de iudaism si islam. Considerand impreuna catolicii, protestantii si ortodocsii sub eticheta globala de 'crestini', religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai importanta din punct de vedere numeric. Islamul, cealalta religie monoteista derivata din traditia religioasa iudaica, este a doua ca pondere numerica a adeptilor in lume.

Crestinismul imbina traditii din iudaism, pe care le imbogateste cu marturia Noului Testament. Ca mostenitor alaturi de islam si iudaismul contemporan al traditiei religioase orientale, crestinismul perpetueaza pana in ziua de astazi credinte si mituri nascute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5000 de ani.

Ca orice monoteism, crestinismul a manifestat in bimilenara sa istorie o apreciabila cantitate de intoleranta atat de tipica acestei forme speciale de religie.

Cuvantul 'crestin' vine din limba latina populara, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus/Isus din Nazareth este considerat in religia crestina ca fiind Mesia si fiul lui Dumnezeu. Cuvantul 'Hristos', in limba greaca Χριστός Christós.

Institutia specifica crestinismului este biserica. Autoritatea doctrinala este Sfanta Scriptura sau Biblia, la care se adauga, in ortodoxie si catolicism, traditia Bisericii, iar pentru catolicism si Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei.