Eneoliticul timpuriu (cca. 5000 - 4500 i.Hr.)

Eneoliticul timpuriu (cca. 5000 - 4500 i.Hr.)

1. Trasaturi specifice si caracterizare

In aceasta etapa a eneoliticului timpuriu incep sa se utilizeze mici obiecte de cupru, ajunse in spatiul nord-dunarean, cel mai probabil din sud - spatiul egeeo-balcanic. Acestea au venit cel mai probabil pe calea schimburilor, desi nu este exclus ca cel putin o parte dintre acestea sa fi fost prelucrate local prin batere. De asemenea, in aceasta etapa se desavarsesc trasaturile vietii neolitice si nu numai atat, dar incep sa apara elemente care prefigureaza apogeul civilizatiei agricole din eneoliticul dezvoltat - old Europe_civilizatia Europei vechi, cum o numea Marija Gimbutas. Cupru, desi prezent in cantitati reduse in aceasta perioada, este noul element, noua materie prima, care va cunoaste o raspandire din ce in ce mai mare in eneoliticul dezvoltat.

Eneoliticul, ca perioada istorica, nu incepe in acelasi timp pe tot teritoriul Romaniei, in acest sens se constata un avans in regiunile sudice care sunt in  legatura strnsa cu chalcoliticul balcano-anatolian., regiunile nordice,care sunt in legatura cu evolutia complexului ceramicii liniare, au trecut ceva mai tarziu la stadiul eneolitic.

Pentru acesta perioada se constata prezenta uneltelor de piatra, piatra slefuita, dar si a saopaligilor din corn de cerb, ceea ce sugereaza o intensificare a cultivarii plantelor. De asemenea, se constata in aceasta perioada a topoarelor slefuite, perforate produse din roci dure - roci magmatice. Totusi, aceste piese, desi sunt ceva mai numeroase, nu reprezinta o pondere, iar pe de alta parte, prin trasaturile lor morfologice nu par sa fi fost utilizate in scopuri economice, activitati cotidiene, ci au servit ca obiecte de prestigiu, de investitura, ceea ce sugereaza aparitia societatilor ierarhizate.

Agricultura cunoaste progrese evidente in aceasta perioada, lucru dovedit de numarul mare de unelte agricole, dar si de dovezi indirecte, cum e cazul descoperirilor de la Vadastra, unde au fost gasite oase de bovidee care prezentau anumite deformari, ceea ce ne face sa credem ca erau folosite ca animale de tractiune. Aceste progrse in prima latura economica, agricultura, aau adus cu sine o serie de transformari de natura sociala si spirituala.

Asezarile manifesta o predilectie pentru suprafetele dominante, inaltimile de teren, care ofera o aparare naturala, unele asezari fiind prevazute cu elemente de fortificatie - santuri, palisade, ce delimitau suprafata asezarii dar pe de alta parte sugereaza o intensificare a conflicelor. In cadrul asezarilor se sesizeaza o dispunere ordonata a locurilor dupa anumite reguli, ceea ce denota sporirea coeziunii sociale in jurull unei autoritati centrale.

Si in sfera vietii spirituale apar transformari, in cazul ritului funerar asistam acum la scoaterea mormintelor in afara asezarilor si astfel la aparitia primelor necropole care sunt adevarate orase ase mortilor. Acest aspect al scoaterii mortilor din cadrul locuirilor, sugereazp si o delimitare mai clara a conceptiilor despre viata si moarte. Aparitia necropolelor de dimensiuni mari, cum este cea descoperita la Cernica, numarand 370 de morminte, sugereaza o crestere demografica importanta, dar si cresterea stabilitatii acestor comunitati.

2. Culturile eneolitcului timpuriu

Cultura Boian[1] este denumita astfel dupa o statiune aflata pe insula gradistea Ulmilor de pe raza localiatii Boian in comuna Varasti, judetul Calarasi.

Genetic, este rezultatul contactului dintre comunitatile purtatoare ale culturii Dudesti cu cele purtatoare ale culturii ceramicii liniare, la care s-au adaugat unele ifluente sudice, manifestate in special prin tehnica decorarii ceramicii - excizie.

Din punct de vedere geografic, arealul culturii Boian acopera teritoriul Munteniei, iar in fazele de expansiune ajunge in Bulgaria - Karanovo IV-V, Marita. De asemenea, s-a extins spre sudul Moldovei si sud-estul Transilvaniei si nu in ultimul rand in Dobrogea unde au dezlocat comunitatile Hamangia tarzii, iar spre vest, pe linia Oltului a interferat cu purtatorii culturii Vadastra.

In evolutia sa, cultura Boian a cunoscut cinci faze de evolutie. Prima faza, Bolintineanu, este o faza de formare, apoi fazele Giulesti si Vidra, faze de puternica expansiune si in sfarsit fazele Spantov si Tangaru, faze de tranzitie la  cultura Gumelnita.

Asezarile sunt situate de regula pe locuri joase, in apropierea cursurilor de apa, pe grinduri, in lunci. Stabilitatea deosebita a acestor comunitati a dus la formarea tellurilor si a pseudotellurilor.

Ceramica este foarte variata, atat in ceea ce priveste decorul cat si formele. Din punct de vedere al tehnicii utilizate la decorare intalnim incizi, caneluri, excizii, incrustari cu alb sau cu rosu, proeminente pe fata vaselor, barbotina[2], iar in fazele de tranzitie apare chiar si pictura cruda realizata cu rosu si negru.

Ritualul funerar intalnit la comunitatile purtatoare ale curturii Boian este inhumatia in diferite pozitii. La Cernica, mormintele sunt fie cu defunctii in pozitie chircita, datate probabil in fazele mai tarzii. Studiile antropomorfe indica o componenta puternica de origini mediteraneene in componenta populatiei purtatoare a culturii Boian.

Cultura Hamangia[3] - este denumita astfel dupa statiunea situata in satul Baia-Hamangia, judetul Tulcea. Aceasta cultura reprezinta primul neolitic, cel mai timpuriu in Dobrogea. Ca si cultura Starčevo-Cris, si cultura Hamangia face parte din componenta marelui grup cultural al ceramicii cercumediteraneean, dar reprezinta o etapa mai tarzie a acesteia.

Evolutia culturii Hamangia se desfasoara pe parcursul a trei faze: faza I -  Medgidia, faza II - Golovita si faza III - Ceamurlia. La aceste trei faze se mai adauga o faza foarte tarzie, prezenta doar in regiunea litoralului, faza numita Mangalia.

Asezarile culturiii Hamangia sunt deschise, fiind situate, de regula, pe terasele joase ale cursurilor apelor. Locuintele sunt de tipul adancit, mai rar intalnite colibele de suprafata. Populatiile purtatoare ale culturii Hamangia erau destul de mobile datorita modului lor de viata; vanatoarea si pescuitul aveau o importanta deosebita pentru comunitatile Hamangia. Stabilitatea va fi cunoscuta de aceste comunitati abia in fazele tarzii ale evolutiei aceste culturii, datorita cresterii ponderii importantei agriculturii in cadrul acestor comunitati.

Utilajul litic pastreaza puternice traditii epipaleolitice, prezinta un microlitism accentuat. In fazele superioare apar si obiectele de arama, ceea ce sugereaza eneolitizarea acestei culturi.

Ceramica este de buna calitate, decoratii punctiforme, incrustate si pictate cu alb. De asemenea, in cadrul culturii materiale se remarca vasele si statuietele de marmura, capodopere artistice si faimosul ganditor[4], descoperite in necropola de la cernavoda; motivul acesta - al ganditorului - preluat din cultura Hamangia, il regasim si in plastica cucuteniana de pe teritoriul Moldovei.

Ritul funerar era inhumatia in pozitie intinsa, cea mai reprezentativa necropola este cea de la Cernavoda - peste 500 de morminte. Inventarul funerar este deosebit de consistent; printre altele fiind descoperite si exemplare de scoica spondylus gaederopus[5], obiect de schimb la mare distanta, dar si de o valoare mare pentru oamenii acelor timpuri, precum si pandantive din colti de mistret, multe unelte din piatra, dar si statuiete din piatra. De asemenea, foarte interesant este si faptul ca apar unele practici funerare cum ar fi cultul craniului , specific populatiilor paleolitice si epipaleolitice - lipsa maxilarului la unele cranii, dispunerea lor in gramezi. Analiza antropomorfa a acestor oase a evidentiat prezenta unor populatii eterogene, ceea ce denota caracterul de sinteza a acestor populatii.

Sfarsitul culturii Hamangia se datoreaza expansiunii culturilor Boian si Gumelnita, in urma acestei expansiuni ia nastere in Dobrogea o varianta locala a culturii Gumelnita, in care se regasesc si elemente Hmangia.

Cultura Vadastra - ca si cultura Boian a luat nastere tot pe fondul Dudesti, dar in estul Olteniei, unde aceste elemente Dudesti au interferat cu cele ale grupului Rast. De asemenea, in cultura materiala de tip Vadastra se resimt si elemente ale ceramicii liniare din Campia Tisei - cultura Alföld.

Asezarile erau, de regula, prevazute cu sant de aparare, in componenta carora intrau locuinte adancite, in prima faza, iar in fazele evoluate constatam utilizarea locuintelor de suprafata.

Acestei culturi ii este specifica o ceramica de calitate exceptionala, decoratiuni extraordinare realizate prin tehnici felurite: incizie, excizie, pliseuri, incrustatii cu alb si rosu. Motivele decorative specifice sunt cele geometrice, spiralo-meandrice; plastica este bine reprezentata de o puternica traditie vinceana.

Evolutia culturii Vadastra s-a desfaturat in mare parte in paralel cu evolutia culturii Boian, constatandu-se chiar o intrepatrundere a acestora in perioada de tranzitie de la Boian la Gumelnita. Totusi, cultura Vadastra  isi va pastra individualitatea, astfel ca in eneoliticul dezvoltat s-a desfasurat o cultura aparte - cultura Salcuta.

Cultura/aspectul Rast - este un aspect local al culturii Vinčea, aparut in faza C a evolutiei. Aceasta cultura are legaturi genetice cu cultura Vadastra cat si cu cultura Tisa.

Cercetarile de la Rast au evidentiat o bogata plastica, iar ceramica prezinta decoratii cu motive spiralo-meandrice, un grup statuar ce reprezinta o femeie cu un copil in brate, dar si o statuie cu doua capete - reprezentare extrem de stilizata a cuplului divin - a hierogamiei[6].

Cultura Turdas - este denumita astfel dupa o statiune de tip tell din lunca Muresului din Orastie. Din punct de vedere geografic aceasta cultura a ocupat partea centrala a Transilvaniei, luand nastere pe fundalul Vinčea B, la care s-au adaugat elemente ale grupului Lumea Noua-Cheile Turzi-Cluj si de asemenea s-au adaugat influente ale ceramicii liniare la un orizont cronologic corespunzator fazei Vinčea C.

In cadrul ceramicii se remarca tehnica decorarii prin incizie umpluta cu puncte, caneluri, pliseuri, dar si pictura, tehnica preluata, probabil, prin intermediul complexului Lumea Noua-Cheile Turzi-Cluj. Viata spirituala este materializata frumoasa si bogata plastica antropomorfa; tablitele de la Tartaria[7].

In ceea ce priveste sfarsitul acestei culturi, majoritatea specialistilor sunt de parere ca ea a evoluat organic dand nastere culturii Petresti careia ii sunt transmise tehnicile picturale.

Cultura Tisa - s-a dezvoltat in bazinul mijlociu al Tisei, extinzandu-se spre est pana in Crisana si Banat. Geneza a avut loc pe fondul tarziu al ceramicii liniare din Campia Tisei, peste care s-au grefat[8] influente vinciene din cultura Banatului. Asezarile se gasesc, de regula, in locuri joase, in luncile raurilor, fiind caracterizate de o stabilitate sporita, ceea ce a dus la formarea tellurilor, in numeroase cazuri. Locuintele erau de suprafata, constructii de tipul colibelor. In cadrul economic se practica agricultura, dar in functie de mediul natural, pescuitul a jucat un rol deosebit de important. Ceramica se remarca prin bogatia formelor, iar dintre acestea se remarca cupele cu picior inalt, vasele rectangulare sau vase antropomorfe. Decorul specific este meandric incizat sau decorul impletit, denumit si stilul textil.

Grupul Iclod - denumit astfel dupa cea mai reprezentativa statiune din judetul Gorj si reprezinta aspentul cultural in bazinul mijlociu a Somesului, la nord de cultura Turdas. A avut o existenta destul de indelungata si rezinta trei faze de evolutie, faza de inceput fiind contemporana si legata de fazele tarzii ale grupului Lumea Noua-Cheile Turzi-Cluj, ulterior primind influente puternice dinspre culturile Turdas si Tisa. Faza tarzie din evolutia grupului Iclod este contemporana cu culturile Petresti si Cucuteni. Ceramica este lucrata atat cu décor incizat cat si pictata; asezarile sunt prevazute cu sant si in apropiere de necropole. Defunctii sunt asezati pe spate, in faza mai tarzie se cunosc si morminte in care defunctul este asezat in pozitie chircita, chiar in necropola de la Iclod intalnim un asemenea caz.

Grupul Suplac. Denumit astfel dupa statiunea eponima, Suplac de Barcau - Bihor. Aria de raspandire a acestei culturi este delimitata de judetele Bihor si Satu Mare. Originea acestui grup trebuie cautata in fondul neolitic de tip Piscolt la care se adauga elemente de tip Vinčea C. prin pozitia sa geografica, acest grup prezinta elemente tranzitorii intre cultura Tisa si grupul Iclod, ingloband totusi si o serie de elemente originale care-l individualizeaza. Din punct de vedere material se constata o puternica specializare a acestor comunitati in prelucrarea pietrei - prelucrarea topoarelor de piatra,in special topoare de piatra perforate. Ceramica specifica acestui grup este decorata cu pictura neagra-bituminoasa, uneori si cu rosu, ce este intinsa pe o angoba[9] negricioasa sau alb-galbuie. Decorurile domiante sunt cele spiralo-meandrice, dar si cele liniare, preluate din fondul neolitic anterior. Din punct de vedere al ritului si ritualului funerar se constata prezenta izolata a unor morminte de incineratie, atat in urne, cat si direct in groapa - aceste morminte coexista cu cele de inhumatie, transmis culturii Tiszapolgár[10] din eneoliticul dezvoltat.

Grupul Suplac, ca si grupul Iclod si grupul Gilau au jucat un oarecare rol la tranzitia de la cultura Tisa la cultura Tiszapolgár.

Grupul Gilau - reprezinta sinteza intre ultimii supravietuitori, purtatori ai culturii Piscolt, si Lumea Noua-Cheile Turzi-Cluj patrunsi in regiunea dintre bazinele superioare ale Somesului Rece si Crisului Repede. Ceramica specifica este preparata dintr-o pasta amestecata cu mal si pleava, acoperita cu o angoba alba pe care se picteaza cu linii subtiri de culoare bruna si neagra.

Cultura Precucuteni a fost definita de Radu vulpe in 1936 pe baza descoperirilor de la Izvoare, judetul Piatra Neamt. Aici au fost sesizate evolutii in legatura organica cu evolutia culturii Cucuteni. Asa cum demonstraza sapaturile de la Traian, la geneza culturii precucuteni a contribuit fondul liniar-ceramic cu capete de note muzicale peste care s-au grefat aporturi masive ale culturii Boian, faza Giulesti. Ulterior s-au manifestat si unele influente vinciene precum si Hamangia in special in domeniul plasticii. Evolutia acestei culturi se desfasoara de-a lungul a tei faze notate I-III. In faza I sesizam prezenta componenti liniar-ceramicii si Boian care este foarte evidenta. In fazele urmatoare se constata tot mai clar caracterul original al acestei culturi, prefigurand totodata elemente specifice ale viitoarei culturi Cucuteni (Precucuteni III apare pictura). De-a lungul fazelor II si III, purtatorii culturii Precucuteni au cunoscut o puternica expansiune - pana la Nistru in faza a II -a, iar in faza a III -a ajungand pana in apropierea Niprului. Totodata, intre culturile Precucuteni si culturile sudice (Hamangia si Gumelnita A1) au loc puternice interferente care vor duce chiar la nasterea unui aspect de mixtura, aspectul Stoicani-Aldeni-Bolgrad-Gumelnita. Ceramica este decorata cu linii incizate care formeaza modele spiralo-meandrice, pliseuri si caneluri, in faza Precucuteni III, ca urmare a unor influente venite de la culturile Gumelnita si Petresti, ceramica este pictata cu rosu si alb si cu grafit, atat inainte cat si dupa ardere. Asezarile au fost delimitate, inca din faza I cu sant de aparare, locuintele fiind de suprafata mai rare cele adancite (Targu Frumos). Spre sfarsitul acestei culturi apar locuinte cu platforme de barne si lut, locuinte care cunosc o raspandire generalizata in cultura Cucuteni - Cucuteni A. uneltele care predomina sunt cele de piatra cioplita si slefuita, doar in faza Precucuteni III, apar ustensile de arama (ace, impungatoare, cutite etc.). Topoarele slefuite sunt prelucrate din roci de duritate medie, mai mult bituminoase si mai rar din roci dure, din care se obtin topoare perforate, lame, gratoare, racloare - cele cioplite.