Lumea homerica

Lumea homerica

Bibliografie:

In afara lucrarilor abia citate, pot fi consultate cu mare profit inca si lucrarile lui M.I. Finley, Vechii greci si Lumea lui Odiseu.

Prolegomena

Termenul de 'lume homerica' nu este decat un termen conventional referitor la perioada traversata de neamurile hellenice de la disparitia culturii mykeniene si pana la inceputurile a ceea ce se numeste 'epoca arhaica'. In literatura de specialitate epoca homerica se ami numeste si 'dark age' sau chiar 'evul mediu grecesc'. Bengtson, e. g., prefera denumirea de 'perioada de trecere'. Fixarea reperelor lor cronologice este dificila din motive aratate anterior. Desi unele pareri, precum aceea a lui Wilcken, care crede ca acest ev mediu grecesc se sfarseste pe la 500 i.Hr., ingloband si ceea ce, in mod obisnuit, se numeste 'epoca arhaica', se considera in general astazi ca 'epoca homerica', 'dark ege' sau 'evul mediu grecesc' ar putea fi incadrate cam intre 1100-800 i.Hr. Acestei epoci homerice ii succede epoca arhaica (cca. 800-500 i.Hr.), careia ii urmeaza 'perioada clasica' (cca. 500-336 i.Hr.).

Reconstituirea perioadei homerice este deosebit de dificila, datorita absentei aproape complete a informatiilor care sa poata sa faca 'sa vorbeasca' mai mult descoperirile arheologice. Arheologia a constatat, oricum, o ruptura profunda cu perioada mxkeniana, cenzura facandu-se simtita deja in ceea ce se numeste submykenian (cca. 1150-1000 i.Hr.). tot arheologic s-a stabilit ca, pe la 1100 i.Hr., incepe si in Hellada epoca fierului, neindoielnic tot ca o consecinta a disparitiei imperiului hittit, care a atras dupa sine, prin dezvaluirea secretelor de fabricatie, generalizarea utilizarii fierului in Anatoli si apoi in intreg bazinul egeean.

In aceasta epoca intunecata s-au produs o seama de evenimente deosebit de importante pentru evolutia poporului si a spiritului grec in general. Cel mai important dintre ele a fost, fara indoiala, colonizarea coastei vestice a Asiei Mici. Problema acestei colonizari este deosebit de discutata in istoriografie datorita faptului ca la, prima impresie, aceasta colonizare, initial ionica, ar fi fost determinata, potrivit principiului cauza-efect, de catre migratia dorienilor. Aceasta idee a fost sugerata de o aparenta relatie cronologica.

Cercetarile ultimelor decenii subliniaza insa ca asemenea interpretare, i fond, una oarecum 'mecanic-primitiva', intru-cat: a. cronologia migratiilor doriana si ioniana nu sunt sincrone; b. aceste doua miscari reprezinta doua parti diferite ale finalului marii migratii egeene; c. colonizarea ionica s-a produs la o data care poate fi plasata in jurul anului 1000 i.Hr. sau putin mai devreme, dar dupa disparitia imperiului hittit, marea forta politica si militara din Asia Mica care impiedicase pana atunci asezarea hellenilor.

La colonizarea Asiei Mici au participat toate triburile grecesti, aducandu-si aici toate zeitatile, toponimele si cutumele din patria mama. De la nord la sud pe coasta estica a Asiei Mici s-au asezat eolienii, ionienii si apoi dorienii intr-o succesiune si o forma ce corespund asezarii lor pe litoralul rasaritean al Helladei continentale.

In secolul al VIII -lea ii gasim pe ionieni deja organizati intr-o 'comunitate a ionienilor', avand in frunte un magistrat numit basileus, asemanator cu etruscul lucumo sau cu thessalianul tagos, care era ales pe o durata determinata, nefiind deci un rege propriu-zis. Centrul acestei comunitati era sanctuarul lui Poseidon Helikonios de la Mykale. Exemplul ionienilor a fost urmat de dorieni care au intemeiat aici 6 polisuri ce se vor grupa in jurul sanctuarului lui Apollo din Knidos, in vreme se eolienii se pare ca aveau in jurul templului lui Apollo din Gryneion. Dintre toate aceste comunitati cea mai puternica era cea ioniana, care apoi devine 'liderul' hellenilor de aici.

Asezarea hellenilor in Asia Mica, in mijlocul unei populatii straine i-a facut abia acum constienti de propriul lor etnic. Aici s-au dezvoltat pentru prima data primele elemente ale sentimentului apartenentei la comunitatea etnica hellenica. In Asia Mica a aparut elementul esential pentru dezvoltarea statala ulterioara a hellenilor - polisul.

Polisul a aparut pe pamantul mikroasiatic probabil, sustine Bengson, in legatura cu asezarile urbane asemanatoare cu ale populatiiloe antoliene. Se pare insa, potrivit cercetarilor mai noi ale lui Fr. Gschnitzer, ca 'modelul plisului grec ar fi fost construit de citre orasele state feniciene'.

Viata dusa de helleni mikroasiatici in asezari fortificate a determinat, cum era de asteptat, o intensa viata politica interna, unica in Antichitate.

Pe de alta parte, aceasta excesiva preocupare a hellenilor pentru propriul lor model politic a dus la subestimarea modelelor poltice straine adica a statului teritorial - asa cum era el cunoscut in Orient sau chiar in preajma lor, in Macedonia - ca fundament al expansiunii politice.

Cultura epocii homerice

Cultural, epoca homerica este marcata de o dualitate foarte bine pusa in relief. Este clar ca migrasia doriana a contribuit la decaderea civilizatiei dupa stralucita perioada mykeniana. Acesteia ii urmeaza perioada geometrica, cu abstractizarea figuratiei, avand ca tema principala razboiul.

Totodata, tocmai in aceasta perioada de decadere a civilizatiei se produce prima mare realizare a spatiului grec, alfabetul, ca rezultat al prelucrarii scrierii consonantice feniciene din secolul IX i.Hr., 'eveniment' produs cel mai devreme, in secolul X i.Hr. in Asia Mica sau prbabil in Kreta. In secolul VIII i.Hr., scrierea alfabetica era deja raspandita in Grecia, 'democratizarea' ei fiind dovedita de descoperirile arheologice de la Atena si Korinth.

Alfabetul grecesc are mai multe variante, care au fost catalogate si asezate pe harta de A. Kirchoff in anul 1863. el a si colorat aceasta harta: cu verde, Kreta si sudul Cicladelor, cu albastru inchis, nordul Cicladelor si Attika, iar cu rosu Hellada occidentala si Rhodosul.

O ata mare realizare a spiritului grec o constituie epopeele eroice, o realizare cu atat mai remarcabila cu cat ele reprezinta si inceputul literaturii hellenice. Dintre aceste epopei eroice, Iliada si Odiseea sunt cele mai importante si reprezinta rezultatul unui efort secular, al carui inceput se afla inaintea migratiei doriene.

Un moment important in geneza acestor epopei este aparitia unor cantareti profesionisti: aezi, rapsozi, datorita tocmai arstocratiei, aflata in plina agonistica, de a-si slavi inaintasii. Epopeile eroice au aparut in mediul colonial ionian, unde aristocretia era interesata de cultivarea traditiei care o lega de viata comunitatii intregului popor hellenic.

Se stie ca una dintre cele mai importante probleme ale filosofiei clasice, dar si ale istoriografiei antice, o constituie problema homerica, deschisa, cum aratam mai sus de catre abatele d' Aubignac si de catre Fr.A. Wolf. Acesti savanti si-au pus pentru prima data intrebarea cum au aparut epopeile homerice: daca ele sunt opera lui Homer sau una colectiva, realizata in timp, prin contributia mai multor autori?[1]

Cele doua epopei infatiseaza, cum bine se stie, doua lumi: cea mykeniana si cea 'homerica' a secolelor IX-VIII i.Hr. Lumea mykeniana o regasim in descrierea 'pocalului' lui Nestor, 'descoperit' arheologic si in datele geografiei mykeniene din Catalogul corabiilor, in vreme ce lumea 'homerica' se vadeste prin mentiunea alfabetului, a descrierii scutului lui Ahile, plin de motive orientalizate, si a scutului in forma de 8. intrepatrunderea celor doua lumi este evidenta, in egala masura si stilistic.

Expresii ale unei lumi razboinice, 'cavaleresti', cele doua epopei au asezat fundamentele sentimentului 'national' hellenic, Homer fiind o figura familiara tuturor triburilor grecesti, fara vreo deosebire. Pe drept cuvant spunea Herodot, 2.53, ca Homer si Hesiod sunt cei care au 'creat' panteonul hellenic. Zeii homerici, datorita tocmai celor doua epopei, au covarsit zeitatile locale, dobandind in raport cu ele, o recunoastere pan-hellenica.

Prin desteptarea amintirilor tuturor celebrilor eroi helleni, care au luptat la Troia, epopeile homerice au creat nu numai o limba literara, ci au devenit si un admirabil catalizator al constiintei comunitatii ethnice si religioase pan-hellenice.