INTERVENTIA NATO IN CRIZA BALCANICA
Dupa aproape
trei luni de infruntare militara deschisa, conflictul din Balcani pare sa fi
luat un ragaz. Cruciada asupra Balcanilor dusa de fortele NATO s-a incheiat
prin cvasi-capitularea Iugoslaviei. Cu toate acestea, recenta criza din
Iugoslavia este inca departe de a-si fi epuizat potentialul de amenintari. Ea
lasa in urma sa in primul rind un mare numar de intrebari: Putea fi evitat
acest conflict? A fost interventia NATO inevitabila si legitima? Cum ar trebui
sa arate noua ordine politica internationala dupa criza din Kosovo?
Inainte de a fi
fost un conflict militar conventional, recenta criza din Balcani a oferit
imaginea unui razboi ideologic cum lumea n-a mai cunoscut de la al doilea
razboi mondial incoace. Fiecarui gest ii era acordata o valoare simbolica, care
era legata de schema ideologica de interpretare a celor doua parti aflate in
conflict. S-a vazut imediat ca deasupra Iugoslaviei nu se purta o batalie
pentru teritorii sau pentru resurse: batalia se dadea pentru principii si
valori. De o parte, valorile democratice, de cealalta parte, trecutul,
simbolurile statului etno-national infailibil si intangibil. De altfel, de-a
lungul acestei crize, nimeni n-a declarat nimanui razboi: din punct de vedere
juridic, acest razboi n-a existat. Din partea NATO, a fost o actiune de politie
internationala, in timp ce de partea iugoslava a fost o actiune de politie
interna. Dar, de aici s-a nascut o mare dilema: democratia si drepturile omului
sint mai importante decit integritatea si suveranitatea nationala?
Exista o serie de factori care
mentin un potential exploziv ridicat in zona Balcanilor. Trecutul
istoric framantat a generat o conjunctura specifica, a cumulat
intr-o arie relativ restransa popoare foarte diferite din punct de vedere
cultural si cu nivele de dezvoltare economica inegale. Sistemele
totalitare comuniste au mascat, prin mijloace propagandistice si prin
represiune, tensiunile existente, fara a le indeparta cauzele.
Detenta intereselor regionale si de grup, in conditiile
afirmarii regimurilor democratice, a dus, uneori, la manifestari
violente. Tensiunilor deja existente li s-au suprapus influente exterioare
zonei.
Caracteristicile
geopolitice ale Balcanilor fac imposibila abordarea unui conflict, in
aceasta arie, in termenii restrictivi ai conflictelor locale: zona
Balcanilor a fost si este o zona de confruntare a marilor interese,
un punct nodal al Europei atat sub aspect economic, cat si sub aspect
strategic si militar. Crizele in Balcani se manifesta pe trei nivele:
local, intre partile direct implicate in conflict, regional si
global. Istoria a demonstrat ca orice conflict balcanic are tendinta
de extindere, daca nu cumva de globalizare.
Implicarea ONU
si NATO in solutionarea situatiei din Balcani demonstreaza
ca problema pacii in zona este de interes mondial. Exista,
iata, riscul resuscitarii confruntarilor in spatiul
ex-iugoslav. Conflictul iugoslav, pe care l-am fi dorit sfarsit, a supus
deja la un test sever organismele cu vocatie universala sau
internationala. Acestea au avut merite in mentinerea sub control
a starii conflictuale, dar ultimele zile au demonstrat ca exista
semnale ale limitelor strategiilor abordate in solutionarea situatiei
zonale.
Dat fiind
aceasta diferenta ideologica, mult mai substantiala decit in cazul razboiului
rece, probabil ca acest razboi a fost inevitabil, chiar daca este evident ca
faptul nu poate exclude orice resonsabilitate a diplomatiei americane,
indeosebi in aceasta afacere. Totusi, este greu de crezut ca fara aceasta
interventie devastatoare iugoslavii vor fi renuntat de buna voie la
comportamentul lor fata de Kosovo.De asemenea, este greu de crezut ca NATO
putea avea alta ocazie mai buna pentru a-si afirma determinarea si capacitatea
de a impune regulile elementare ale democratiei la frontierele sale.
Interventia NATO este o lectie pentru orice tentativa a unor majoritati etnice
sau a unor lideri politici de a rezolva crizele etnice prin mijloace
autoritare. Din acest punct de vedere, niciodata umanitatea nu s-a aflat intr-o
postura mai buna in ce priveste acordul dintre principii si realitate.
Al doilea
beneficiu de semnalat al acestui conflict este unificarea Europei. Faptul ca
Occidentul s-a gasit solidar in spatele interventiei NATO este dublat de
responsabilitatea pe care restul Europei si-a asumat-o fata de Balcani, partea
sa cea mai saraca si turbulenta. Se poate presupune ca aceasta va permite o
adevarata unificare afectiva a lumii europene. In plus, anuntatul proiect al
unui nou plan Marshall pentru Balcani arata ca Europa bogata nu mai vrea sa
priveasca senina, din spatele unui zid de indiferenta si aroganta, catre Europa
balcanica.
De asemenea,
noua criza balcanica a pus in evidenta incapacitatea ONU de a rezolva eficace
crize de aceasta natura, dar si rolul nou al NATO, precum si importanta pe care
o au principiile drepturilor omului in raporturile dintre state: democratia nu
mai este un simplu regim politic, ci un semn de recunoastere pe plan
international, un fel de pasaport de onorabilitate. Totusi, acest triumf al
valorilor impotriva barbariei este umbrit de mai multe incertitudini. Prima se
refera la implicatiile interventiei NATO pentru ordinea Balcanilor,a doua priveste dreptul international: daca
principiul suveranitatii unui stat devine secundar in raport cu drepturile
omului, nu va oferi aceasta un nou pretext de interventie arbitrara a unor mari
puteri impotriva unor tari mai mici? Fireste, toata lumea se gindeste la
atitudinea Rusiei fata de noile state independente. Extinderea in Balcani a
NATO este apreciata drept vitala pentru stabilitatea Balcanilor care a avut de
suferit dupa declararea independentei Kosovo. Toate cele trei state balcanice
sunt sustinute de Washington si de secretarul general al NATO Jaap de Hoop
Scheffer, care sustine ca ele au promovat importante reforme militare si
politicedente care au o puternica minoritate rusofona.
