General Iosif Teodorescu - memoriu asupra ultimelor lupte care au precedat parasirea Odessei

General Iosif Teodorescu - Memoriu asupra ultimelor lupte care au precedat parasirea Odessei

I. Consideratiuni generale

Ocuparea Odessei de trupele romane a dat nastere la o serie de comentarii in presa si radioul strain, multe cu totul nefavorabile armatei noastre.

Aceste comentarii si-au gasit ecou si in interior in anumite cercuri care nu priveau cu prea mult entuziasm actiunea armatelor noastre la est de Nistru.

Mai mult, chiar majoritatea comandantilor de M.U. (mari unitati) care luptau pe frontul Odessei au ramas convinse ca orasul a cazut fara lupte, deoarece de la 20 septembrie cand au avut loc ultimele atacuri ale D. 3 I., pentru atingerea santului anticar intre Dalnik si Kobagenko, nu s-a mai incercat, din partea noastra, nici o actiune ofensiva de natura sa zdruncine o aparare care se dovedise atat de puternica si de indarjita.

Insasi comunicatele oficiale din 16 octombrie par sa confirme aceasta teza, deoarece primul comunicat anunta, catre ora 12, caderea localitatilor Tatarca, Dalnik si Gniliacovo, ca numai dupa cateva ore, un al doilea, sa anunte ocuparea Odessei.

Este usor de inteles ca o aparare, de taria celei evidentiate prin comunicatele anterioare, nu putea fi lichidata in cateva ore si ca numai simpla impingere a dispozitivului dupa linia Gniliacovo - Dalnik - Tatarca, la Odessa, ar fi necesitat mai mult.

Consecintele nu s-au lasat mult asteptate si Budapesta va continua probabil inca mult timp sa brodeze in jurul ideii ca Odessa s-a predat fara lupte din cauza situatiei critice in care se gaseau armatele sovietice din bazinul Donetului si din Crimeea si mai ales din cauza bombardamentelor extraordinare executate de artileria si aviatia germana asupra orasului si portului.

Adevarul istoric insa este cu totul altul si el poate fi concretizat in urmatoarele patru puncte:

1. Din cauza marilor pierderi pe frontul Odessei, a situatiei foarte grele in care se gaseau armatele din Crimeea si bazinul Donetului si a greutatilor de aprovizionare, Comandamentul sovietic hotarase, probabil mai de mult, parasirea capului de pod, insa numai dupa evacuarea lui totala.
2. Din declaratiile unora din prizonieri, rezulta ca aceasta evacuare trebuia terminata pana la 22 octombrie, cand urma sa fie parasit si orasul. Aceste declaratii au fost verificate, prin prezenta pe cheiurile de imbarcare ale portului, a unei cantitati enorme de materiale (autovehicule, tractoare, tunuri etc.), care n-au mai putut fi evacuate si nici macar aruncate in mare asa cum se procedase, in graba, cu alte cantitati.
3. Era foarte probabil ca data retragerii sa fie din nou amanata - asa cum se mai procedase in doua randuri (declaratiile prizonierilor) -, in cazul cand evacuarile n-ar fi fost complet terminate nici pana la 22 octombrie.
4. Actiunile ofensive ale Diviziei a 11-a, executate in zilele de 8-13 octombrie, au dat o ultima si puternica lovitura apararii sovietice, cu efecte tactice si strategice care au silit pe inamic:
• sa paraseasca orice idee de amanare a evacuarii;
• sa-si grabeasca retragerea cu cateva zile;
• sa distruga sau sa paraseasca o mare cantitate de material de razboi;
• sa-si paraseasca un mare numar de partizani;
• sa piarda un regiment care a fost distrus sau capturat in cursul acestor lupte.

In ceea ce priveste fundamentarea punctelor 1-3 esaloanele superioare poseda informatiuni si date mult mai numeroase, mai semnificative si mai complete decat divizia.

Aceste esaloane cunosc ca afirmatiunile din cuprinsul lor sunt riguros exacte, deoarece - cu toate semnele unei evacuari a Odessei pe care le aveau - erau in curs de pregatire a atacului general care trebuia declansat intre 16 si 26 octombrie (I.O. Nr. 1 al Corpului 1 Armata din 14.10.1941).

In consecinta, in cele ce urmeaza se va starui numai asupra ultimelor operatiuni ofensive ale Diviziei, care pare sa nu fie cunoscute in adevarata lor lumina si apreciate la justa lor valoare de forurile armatei si cu atat mai putin de opinia publica si de dusmanii nostri care sustin ca Odessa a fost ocupata fara nici o lupta.

Pentru stabilirea sau restabilirea adevarului, in legatura cu aceste operatiuni, am intocmit memoriul de fata.

II. Actiunile ofensive ale Diviziei a 11-a in zona Ancestovo - Gniliacovo - Holodnaia Balca (8-13.10.1941)

8 Octombrie

Conform ordinului de operatii al C.1 A. Nr. 103 din 8.10. (ora 12.50), se trimit patrule de contact, comandate de ofiteri, pe tot frontul Diviziei (cate una de fiecare batalion), din linia intai.

Patrula care inainta asupra cotei 94,5 raporteaza ca inamicul a parasit organizaitiunile din jurul cotei. Cealalta patrula raporteaza ca nu mai intampina rezistente, sau ca au fost primite cu focuri slabe de pusca si pusca automata.

Se imping imediat plutoane si companii pentru a se pune stapanire pe punctele importante ale terenului.

Conform ordinului de operatii al C.A. Nr. 104 din 8.10. (ora 15.30), se ordona regimentelor din linie sa porneasca la urmarire in dispozitivul in care se aflau, spre a ocupa cat mai repede inaltimile de la est Valea Gnilaia, inainte ca inamicul sa poata ocupa solid organizatiunile pe care si le pregatise pe aceste inaltimi.

Regimentele ajung seara, catre ora 22, in fata Vaii Gnilaia si trimit recunoasteri tari de doua plotoane de fiecare batalion din linie, la est de vale.

Regimentul 19 Infanterie care actiona la nord, reuseste sa ocupe dupa o lupta scurta Ancestovo, sa impinga prin surprindere un batalion pe inaltmile imediat est si sa puna stapanire, inainte de ivirea zorilor, pe primele cazemate - orientate catre vest - din sistemul de aparare: Valea Gnilaia - Dalnik - Tatarca.

Regimentul 2 Dorobanti ramane cu grosurile la vest de Gniliacovo, avand patrule impinse pe liziera de vest a satului, din care numai una reuseste sa ajunga pana la biserica, fiind primita cu focuri puternice din case si de la santul anticar.

9 Octombrie

Prin surprinderea realizata in noaptea de 8/9.10. de catre Regimentul 19 Infanterie, flancul drept al pozitiei inamice dupa Valea Gnilaia era virtual dislocat.

In consecinta, se ordona continuarea inaintarii spre a stabili: unde si-a stabilit inamicul noua sa linie de aparare si spre a asigura o buna baza de plecare, orientata vest-est, pentru atacul destinat sa intoarca toata dreapta pozitiei inamice, jalonata de Valea Gnilaia - Dalnik - Tatarca.

R. 19 I. impinge si al doilea batalion la est de vale si reia atacul la ora 11.30, pe directia Ancestovo - Holodnaia Balca, dupa o pregatire de artilerie de 10 minute.

Intampinat tot timpul de rezistente din ce in ce mai puternice, fiecare salt de 200 m, necesitand o noua pregatire de artilerie, regimentul realizeaza cu greu o inaintare de circa 600 m, pana catre ora 14, cand este oprit de focuri puternice trase din organizatiunile inamice de la nord-vest de cota 81,6.

Se executa o manevra cu rezerva (Compania de Cercetare si Grupul 2/3 Cercetare) si cu sprijinul gruparii sale de artilerie, intarita cu ansamblu.

Nu se mai poate inainte insa decat 300-400 m, atacul fiind definitiv oprit de focuri foarte puternice de arme automate si branduri, trase dupa tot frontul cuprins intre Valea Gnilaia - Limanul Hadjibeiski si in special din jurul cotei 81,6.

Regimentul 2 Dorobanti, care a executat, in acest timp, o actiune de fixare la Gniliacovo, nu reuseste sa patrunda decat in primele case, fiind oprit cu grosurile in fata satului, de focuri puternice trase din casele dupa versantul est al Vaii Gnilaia si de la est de santul anticar.

Reactiunile artileriei inamice au fost de valoare a 3-4 baterii din care una grea.

Catre orele 11 o escadrila - poate singura de care inamicul mai dispunea la Odessa - a mitraliat trupele Regimentului 19 Infanterie.

Linia atinsa in cursul operatiunilor a fost: 2 km sud Ancestovo - 600 m vest si 800 m nord cota 81,6 - 500 m nord cota 66,1 (vezi schita nr.l).

Prizonierii capturati in cursul zilei au declarat ca:

• in fata diviziei se afla R.241 I. (intre Gniliacovo si Liman) si III/R.90 I. apara Gniliacovo si lucrarile de la est de sat (vezi schita nr.1).
• au avut ordin sa organizeze o noua aparare pe Valea Gnilaia si ca numai actiunea din noaptea de 8/9.10. si din cursul zilei, i-au silit sa se duca mai la sud, in jurul cotei 81,6;
• ca din regimentul lor n-a plecat nici o unitate spre Odessa;
• ca inamicul este in curs de a-si aduce intariri.

Organizatiunile inamice au avut urmatorul caracter:

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Sant anticar cu retea pe trei randuri de pari la est de sant, pe frontul Gniliacovo pana la Pd. Andreevo.

Sapaturi adanci, cazemate (adaposturi intarite cu traverse si captusite cu caramida) si santuri diverse in ansambluri de posturi de lupta.

Campuri de mine, unele comandate in special pe versantul dinspre Liman.

Orientarea cazematelor catre vest si nord-vest.

Concluziuni pentru ziua de 9 Octombrie

Actiunea de angajare executata cu Regimentul 19 Infanterie si cu majoritatea artileriei a dovedit urmatoarele:

• ca inamicul era hotarat sa reziste pe Valea Gnilaia;
• ca surprins, si-a fixat flancul drept, in jurul cotei 81,6 unde este hotarat sa reziste cu tot ce mai dispune si cu tot ce mai poate aduce in graba;
• ca progresiunea noastra pe aceasta directie (Ancestovo - Holodnaia Balka) il alarma, din moment ce intervenise in cursul zilei cu artileria din alte sectoare, cu putina aviatie de care mai dispunea, pregatindu-se sa aduca si intariri de infanterie.

In fine, Divizia pusese solid piciorul pe creasta dintre Valea Gnilaia si Liman si cu exceptia observatorului (cota 81,6) care nu era inca in mainile noastre, baza de plecare a viitorului atac in flancul si spatele inamicului, era asigurata.

10 Octombrie

Fata de succesul obtinut, Corpul l Armata trimite in noaptea de 9/10 Octombrie ordinul de operatii Nr. 107, prin care se ordona continuarea atacului spre Sud cu un regiment.

Divizia hotaraste:

Atac in directia Holodnaia Balka, pe un front de 800 m cu Regimentul 3 Dorobanti, care va ataca cu 2 batalioane succesive, depasind Regimentul 19 Infanterie.

Incadrarea atacului se va face:

• la dreapta cu I/R.19 I.;
• la stanga cu o grupare formata din Compania de Gercetare a R.19 I. si Grupul 2/3 Cercetare (vezi schita nr. 2).

Obiectiv: initial, linia 400 m sud-est aliniamentul cota 81,6 - 66,1. Dupa ruperea rezistentei inamice, urma sa se continue inaintarea pe directia cota 81,6 - soseaua Holodnaia Balka - Odessa, pentru a ajunge la contact cu noile rezistente inamice. Sprijinul gruparii de atac a fost asigurat de toata artileria diviziei (3 divizioane sprijin si 6 protectie).

Atacul nu va porni decat dupa ce transmisiunile vor fi complet realizate si observatorii de artilerie instalati in linia 1.

In dimineata de 10 octombrie, impreuna cu comandantul artileriei, comandantul Gruparii de atac si seful Biroului 3, am pregatit in teren detaliile atacului in ceea ce priveste:

• modul de inaintare al infanteriei;
• impingerea observatorilor de artilerie la Est de Valea Gnilaia, cel putin cate unul de divizion;
• transmisiunile ofiterilor de legatura si gruparii de sprijin vecine si ansamblului, care trebuiau sa aiba legatura telefonica directa cu gruparea respectiva.

Atacul porneste la orele 12.30, dupa o pregatire de artilerie de 10 minute, facuta cu intreaga artilerie divizionara si este intampinat, de la inceput, de rezistente puternice care necesita numeroase si repetate bombardamente.

In special la apropierea de cota 81,6 reactiunea de foc este foarte puternica. Se trage cu numeroase arme automate si brandturi din santuri adanci si adaposturi intarite, asupra carora se reactioneaza cu Schneiderul.

Artileria inamica, 5-6 baterii, din care 2 grele si numeroase brandturi, trag asupra rezervelor si a pozitiilor noastre de artilerie.

Pana catre orele 16, se cucereste cota 81,6 (unde s-a ajuns pana la lupta cu grenada) si cota 66,1.

Linia atinsa la ora 17 este urmatoarea (vezi schita nr. 2): 400 m Sud cota 66,1 - 400 m Sud cota 81,6, 200-300 m Nord movilitele cu + 0,7, apoi vechea linie de liziere de Vest a satului Gniliacovo.

Inamicul a lasat pe teren numerosi morti si material de razboiu; s-au capturat 140 prizonieri.

In cursul noptii, inamicul a contraatacat in doua randuri pentru a recuceri linia cotelor pe care o pierduse in ajun.

Prima oara, la orele 23.30, ataca cu fortele din linie intarite cu 2 companii aduse de la Odessa cu auto si sprijinite de circa 10 care de lupta.

Reactiunea este indreptata contra Grupului de Cercetare, aflat in extrema stanga spre Liman. Acesta, surprins, se repliaza antrenand si Compania de Cercetare a R 19 I.

Se contraataca imediat cu 2 companii din rezeva R. 3 D., care arunca pe inamic in liniile de plecare.

A doua oara, catre dimineata, contraataca dinspre Pd. Andreevo, dreapta batalionului I/R. 19 I., fiind oprit imediat prin deslantuirea barajelor pregatite la caderea serii. Prizonierii capturati in cursul zilei sunt acum din trei regimente (241 I., 161 I. si 90 I.). Ei declara ca au avut pierderi foarte grele si ca se aduc in graba intariri de la Odessa cu auto.

Concluziuni pentru ziua de 10 Octombrie

• Indarjirea cu care inamicul a continuat sa se apere, cramponandu-se de fiecare metru de teren si cele doua contraatacuri date in cursul noptii, dovedeste ca observatorul trebuia pastrat cu orice pret, pana la o anumita data.
• Prin cucerirea lui si patrunderea spre Sud pe o adancime de 1 200 m, baza de plecare a viitorului atac de invaluire - conceput de C.l.I. - capata o valoare definitiva. Intr-adevar, majoritatea artileriei poate fi trecuta acum, la Est de Valea Gnilaia si ataca pe directia Nord-Sud, avand asigurat un larg compartiment de observare, de circa 4 km, intre cota 81,6 si cota 74,8 (Sud Holodnaia Balka).
• Inamicul a suferit pierderi foarte grele, un intreg batalion din R. 241 I. fiind capturat sau distrus.
• Faptul ca de trei zile, D.11 I. inainta metodic, cu cate 1 km pe zi, in flancul si spatele pozitiei Valea Gnilaia - Dalnik - Tatarca - pe care inamicul o socotea inexpugnabila - si ca toate reactiunile lui violente n-au mai putut smulge inapoi un singur metru de teren asa cum se intamplase in alte sectoare - a zdruncinat increderea trupelor si mai ales Comandamentului, din moment ce acesta a fost silit sa-si intareasca dreapta cu numeroase unitati de infanterie si sa dubleze numarul bateriilor de artilerie care actionau pe frontul Diviziei.

11 Octombrie

Fata de succesul din zilele precedente, C. 1 A. trimite in cursul noptii, ordinul de operatii Nr. 108 (12.10., ora 0.30), prin care se ordona Diviziei a 11-a, 'sa continue atacul cu stanga, in lungul crestei 81,6 - Fomina Balka Mare, pentru a desavarsi intoarcerea rezistentei inamice din Gniliacovo si a pune stapanire:

• initial pe linia marginea de Sud a satelor Gniliacovo si Holodnaia Balka,
• apoi pe inaltimile Nord-Vest Fomina Balka Mare'.

Dar din cauza luptelor din 9 si 10 Octombrie si mai ales a contraatacurilor inamice din noaptea de 10/11 cand R. 3 D. si-a consumat rezerva cu care trebuia sa depaseasca, Regimentele 19 Infanterie si 3 Dorobanti - reorganizate numai pe cate 2 batalioane, au avut pierderi importante (25-30%), care nu le mai permit decat eforturi ofensive reduse.

Ca urmare:

• Divizia nu mai dispune pentru atac decat de batalionul din rezerva gruparii de Sud (R. 2 D. care este inca organizat pe 3 batalioane).
• Nu mai poate ataca, in cel mai bun caz, decat in a doua jumatate a zilei, timpul necesar pentru deplasarea batalionului de la Sud, recunoasteri, legaturi, etc. fiind de minimum 6 ore.
• Nu mai poate merge decat la un obiectiv limitat, din lipsa de alte rezerve.

In consecinta Divizia hotaraste reluarea atacului in dupa amiaza zilei, punand la dispozitia R. 3 D. batalionul din rezerva R.2 D., destinat sa curete santul anticar si organizatiunile de la imediat Est de sant.

Din cauza intarzierii in executie, se renunta la aceasta manevra, reluandu-se atacul la ora 14.30 cu aceleasi forte care actioneaza si la 10 Octombrie, batalionul din R. 2 D., urmand sa ramana in rezerva gruparii de atac.

Rezistentele inamice prezinta acelasi aspect ca in ajun si inamicul aceiasi atitudine darza.

Se progreseaza cu greu, reactiunile prin foc fiind din ce in ce mai puternice. Artileria inamica, grea si usoara, actioneaza mai violent si mai masiv decat in ziua precedenta, intervenind si cu baterii de la Sud de calea ferata unde nu are nici o actiune.

Pana la ora 17, s-a pus stapanire pe liziera de Nord a Sofhozului si a satului Holodnaia Balka patrunzandu-se in primele case unde s-au facut numerosi prizonieri.

Mai la Vest s-a inaintat pana la 300 m Nord padurea Andreevo (vezi schita nr. 3).

Inamicul a executat 3 contraatacuri - toate respinse - la orele 16.00, 17.30 si 18.00, pornite din coltul Sud-Est Sofhoz si vizand stanga atacului nostru principal.

Valoarea fortelor cu care s-a contraatacat, a fost de cate 2 companii, primul contraatac fiind sprijinit si de patru care de lupta.

Incursiunile ordonate de C. 1 A. pentru noaptea de 11/12 Octombrie au surprins parte din rezistentele inamice din Sofhoz si Holodnaia Balka.

S-a trecut imediat la exploatarea acestei surprinderi, impingandu-se inainte companiile de cercetare ale Regimentelor 19 Infanterie si 3 Dorobanti, care au strabatut localitatile pe intuneric, atingand liziera de Sud Holodnaia Balka.

In cursul diminetii cele doua sate au fost curatite de ultimele cuiburi de rezistente. Catre dimineata, a fost impinsa inainte si dreapta gruparii de atac (I/R.19 I.), care dupa ce a inaintat circa 100 m a fost primita cu focuri extrem de puternice de arme automate si de brandturi, de la santul anticar si din coltul de Nord-Est al satului Gniliacovo.

Prizonierii capturati in cursul zilei sunt din Regimentele 241 I., 161 I. si 93 I.; ei declara ca si in ziua precedenta, ca inamicul a avut pierderi grele si ca aduce in graba intariri, constituite in general din companii luate din diverse unitati aflate in alte sectoare.

Concluziuni pentru ziua de 11 Octombrie

• Prin cucerirea terenului de la Sud de cota 81,6 cu Sofhozul si Holodnaia Balca, Gniliacovo, cu santul anticar si Pd. Andreevo care constituiesc impreuna o puternica zona de rezistenta, sunt aproape incercuite formand o punga in dispozitivul nostru, orientata Sud-Est - Nord-Vest.
• Inamicul, desi a avut si de asta data pierderi grele, trece totusi hotarat sa reziste cu orice pret in aceasta 'punga' - buna baza de plecare pentru contraatacurile lui dirijate in flancul drept al gruparii noastre de Nord si pentru infiltratiuni pe Valea Gnilaia, catre Nord.
• Faptul ca inamicul incepuse sa arunce pe frontul Diviziei intariri in fractiuni mici luate in graba dupa unde putea, dovedeste ca situatia la aripa lui dreapta era socotita critica.
• Trebuie sa profitam de aceasta situatie pentru a reduce imediat si 'punga' de la Gniliacovo.

12 Octombrie

Corpul 1 Armata ordonase ca incepand de la aceasta data, sa se treaca la defensiva pe tot frontul pentru pregatirea atacului general. Desi Divizia avusese pierderi importante, era obosita si nu mai avea rezerve, trecerea ei la defensiva nu era posibila pe frontul atins in zorii zilei de 12 Octombrie si care se prezenta ca un 'S'.

Acest front prezenta in afara celor aratate mai sus si urmatoarele mari dezavantaje:

1. Permitea inamicului din 'punga' sa vada si sa impiedice toate pregatirile noastre de atac, reactionand in toate directiile prin foc si miscare.
2. Ca baza de plecare, era prea lunga, fara o orientare precisa care sa permita coordonarea focului de artilerie cu miscarea infanteriei si lipsita de acoperiri (cu exceptia flancului stang).

In consecinta, am hotarat sa pun stapanire pe satul Gniliacovo, Pd. Andreevo si santul anticar, pentru a instala Divizia in defensiva pe o linie scurta si puternica, imbunatatind in acelasi timp baza de plecare si conditiunile de instalare ale viitorului atac.

Ca urmare, m-am deplasat la postul de comanda al Batalionului II/R.2 D. si impreuna cu Comandantul Regimentului 2 Dorobanti si cu un ofiter de la Biroul 3 am pregatit detaliile atacului in acelasi mod ca in dimineata de 10 Octombrie.

Dispozitivul de atac al Diviziei era urmatorul (vezi schita nr.4): R. 2 D. cu 2 batalioane in linie si compania de cercetare inapoia stangei, ataca centrul si sudul satului avand ca obiectiv santul anticar. O companie din R.19 I. flancheaza acest atac la Nord cu misiunea sa curete coltul de nord al satului si santului anticar si sa faca legatura cu gruparea tactica de Nord catre Pd. Andreevo. Batalionul din dreapta al Gruparii Tactice de Nord (I/R.19 I.) fixeaza inamicul care face fata la Nord, atacand ca obiectiv padurea Andreevo.

Atacul a pornit la ora 9.30, dupa o pregatire de artilerie de 10 minute executata de gruparea de sprijin direct a R.2 D. (4 divizioane). Inamicul a reactionat de la inceput cu o violenta neobisnuita, in special din coltul de Nord Gniliacovo de unde se tragea cu armament automat instalat in case, pivnite si poduri. De la santul anticar si Pd Andreevo, s-a reactionat cu baterii de brandturi. Artileria usoara tragea asupra primelor noastre linii, iar artileria grea asupra rezervelor si posturilor de comanda.

Am luat personal conducerea actiunii, pentru a impulsiona batalioanele de atac si a lua imediat toate masurile impuse de situatia care evolua foarte repede.

La ora 11.00 satul a fost ocupat, continuandu-se insa o lupta darza pentru patrunderea in santul anticar si pentru curatirea casa cu casa a insulelor unde rezistenta mai continua.

Intre orele 12.20 si 13.45 inamicul a executat 3 contraatacuri dirijate contra stangei R.2 D. care ocupase partea de nord a satului. Dintre acestea, primele doua au fost de forta a cate unui batalion insotit de 5 care de lupta, iar ultimul numai de circa doua companii. Toate au fost respinse cu pierderi grele pentru inamic.

Pana la ora 15.00 cand am oprit actiunea se ocupase: Gniliacovo, santul anticar pana la 800 metri nord calea ferata si jumatatea de nord a Pd. Andreevo.

Linia atinsa (vezi schita nr.4).

Rezistenta inamica a constat in lupta de localitate sprijinita in special pe coltul de nord al satului, care, impreuna cu o portiune din santul anticar si cu Pd. Andreevo, forma un puternic centru de rezistenta, destinat sa reziste la incercuire.

Acest centru dotat cu armament automat, baterii de brandturi, fractiuni de artilerie usoara, depozit de munitiuni - flanca valea Gnilaia, ulitele si liziera de nord-vest ale satului si santul anticar pana la calea ferata.Cele mai mari reactiuni ale inamicului au venit din acest centru si cele mai multe pierderi le-am avut pentru cucerirea lui.

Reactiunile inamicului in afara puternicelor baraje de foc si a celor trei contraatacuri au mai constat din:

• Numeroase campuri de mine, instalate in sat, santul anticar si in interiorul centrului de rezistenta, dintre care unele au fost actionate electric.
• Lupta de franctirori care au tras din case alaturi de trupe si pentru intimidarea carora am fost nevoit sa ordon incendierea catorva din cladirile de unde se primesc focuri.

Cei 140 prizonieri capturati in cursul luptei apartin la 6 unitati diferite (R. 241 I., 90, 161, 93, 120 si Compania 13 Moto).

In zorii zilei de 13 Octombrie, Batalionul I/R.19 I. pune stapanire, printr-o actiune indrazneata, si pe jumatatea de Sud a Pd. Andreevo, desavarsind astfel operatiunile de la 12 Octombrie, care vizau reducerea completa a intrandului inamic.

III. Concluziuni generale

A. De ordin tactic

1. Prin cucerirea zonei intarite Gniliacovo - Pd. Andreevo, Divizia a fost dusa pe linia pentru care s-a batut fara intrerupere timp de cinci zile si care constituia, in cadrul atacului general ce se pregatea pentru 20 Octombrie, cea mai buna baza de plecare de divizie dupa intreg frontul Armatei.

Aceasta baza de plecare prezinta urmatoarele avantaje:

• orientarea favorabila unei manevre de invaluire;
• este dreapta si bine jalonata in teren, permitand astfel o perfecta coordonare intre sprijinul de foc al artileriei si inaintarea infanteriei, chiar daca acesta ar fi imbracat forma barajului rulant;
• este acoperita aproape in intregime, usurand preparativele, instalarea si ascunderea dispozitivului de atac;
• dispune de excelente si numeroase pozitii de artilerie la Nord de Holodnaia Balka pe valea Gnilaia si in acoperiri;
• dispune de o zona adanca de observare in jurul crestei jalonata de cota 81,6 - Pd. Andreevo;
• este cu 3 km mai scurta decat linia (de 7 km) pe care Divizia se gasea la 8 Octombrie seara, la vest de valea Gnilaia permitand:
• o mai mare esalonare de forte, deci o succesiune de eforturi in adancirne, cu toate ca divizia nu mai dispunea decat de 7 batalioane;
• o atitudine defensiva pana la declansarea atacului general, cu forte putine in linie - circa 3 batalioane, restul putand fi trase in rezerva pentru reorganizare, odihna si instructie in vederea atacului.

2. Inamicul a rezistat cu indarjire, batandu-se pentru fiecare metru de teren. A reactionat violent cu tot armamentul de care dispunea pe frontul diviziei si cu multa artilerie din sectoarele vecine. A dat in cursul operatiunilor 8 contraatacuri de forta a doua companii pana la un batalion sprijinite de 4-10 care de lupta, din care doua au fost executate noaptea. A utilizat la maximum acoperirile, lucrarile de pamant simple sau cazemate, obstacolul de sarma sau anticar, minele de contact sau comandate.

3. Inamicul a suferit pierderi foarte mari.

Regimentul 24 I. si III/R.90 I. au fost distruse in intregime; de asemenea au suferit pierderi unitati din alte 6 regimente de infanterie (161, 163, 93, 136, 120, 54), din Batalionul 4 Sapatori, din Batalioanele 48 si 340 Pionieri si din Compania 13 Moto.

In cifre inamicul a pierdut: 400 prizonieri; peste 1000 de morti si raniti; un numeros material de infanterie; mari cantitati de munitiuni; materialul exploziv din compunerea a peste 4000 de mine detectate si deplantate din terenul cucerit, de catre Batalionul de Pionieri al Diviziei.

4. Pierderile noastre au fost si ele destul de serioase in special in zilele de 10, 11 si 12 Octombrie; ele se cifreaza la: 26 ofiteri (din care 5 morti); 920 trupa (din care 250 morti si disparuti).

5. In fine, felul cum au fost concepute, pregatite si conduse aceste operatiuni care au reusit, evidentiaza o serie de invataminte de ordin tactic, dintre cari subliniez pe cele mai importante:

• Realizarea surprinderii, prin actiunile de noapte din 8/9 Octombrie (trecerea vaii Gnilaia) si 11/12 Octombrie (curatirea satului Holodnaia Balka si a sovhozului), inamicul cunoscand si doctrina noastra si din experienta ca trupele noastre nu actioneaza noaptea decat exceptional.
• Atac in compartiment compatibil cu mijloacele de foc ofensiv.
• Majoritatea mijloacelor la deciziune.
• Pregatire metodica in teren, in detrimentul timpului operativ de lumina, dar in profitul reusitei.
• Conducere in teren efectuata direct (nu la telefon) de subsemnatul, secondat de ofiterii de stat major ai Biroului 3.

B. De ordin strategic

1. Frontul Diviziei a 11-a se prezinta la 13 Octombrie in flanc ofensiv amenintand cu invaluirea fortelor inamice care luptau intre calea ferata si Dalnik. El constituia impreuna cu celalalt flanc ofensiv de la sud-vest Tatarca, cele 2 parghii ale clestelui care ar fi putut sa incercuiasca fortele inamice intre Dalnik, Usatovo, Crivaia Balka, Tatarca si sa le distruga.

2. Ruperea pozitiei inamice la extrema ei dreapta, pe un front de 6 km, intoarcerea acestei pozitii si pierderea tuturor observatorilor de la Nord de calea ferata ca si marile pierderi in oameni si material suferite in cursul luptelor, au zdruncinat din punct de vedere material si moral intreg frontul inamic.

Toate acestea au aparut Comandamentului Odessei pline de urmari atat de grave incat:

• a renuntat definitiv la orice amanare a retragerii si a grabit data fixata, cu sacrificiul unei mari cantitati de material si unui mare numar de partizani;
• a impins tot ceea ce mai dispunea spre spartura, degarnizand de rezerve tot restul frontului.

3. Ca o consecinta, fie din cauza luptelor de pe frontul Diviziei a 11-a, fie din cauza ca o parte din trupe fusesera sau erau in curs de imbarcare, inamicul nu mai dispunea de nici o rezerva. Tot ce mai avea era in linie cu misiunea sa asigure noua data fixata pentru retragere. De aceea am convingerea ca daca la 11 sau chiar la 12 Octombrie se impingea pe tot frontul, ultimele zile de evacuare ale Odessei s-ar fi transformat in dezastru.

C. De ordin istoric

1. Cucerirea Odessei nu s-a facut fara lupte.

Ea este rezultatul unui lung sir de lupte sangeroase si pline de sacrificii care au durat doua luni si in care s-a cucerit terenul, pas cu pas.

Dar ea este si rezultatul imediat al luptelor prin care Divizia a 11-a a sfaramat dreapta dispozitivului inamic si care a durat pana la 13 Octombrie inclusiv.

2. Gniliacovo n-a fost ocupat la 16 Octombrie, odata cu Dalnik si Tatarca, asa cum afirma comunicatul oficial.

Gniliacovo a fost cucerit la 12 Octombrie, ora 11.00, prin lupta indarjita de localitate si cu sacrificiul a 100 morti si 400 de raniti.

3. Atunci cand se va dispune si de izvoare inamice, asupra ultimelor lupte din jurul Odessei si a consecintelor pe care acestea le-au avut asupra ansamblului se va vedea ca toate concluziunile noastre reprezinta adevarul obiectiv, asa cum ar trebui sa fie incadrat in Istoria Militara a acestui razboiu si asa cum traieste in constiinta tuturor ofiterilor si trupei acestei Divizii.

Am intocmit acest memoriu numai pentru stabilirea acestui adevar. El nu vizeaza sa evidentieze merite personale ci numai faptele, asa cum s-au petrecut. El s-a nascut din nevoia ce am simtit de a pune la dispozitia celor in drept elemente pentru combaterea propagandei mincinoase a dusmanilor nostri din afara si pentru temperarea dusmanilor sau inconstientilor nostri dinauntru. Dar el s-a mai nascut si din dorinta ce am, de a face sa se recunoasca ceea ce se cuvine acestei Divizii, care timp de 2 luni a ramas continuu - neclintita si neschimbata - pe directia ei de atac, rupand singura 3 pozitii de rezistenta (Karpova, Vigoda, Gniliacovo), inaintand 40 km, si innobiland pamantul Transnistriei cu aproape 2 000 morti care dorm in cimitirele de la Donceva, Vinogradar si Vigoda.