Kreta minoica

Kreta minoica

Bibliografie selectiva:

The Cambridge Ancient History I (autorul capitolului J.B Wace); Ed. Meyer, Geschichte des Attertums, II; G. Glotz, Civilisation égéenne, Paris, 1952; Fr. Matz, Kreta, Mykene, Troia, Bucuresti, 1967.

In traditia literara, Kreta era denumita si 'insula fericitilor'. Evident ca si excelenta ei pozitie geo-climatica a atras din cea mai adanca vechime locuitori, si in acelasi timp in Kreta s-au exercizat si diverse influente culturale. Desigur se pune si intrebarea: de ce se situeaza istoria Cretei in legatura cu istoria timpurie a Greciei?

Intrebarea era fireasca pana la descoperirea lui Schliemann, cand istoria greaca incepea cu ceea ce se numeste epoca homerica. Mergand pe drumul lui Homer, Schliemann a descoperit fara sa vrea alti greci, mai timpurii decat Homer. Arheologii au scos la iveala cu surpriza o lume greaca nebanuita, care cunostea scrierea!

S-a crezut multa vreme ca creatorii acestei civilizatii ca si altii utilizeaza in relatiile lor vreo limba conventionala adoptata. S-a vazut insa cu si mai mare surpriza - desi dupa un tanar de geniu, arhitectul englez M. Ventris, a descifrat tablitele cu aceasta scriere necunoscuta - ca este vorba, totusi, de limba greaca! Atunci a trebuit sa se admita ca limba greaca, initial, nu a fost notata cu binestiutul alfabet grecesc, ci printr-un alt sistem de semne cu aproape jumatate de mileniu mai devreme.

Si de ce Kreta? Tocmai ca in Kreta, in contact cu splendorile civilizatiei minoice, acesti indo-europeni razboinici si-au formulat idealul propriu cultural pe care il vom regasi apoi si pe continent. Kreta si Mykene sunt simbolurile unei epoci a preistoriei si apoi a istoriei timpurii grecesti care incepe pe la 1700 i.Hr. si se incheie in secolul XII i.Hr.

Pe la 2200 i.Hr., incepe in Kreta, odata cu minoicul timpuriu III, prima perioada de inflorire a artei Kretane. Apar primele palate de la Knossos si Phaistos, in care posteritatea a sesizat simbolurile culturii minoice.

Sfarsitul primei faze a culturii kretane se produce, incepand din perioada hiqsoasa: secolul XVIII-inceputul secolului XVII i.Hr., cand acestia si-au intins dominatia asupra spatiului egean. Primele palate sunt distruse, dar aceasta distrugere a avut o semnificatie efemera, pentru ca palatele construite la Knossos, Phaistos, Mallia, sunt mai mari decat cele precedente. In sfarsit, a treia faza ia sfarsit pe la 1400 i.Hr., cand se produce invazia greaca in Kreta si, totodata, inceputul civilizatiei mykeniene.

Harta arheologica a Cretei minoice arata ca estul si interiorul insulei erau mai intens locuite decat partea vestica, care era aproape goala. Afirmatia nu poate fi definitiva, pentru ca aici intra in discutie si caracterul intamplator al descoperirilor arheologice. Civilizatia minoica a fost precedata de o civilizatie neolitica care se incheie pe la 2500 i.Hr. Populatia inrudita cu locuitorii carieni din Grecia preistorica si vestul Asiei Mici locuieste in sate deschise.

La sfarsitul mileniului III i.Hr., se constata o remarcabila vitalitate si forta a culturii kretane, caracterizata prin crearea unei superbe ceramici policrome. Este perioada arheologica numita Kamara. Pe la 2000 i.Hr., ceea ce ar corespunde minoicului mijlociu I, se constata un fenomen interesant si anume aparitia in Kreta centrala a unei culturi aulice in umbra vechilor palate de la Knossos si Phaistos. Viata insulei se va concentra in asezarile urbane, iar faptul acesta marcheaza sfarsitul culturii rustice si inceputul unei epoci de cultura aristocratica.

Palatul devine centrul activitatii economice, fiindu-i anexate presele de ulei si ateliere de toate felurile. Ceea ce a fost frapant, inca de la inceput, pentru arheologi si istorici a fost imprejurarea ca noul stil de viata kretan are o valoare fundamentala hedonismul si nu lupta si razboiul. Aceasta axiologie reiese din lipsa de fortificatii a palatelor si s-ar putea spune din constiinta fortei pe care o avea Kreta, binecunoscuta si in Egipt, Babilonia si in regatele syro-feniciene. Este evident ca, prin comparatie, Hellada, cu civilizatia ei rustica, nu reprezinta nimic pentru Kreta.

Splendida perioada Kamara a fost contemporana cu Imperiul mijlociu egiptean al dinastiei a XII -a. Au fost descoperite obiecte kretane din aceasta epoca la Fayum, in Egiptul de Sus, ca si sigilii babiloniene din vremea lui Hamurappi in Kreta. Incontestabil, civilizatia kretana a primit si influente egiptene care vor trece mai tarziu in Hellada, unde ornamentele tavenelor palatelor din Tyrith si Mykene sunt elocvente in acest sens.

Pe la sfarsitul secolului al XVIII -lea i.Hr., prima cultura kretana dispare concomitent cu prima mare invazie indo-europeana, care a schimbat fata lumii de atunci. Descoperirea unui capac de alabastru egiptean in ruinele arse ale palatului de la Knossos, capac pe care este gravat numele regelui hiqsos Chain, nume care se gaseste si pe un leu de bazalt descoperit la Babilon, l-a determinat pe Ed. Meyer sa conchida ca palatele kretane au fost distruse de catre hiqsosi. Chian, spune Meyer, a fost un stapanitor universal, un 'rege al universului', care in afara Egiptului, domina Babilonul si Kreta. Ipoteza lui Meyer este respinsa de catre Evans, Matz, Schachermeyr si Bengtson, care admit ca distrugerea palatelor kretane s-ar fi datorat unui cutremur, fenomen frecvent in aceasta regiune, si nu cuceririlor hiqsose.

Naua faza a culturii kretane reprezinta o expresie si mai stralucita a celei anteriuoare. Aceasta evolutie a fost favorizata de pacea interna si cea externa. Evans si Schachermeyr cred ca Knossos si-a impus hegemonia asupra intregii insule, orasul devenind centrul cretei, avand cca. 50.000 (Schachermeyr)-80.000 (Evans). Descoperirile arheologice au pus in evidenta existenta unor 'vile' ale 'vasalilor regali' construite in jurul palatelor.

Arta kretana a epocii este realizata intr-in stil artistic naturalist, care vadeste bucuria vietii traita intens de locuitorii Cretei. Descoperirile de la mykene ori Lakonia ilustreaza pretuirea acestor arte in afara Cretei. Frescele descoperite in Kreta infatiseaza intreceri sportive, scene de vanatoare, toate ilustrand un simt artistic deosebit de viu. In secolul XV i.Hr., acest stil artistic aulic, Palaststil, evolueaza spre stilizare si schematizare. Trebuie notat ca arta kretana nu a cunoscut sculptura.

Un nou cutremur distruge palatele, dar de data catastrofei este contrversata. Martz si Schachermeyr cred ca ea a avut loc pe la 1600 i.Hr., iar Evans o palaseaza dupa 1570 i.Hr. Cu toate acestea, apogeul culturii kretane se produce pe la mijlocul secolului XVI i.Hr. Ea este neindoielnic o creatie a vietii urbane, iar palatul este expresia vietii kretane insasi.

De retinut ca in centrul vietii publice se afla femeia, ea avand un rol pe care Bengtson il compara cu acela pe care il jucau frumoasele castelane din epoca trubadurilor medievali. Rolul jucat de femei in societate, asemanator cu cel din societatea etrusca, subliniaza organizarea asianica a kretanilor si diferentele majore dintre ei si hellenii indo-europeni. Este la fel de semnificativ ca in arta kretana apare numai clasa suprapusa, altfel spus numai partea frumoasa a vietii.

Kretanii utilizau scrierea, nenumaratele tablite descoperite fiind notate intr-un sistem de scriere pe care Evans l-a denumit conventional linearul A, spre a-a deosebi de un alt sistem de scriere, linearul B, in care erau notate alte tablite descoperite de el la Knossos. Ambele liniare, A si B, aveau 48 de semne la care caligrafia aulica a adaugat inca 16 semne. Ambele liniare pot fi considerate scrieri de tip silabic.

Religia kretana, care a influentat-o pe cea greaca, era o religie naturalista si feminista. Zeitatea suprema era 'marea zeita' ca si la alte culturi din Vechiul Orient, avand ca simboluri religioase coarnele si securea dubla. Originea acestor 'corne de consacrare' este nelamurita. Securea dubla se gaseste in Asia Mica si la Hittisi, ca si in Mesopotamia superioara unde era atributul zeului furtunii, Teshub, adorat de catre hittiti. Securea dubla se regaseste ca simbol religios in intreaga antichitate orientala, aparand pana si in cultul lui Iuppiter Dolichenus.

Daca vorbim de influenta cretei asupra grecilor, trbuie spus ca aceasta nu a fost decat exterioara, grecilor fiindu-le straine valorile sociale ale societatii kretane, ca si cele estetice, respectiv 'morbiditatea artei kretane'.