Evolutia statelor cu regim totalitar

Evolutia statelor cu regim totalitar

Evolutia Rusiei de la revolutia din februarie pana la declansarea celui de-al doilea razboi mondial

Cauzele revolutiei din 1917 Rusia la inceputul secolului XX era un imens imperiu taranesc, o majoritate de tarani analfabeti, nobili ce traiau din munca taranilor. Din punct de vedere politic era un regim tarist. Populatia era de 169 milioane locuitori din care 57% alte nationalitati. Tara inapoiata, capitalismul abia se inchega, doar partea europeana fiind mai dezvoltata.

Evenimentele din 1917 sunt consecinta razboiului care a provocat victime, pagube materiale, dezorganizarea vietii economice, imbogatirea unei minoritati, foamete. Inflatia afecta pe toti. Pentru acoperirea platilor s-au emis monede. Inflatia si penuria de alimente a afectat populatia urbana. Productia in primii ani a razboiului nu a reusit sa satisfaca necesitatile populatiei.

Situatia grea de pe front l-a determinat pe tarul Nicolae sa preia conducerea trupelor, ceea ce l-a pus in situatia de raspunzator direct, punand in pericol existenta monarhiei. Problemele interne au fost lasate in mana tarinei Alexandra sub influenta calugarului Rasputin care s-a implicat in numirea unor functionari (problema copilului, fiului tarinei si tarului = hemofilie). Aceasta influenta a lui Rasputin a nemultumit o serie de nobili rusi care-l vor asasina.

Intre 1914-1916 a avut loc o criza politica, s-au schimbat 4 presedinti ai consiliului de ministri. Pe 1 noiembrie 1916 s-a convocat Duma intr-o situatie tensionata care a dus la o serie de puncte de vedere legate de mentinere sau inlaturare a monarhiei.

Iarna 1916-1917 a fost o iarna grea cu multa zapada afectand transporturile si acutizand criza alimentara.

In 23 februarie 1917 are loc un miting al femeilor, care protesteaza impotriva lipsei de paine. In 24 februarie 200 de mii de someri protesteaza cerand terminarea razboiului. In 25 februarie multimea striga « jos nemtoaica », actiune caracterizata de tarina drept o miscare huliganica. In 25 februarie 1917 tarul trimite trupe in Petrograd, care trag in multime si cad 40 de victime, ceea ce atrage nemultumirea soldatilor. Unele trupe din Petrograd au considerat ca nu mai trebuie sa se supuna ordinelor si sa traga in civili. In 27 februarie 3 regimente trec de partea nemultumitilor. Se intra in Ograda, se jefuiesc magazine, se fura arme. Desi tarul trimite noi trupe misiunea nu e indeplinita.

Duma constituie un Guvern Provizoriu. Comitetul din Petrograd includea 2000 de soldati. Sovietul dorea ca burghezia sa nu tradeze revolutia. Se creeaza o dualitate a puterii care a durat pana in octombrie: Guvern Provizoriu condus de Gheorghi Lvov, Sovietul de Deputati (muncitori tarani). Era vorba de doua dictaturi: a Guvernului si a Sovietelor.

La 1-2 martie, reprezentanti ai Dumei si Sovietelor au creat o platforma in opt puncte in care se cereau intre altele: alegeri pentru Adunarea Constituanta, alegeri pentru organele locale.

Intre primele masuri pe care Sovietul din Petrograd le-a adoptat este celebrul ordin numarul unu pentru garnizoana din Petrograd, prin care se cerea constituirea unor comitete ale armatei similare Sovietelor (politizarea armatei). In materie politica, fortele armate se subordonau Sovietelor. Sovietul putea anula ordine ale Guvernului Provizoriu. Aceste masuri au provocat dezorganizarea armatei, Guvernul incepe sa piarda controlul. In acest context Guvernul a pus problema viitorului monarhiei. O parte a ministrilor dorea mentinerea ei in vreme ce tarul Nicolae nu dorea sa abdice. Duma era in favoarea tarului. Nicolae abdica in favoarea fratelui sau. Tarul si familia au fost pusi sub paza. Guvernul negocia cu Marea Britanie sa-i acorde azil. Desi initial aceasta accepta, mai tarziu a renuntat.

Guvernului Provizoriu a trecut la dizolvarea departamentului de politiei, a ohranei, a jandarmeriei, la destituirea guvernatorilor - Consiliul Zvestelor. Sovietul din Petrograd s-a transformat in Sovietul muncitorilor si soldatilor din intreaga Rusie, Comitetul devine comitetul intregii Rusii.

Amanarea alegerilor pentru Adunarea Constituanta s-a dovedit a fi o eroare a Guvernului Provizoriu dand posibilitatea stangii sa se afirme - bolsevici - condusi de Lenin.

Date biografice

Nascut la 22 aprilie 1870, pe numele sau Vladimir Ilici Ulianov, pe linie materna era semit si pe linie paterna era rus. A primit o educatie buna, inca de mic s-a afirmat ca un bun elev. a facut studii de drept. A fost marcat de moartea fratelui mai mare alexandru care a participat la un complot impotriva tarului. Lenin intra in contact cu gruparile marxiste. El considera ca partidul trebuie pregatit pentru revolutie. A fost arestat si exilat in siberia de unde reuseste sa plece in occident. Evenimentele revolutionare din rusia il surprind pe Lenin la Zürich. Lenin era de parere ca razboiul a dus la o serie de schimbari. In momentul revolutiei din februarie se punea problema intoarcerii lui Lenin in Rusia. In acest sens unul dintre revolutionarii exilati, Alexander Parvus a intrat in legatura cu ministrul de externe german si l-a informat ca interesele guvernului german de rasturnare a regimului tarist coincid cu cele ale revolutionarilor rusi, incercand astfel sa obtina sprijin german pentru intoarcerea lui Lenin in tara. Lenin, desi initial a respins aceasta alternativa, decide ca trebuie sa se intoarca in Rusia si aceasta nu se putea decat prin Germania, Suedia, Finlanda. El va telegrafia in martie bolsevicilor din Petrograd dandu-le ordine privind tactica: inarmarea proletariatului, nici o apropiere cu alte partide. Bolsevicii erau cel mai bine organizati. Se intorc din Siberia cei care fusesera exilati intre care si Stalin.

Problema intoarcerii lui Lenin a depins de hotararea Kaizerului german - izolarea unora dintre aliati pentru a obtine o pace separata. Parvus insista ca Lenin sa se intoarca in Rusia pentru a rasturna Guvernul Provizoriu. Trebuia facut tot posibilul pentru ca in Rusia sa se provoace un haos. Cu acordul Kaiserului Lenin reuseste sa plece cu un tren (Lenin ceruse pozitia de extrateritorialitate).

In aprilie 1917, 32 de emigranti rusi parasesc Germania intorcandu-se in Rusia. Lenin refuza orice contact in timpul calatoriei. In 3 aprilie Lenin ajunge la Petrograd unde are loc o conferinta a bolsevicilor la care Lenin va tine un discurs: Tezele din aprilie, ulterior publicate sub titlul « Despre sarcinile proletariatului in revolutie ». Particularitatea momentului era trecerea de la prima faza a revolutiei (in care din cauza insuficientei pregatirii muncitorilor puterea a trecut in mana burgheziei) la a doua faza, in care puterea trece in mana muncitorilor si soldatilor. In Teze se cerea: iesirea din razboi, dizolvarea armatei si inlocuirea cu militii, confiscarea marilor proprietati funciare, nationalizarea pamantului, control asupra distributiei si productiei, crearea unei noi Internationale.

Unul din agentii germani raporta: intoarcerea lui Lenin e un succes.

In aprilie 1917 are loc prima tentativa a bolsevicilor de a prelua puterea sub pretextul neintelegerilor aparute intre Guvern si Soviete. Agitatiile din aprilie duc la o remaniere guvernamentala. Germanii vor alimenta cu fonduri pe bolsevici, sprijinind publicarea revistei Pravda.

Guvernul Provizoriu a aflat de aceste actiuni si a incercat sa-i impiedice pe bolsevici. Lenin se retrage in iunie in Finlanda pe motive de sanatate. In iunie 1917 au loc noi razvratiri a Petrograd carora li se alatura si Trotki. Lenin se intoarce si tine un nou discurs dar trupele loiale i-au arestat pe bolsevici amanand insa luarea unor decizii impotriva lor. Lenin pleaca din nou in Finlanda. In urma evenimentelor Lvov demisioneaza, conducerea Guvernului fiind preluata de Kerenski. Atat Guvernul Lvov cat si Krenski a facut marea greseala de a nu rezolva unele probleme ale multimii si nu au pus capat razboiului.

In vara 1917 bolsevicii incep sa se pregateasca pentru lovitura de stat, comanda a luat-o Trotki. Bolsevicii au profitat de neintelegerile dintre Kerenski si Kornilov. Lenin, din Finlanda, a cerut in 12-14 septembrie preluarea puterii, Lenin temandu-se de convocarea adunarii constituante. Trotki in calitate de presedinte a Sovietelor din Petrograd a convocat un congres a Sovietelor punand la cale o insurectie. S-a constituit un Comitet militar - revolutionar condus de Trotki. In 11-12 octombrie are loc o adunare secreta a Comitetului revolutionar la care participa si Lenin. S-a decis ca lovitura sa aiba loc inainte de deschiderea adunarii constituante insa doi lideri nu au fost de acord. Zece mii de soldati erau sprijinitori ai bolsevicilor. Guvernul nu a luat masuri pentru mobilizarea fortelor loiale. In 24 octombrie a constituit garzi din iunche (cadeti ai scolii militare) si 140 femei din Batalionul Mortii.

In seara de 24 octombrie Lenin a venit la sediu Comitetului bolsevic si a decis ca grupuri armate de bolsevici sa ocupe punctele centrale din oras. Kerenski a solicitat ajutorul armatei dar nu l-a primit. S-a decis capturarea Palatului de iarna. Inainte de inceperea congresului. Lenin a redactat: demiterea Guvernului si trecerea puterii in mana Sovietelor. Petrogradul era in mainile bolsevicilor.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Crucisatorul Aurora a deschis focul impotriva Palatului de iarna tragand o salva oarba.

Bolsevicii au intrat in Palat si au arestat Guvernul. Kerenski s-a ascuns timp de doi ani. In Congresul sovietelor din 600 delegati aproximativ 300 erau bolsevici. Mensevicii au condamnat puciul. Lenin a citat Decretul asupra pacii, punctele cheie devenind baza noului regim. Nicolas Werth il numeste « actul fondator al noului regim ». Decretul invita la negocieri imediate pentru iesirea din razboi dorindu-se "o pace fara anexiuni si despagubiri".

Un alt document a fost Decretul asupra pamantului, care prevedea socializarea pamantului. Conform acestui document "proprietatea privata era abolita fara despagubiri, toate pamanturile fiind puse la dispozitia comitetelor locale". Se stabilea ca fiecare familiede tarani sa primeasca 2-3 deseatine de pamant. Desi adepti ai nationalizarii pamantului si instaurarii "formelor colective de exploatare" prin constituirea acestei mici proprietati taranesti, bolsevicii isi asigurau sprijinul imensei majoritati a taranimii.

S-a aprobat lista provizorie a noului guvern - Consiliul Comisarilor Poporului - condus de Lenin. Intre membrii era si Stalin care raspundea de problema minoritatilor. Alegerile pentru constituanta s-au stabilit pentru 12 noiembrie. La Moscova puterea a fost preluata in 30 octombrie.

Organizarea noului regim Noul regim incepe ca o putere duala fiind o dictatura a Partidului Bolsevic si a Sovietelor (dominate de Partid). La inceputul regimului, sistemul politic s-a organizat din mers. S-a trecut la zdrobirea vechiului regim. Treptat numarul membrilor de partid creste, daca in februarie 1919 partidul avea 23.600 de membrii, in 1921 avea 730.000. S-au constituit noi organisme ale Partidului dar trebuiau solutionate problemele puterii in intreaga Rusie. Au avut loc actiuni centrifuge. Pe bolsevici ii interesa construirea unui stat centralizat. S-a introdus guvernarea prin decrete. Au avut loc actiuni impotriva celor ce opuneau regimului (organizatii taranesti, de scriitori si artisti). Banca a refuzat sa onoreze cererile de bani. Alegerile pentru Constituanta au fost castigate de socialistii revolutionari care au obtinut 40,4 % din voturi in vreme ce bolsevicii au obtinut doar 24%. Lenin a decis izolarea si dispersarea deputatilor si conducerea prin decrete. Adunarea Constituanta intrunita in 18 ianuarie 1918 a fost dizolvata a doua zi de catre guvernul bolsevic.

Tratatul de la Brest - Litovsk Principala preocupare a bolsevicilor dupa octombrie a fost consolidarea puterii. Ei aveau nevoie de pace. Lenin nu avea incredere in trupele de pe front. El dorea construirea unei noi armate si incheierea pacii in orice conditii « pentru a castiga timp oricat de scurt sustinand ca orice taran, soldat serios il va absolvi de vina ». unii din colaboratorii sai considerau ca razboiul trebuie continuat pentru a organiza revolutia in Germania.

Dupa refuzul Aliatilor de a lua in considerare propunerile lui Lenin pentru "o pace fara anexiuni si despagubiri", guvernul sovietic a angajat negocieri in vederea unui armistitiu cu delegatii Puterilor Centrale. In 15 decembrie 1917 a fost semnat un armistitiu pe 4 saptamani.

O delegatie rusa a purtat o discutie la Brest - Litovsk cu comandamentul german. S-a incheiat armistitiu. S-a recunoscut ocuparea Ucrainei, Lituaniei. Dupa armistitiu negocierile de pace vor fi purtate de Trotki. Germanii inaintau, negocierile sunt reluate cu conditii impovaratoare pentru Rusia (26% populatie, 37% capacitatile de productie). Populatia a respins tratatul. Aliatii s-au simtit tradati. Lenin a avut convingerea ca tratatul va fi anulat, dupa capitularea Germaniei la doua zile el a anulat tratatul.

Englezii au fost primii care au actionat. Ei sprijina adversarii bolsevicilor. Ca reactie Lenin a indicat sa se incerce exploatarea tuturor "fisurilor in tabara burgheza". Actiunile militare de pe frontul de est incetasera dar aceasta situatie a facut ca sa se creeze un ragaz militar si sa se treaca la organizarea armatei bolsevice (un rol important l-a avut Trotki). Intre conducatorii bolsevici aparusera mai multe idei privind tactica de folosit fata de exigentele crescande ale Puterilor Centrale: Buharin, sustinea "razboiul revolutionar"; Trotki era pentru revolutia permanenta - "nici pace, nici razboi"-, iar Lenin era pentru acceptarea oricaror conditii, oricat de grele, pentru a puea garanta viitorul revolutiei.

Lenin si-a impus punctul de vedere prin semnarea in 3 martie 1918 a Tratatului de la Brest-Litovsk, care consacra pierderea a 800000 km² in raport cu fruntariile din 1914.Rusia Sovietica pierdea: Ucraina, Finlanda, Tarile Baltice si Kass, Batum, Ardahan, pe care le ceda Turciei.

Aliatii au trecut si ei la actiuni antibolsevice, in martie debarcand primele trupe pe teritoriul Rusiei. In aprilie japonezii debarca la Vladislotok. Sub impactul victoriilor germanilor pe frontul de vest. Lenin incearca apropierea de Germania, care a continuat sa acorde sprijin cu bani. Primul ambasador rus la Berlin a fost numit cu misiunea de a organiza miscarea bolsevica din Germania.

Intre 1918-1921, bolsevicii s-au confruntat cu un razboi civil. In Siberia centrala existau o serie de probleme provocate de existenta a 30 de mii de ostasi cehi si slovaci din fosta armata austro-ungara, care au cerut sa paraseasca Rusia pe cale maritima, pentru care trebuiau sa se deplaseze la Vladivostok. Au loc o serie de altercatii cu autoritatile locale. Cehii si slovacii ocupa o serie de orase si calea ferata. Profitand de aceasta situatie socialistii revolutionari organizeaza la Samora un comitet al Adunarii Constituante si proclama unicul Guvern legitim al Rusiei. In Siberia apare deci un al doilea guvern.

In 21 mai 1918 bolsevicii au anuntat mobilizare generala a barbatilor intre 18-40 de ani. Ofiterii din veche armata tarista sunt luati in evidenta. Unii dintre ei devin bolsevici. Aceasta armata avea o inovatie - comisarii politici ce se ocupau de loialitatea ofiterilor. Cu sprijinul germanilor ce le-a permis sa-si transfere trupe din est spre zona controlata de cehi, acestia au fost opriti.

In vara anului 1918, revolte antibolsevice au avut loc si in zonele centrale si sudice. Alexei Kaledin a format un guvern cazacesc la Don. In timpul regimului tarist, cazacii primeau 30 deseatine de pamant in schimbul prestarii serviciului militar pana la 36 de ani. Privarea cazacilor de drepturile lor de catre bolsevici a condus la rascularea acestora. Condusi de generalul Kornilov, apoi de Denikin - "armata alba"-, ei au purtat lupte cu bolsevicii -"armata rosie"-.

Trupele aliate cresc la Arhanghelsk, la Vladivostok se adauga trupe ale SUA. Din nevoia de a avea trupe la Petrograd s-a mers pana la situatia de a cere germanilor trupe de protejare. Astfel se puteau utiliza trupe militare bolsevice impotriva acestor puncte de rezistenta (trupe albe - adepti ai vechiului regim conduse de generalii Denikin, Petliura care insa nu au actionat unitar).

Intre 1918-1921 bolsevicii au aplicat « comunismul de razboi ». Se trece la constituirea economiei socialiste, incepand cu exproprierile, decretul de nationalizare a bunurilor din mediul urban, anularea datoriilor statului, nationalizarea industriei, lichidarea comertului liber, lichidarea banilor, administratii pe plan unic, introducerea muncii obligatorii. Esenta acestor masuri a fost distrugerea proprietatii private.

S-a trecut la planificarea economiei. Prin plan unic se intelege productia destinata asigurarii necesitatilor. S-a creat un Consiliu al economiei nationale, s-a mers pe ideea lichidarii pietei pentru ca  « produce microbi de capitalism ».

S-a creat un comisariat de aprovizionare. Desi s-a creat proprietate de stat continua sa existe si o proprietate privata. Comunistii au introdus scutiri la: telegraf, telefon, plata chiriilor. Sindicatele sunt desfiintate pentru ca acum exista un stat al muncitorilor si taranilor. Cea mai mare parte a statului era reprezentata insa de tarani - 75% in vreme ce proletariatul reprezenta 2%.

In vara 1918 bolsevicii au declarat razboi impotriva solelor. Pana in primavara 1918 taranii si-au impartit pamantul. In vreme ce produsele industriale erau rare si scumpe, in vreme ce produsele taranilor erau ieftine, taranii refuza sa mai vanda, provocand o criza a aprovizionarii oraselor. In consecinta bolsevicii trimit la sate detasamente numite « de aprovizionare ». Taranii bogati - culaci - erau numiti « dusmani de clasa ». decretele pentru agricultura au dus la distrugerea taranimii si crearea Sovietelor rurale. In anumite zone taranii s-au revoltat, s-au opus infiintarii de soviete, au procedat la rastrangereasuprafetei cultivate pana la 60%. Aceasta campanie impotriva culacilor a fost numita de Lenin « mai profunda decat cea din octombrie ».

Teroarea rosie a fost inceputa de bolsevici cu uciderea familiei imperiale. La 16 iulie 1918, toti membrii familiei regale au fost ucisi. Sub motivul interventiei straine teroarea si suprimarea a fost amplificata. Rusia a fost primul stat din lume, care a scos normele de drept in afara legii; s-au dizolvat tribunalele, s-a constituit tribunalul poporului.

La 25 decembrie 1917, cu avizul lui Lenin s-a constituit Comisia extraordinara de lupta impotriva contrarevolutiei - CEKA, a preluat metodele politiei tariste  - Ohrana. Dupa atentatul asupra lui Lenin, organizat de Fania Kaplan si dupa asasinarea la Petrograd a lui Uritki, bolsevicii au trecut la teroarea rosie de masa. S-a trecut la internarea dusmanilor de clasa in lagare de concentrare.

Razboiul civil Timp de patru ani, intre 1918 si sfarsitul anului 1921, Rusia a fost confruntata cu un complex fenomen caracterizat prin confruntari militare provocate de interese politice, nationale, sociale.

Razboiul civil a fost dorit de bolsevici; exista in Rusia trei categorii de conflicte majore. Primul conflict a opus pe bolsevicii rusi zecilor de guverne locale autonome constituite la inceputul anului 1918 cand se produce fragmentarea statului rus.

Al doilea conflict se leaga de problemele nationale pentru ca revolutia din octombrie a accelerat tendintele centrifuge a nationalitatilor - declaratia drepturilor popoarelor din Rusia si decretul asupra nationalitatilor. Decretele aduceau egalitatea intre nationalitatile din Rusia. In timpul razboiului civil s-a luptat si pentru readucerea unor teritorii la Rusia, care si-au proclamat independenta.

O a treia categorie de conflicte au fost conflictele dintre diversele autoritati; pe de o parte rosii si albii iar pe de alta parte cei care se opuneau acestora - taranii, dezertorii, nesupusii. Miscarea taranimii ucrainiene (Nestor Mahno) si miscarea taranimii de opozitie (Antonov).

Razboiul civil s-a desfasurat pe trei fronturi mari: sudic, estic, nord-vestic si a cunoscut trei faze. Victoria a revenit armatei rosii deoarece nu era divizata, a beneficiat de o comanda unica in timp ce albii erau divizati, actionau pe cont propriu, ca in cazul generalului Vranghel - in Crimeea, a fortelor generalului Colceak sau fortele generalilor Dimitri si Iughevici.

Insurectia de la Kronstadt In februarie-martie 1921, muncitorii, marinarii de la baza navala din vecinatatea Petrogradului s-au revoltat. Au adoptat o rezolutie in care au propus alegeri libere, libertatea cuvantului si presei, suprimarea rechizitiilor. Guvernul bolsevic a calificat aceasta revolta ca o conspiratie contrarevolutionara. Tuhacevskia fost insarcinat sa lichideze insurectia impreuna cu CEKA. La 28 martie 1921 Kronstadtul a cazut.

Situatia Rusiei dupa razboiul civil La sfarsitul razboiului Rusia se confrunta cu o situatie dezastruoasa: 12 milioane victime, industria producea mai putin decat in 1914. Imperiul trecea de la tarism la bolsevism.

Industria producea de sapte ori mai putin decat in 1913, agricultura de doua ori iar inflatia era atat de mare incat se ajunsese la troc. Taranii se revoltau impotriva rechizitiilor. Comunistii au convocat congresul al zecelea, care a adoptat o seri de hotarari: interzicerea fractiunilor in partid, inlocuirea rechizitiilor prin impozite, a introdus NEP-ul.

Congresul a marit competentele organismelor supreme de conducere: Biroul Politic, Secretariatul.

In martie 1922, Stalin a devenit secretar general, dar Secretariatul se ocupa de problema cadrelor.

Lenin sustinea ca redresarea Rusiei nu poate veni decat printr-o revenire la un capitalism partial. El decide ca trebuie sa se revina la economia de piata. In industrie intreprinderile sub 21 de muncitori au fost reprivatizate, ierarhizarea salariatilor, s-a revenit la prime de productie, la ierarhizarea salariatilor, la publicitate, au fost adusi pentru anumite sectoare specialisti si ingineri straini, s-au semnat acorduri cu Germania si Anglia.

In agricultura au fost introduse impozite proportionale cu veniturile dar cel mai important s-a permis taranilor sa-si vanda surplusul de produse. Nationalizarea pamanturilor a fost amanata.

Statul controla in continuare: industria grea, bancile, domeniul energetic, comertul extern.

Economia s-a redresat, s-a egalat nivelul de productie din 1913, produsele agricole depasesc pe cele de dinainte de razboi, NEP-ul a favorizat categoriile de tarani bogati - culacii, micii comercianti.

NEP-ul nu viza si domeniul politic.

Fondarea Internationalei a III-a Comuniste - Comintern. Cominternul s-a constituit din initiativa lui Lenin in 26 martie 1919. Au participat reprezentantii partidului comunist rus, birourile din strainatate ale Partidului Muncitorilor Comunisti din Polonia, Ungaria, Austria, Letonia, Finlanda, reprezentanti ai federatiei muncitorilor din Balcani si ai partidului socialist din America de Nord.

Scopul era acela de a realiza o educatie a proletariatului pe plan international, de a promova ideile revolutiei din octombrie, de a crea din ea un partid mondial centralizat, de a indruma partidele comuniste care, spunea Lenin se afla in "faza bolilor copilariei". Lenin considera ca sunt conditii in unele tari dupa primul razboi mondial - Ungaria, Italia, Germania, de a declansa revolutia si deci de victorie a revolutiei mondiale.

Lenin se temea ca fara victoria revolutiei si in alte state, in special Germania, va fi greu ca revolutia sa se mentina, sa aiba succes.

Internationala isi propunea sa organizeze partidele comuniste pe principii leniniste. Ea a avut in evolutia sa sapte congrese, ultimul intre 25 iulie - 25 august. Foarte important a fost Congresul al II-lea in cadrul caruia a fost adoptat caruia a fost adoptat statutul si conditiile de primire in aceasta organizatie. Conform statutului, Cominternul era un partid revolutionar mondial organizat pe principiile centralismului democratic, fiecare partid component primea calitatea de sectie, iar hotararile Congresului si comitetului executiv erau obligatorii.

Centrul coordonator a fost Comitetul Central- PCUS.

Pentru a intra in Internationala trebuiau acceptate 21 conditii, care vizau: recunoasterea si propaganda pentru dictatura proletariatului, imbinarea muncii legale cu munca ilegala, organizarea sectiilor pe baza centralismului democratic, recunoasterea organizatiilor de conducere a partidelor numite de conducerea centrala.

Internationala a ajutat in mod foarte direct crearea unor partide comuniste prin stipendii date acestora.

Fondurile internationale dupa primul razboi international. Dupa razboi au functionat in majoritatea statelor europene, partide socialiste si social democrate, din care s-au rupt partide comuniste a caror programe tineau de situatia diferita a tarilor. Toate partidele au respins ideile bolsevice.

In februarie 1920, la Berna s-au intalnit lideri ai partidelor sociale si social democrate; se stabilea responsabilitatea din cele doua tabere beligerante fata de razboi, reorganizarea Europei si Internationala socialista, atitudinea fata de revolutia din octombrie si Rusia Sovietica.

In iulie 1920, la Geneva a avut loc Congresul de refacere a Internationalei a doua. In februarie 1921, la Viena socialistii francezi, austrieci, germani au creat Internationala a doua si jumatate s-au Internationala de la Viena. Aceasta isi propune sa centralizeze partidele reformiste, considerand Cominternul un organism cu puteri dictatoriale, un instrument al politicii externe a Rusiei Sovietice. S-a pus problema intalnirii reprezentantilor celor trei Internationale dar contradictiile n-au putut duce la o fuziune. Abia in martie 1923 a avut loc fuziunea Internationalei a doua cu Internationala a doua si jumatate rezultand Internationala muncitoreasca.

Situatia Rusiei Sovietice 1922-1930. In primavara 1922 Lenin fiind foarte bolnav, s-a retras timp de sase luni de la conducerea statului.

Revine in toamna fiind preocupat de ideile constructiei socialismului, idei cuprinse intr-o serie de cuvantari si articole - Pagini de jurnal, Scrisoare catre congres. El a pus accent pe crearea bazei tehnico-materiale a socialismului, controlul privind cheltuirea banilor, transformarea agriculturii prin cooperativizare sprijinita de stat, realizarea cooperatiei in domeniul desfacerii. Considera ca alianta clasei conducatoare este temelia unei oranduiri.

Luptele pentru putere 1922-1927. In timpul bolii Lenin a dictat mai multe note si articole despre problema succesiunii sale, respectiv in 25 decembrie 1922 si 4 ianuarie 1923 cunoscute sub denumirea de Testamentul lui Lenin, in care evalueaza sase dintre liderii partidului si atrage atentia asupra pericolului pe care-l reprezenta lupta pentru putere dintre Trotki si Stalin.

In notele din 25 decembrie 1922, spunea: "De cand a ajuns secretar general, tovarasul Stalin a concentrat in mana sa o putere uriasa si nun sunt sigur ca va sti mereu cum sa foloseasca aceasta putere cu suficienta precautie. Pe de alta parte, tovarasul Trotki, . se distinge nu numai prin deosebite calitati personale (este omul cel mai capabil din actualul Cabinet Central), dar si prin excesul de incredere in sine si prin considerarea excesiva a laturii pur administrative a afacerilor."

Lenin mai adauga: "Calitatile deosebite ale acestor lideri ai actualului Comitet Central pot, eventual, conduce la dezbinare".

In notele din 4 ianuarie 1923, nota: "Stalin este prea grosolan si acest defect, desi perfect suportabil in relatiile dintre noi, comunistii, devin insuportabile in functia de secretar general. Propun tovarasilor sa gaseasca o cale de a-l schimba din aceasta functie si sa aleaga pe altcineva diferit de Stalin doar in privinta comportarii: anume sa fie rabdator, mai loial, mai politicos, mai putin capricios si mai atent cu tovarasii."

La Congresul al XII-lea, tinut cateva saptamani dupa ultimul atac cerebral a lui Lenin, disputele intre Trotki si Stalin au fost vizibile. Trotki n-a abordat problema nationala, unde Stalin putea fi atacat.

Lenin a murit in ziua de 21 ianuarie 1924 ,intr-o luni la ora sase si jumatate, seara.

Stalin a stiut sa profite; s-a erijat in sustinatorul cel mai puternic al leninismului, l-a tinut departe pe Trotki de inmormantare. Stalin a castigat un avantaj fiind cel ce a rostit cuvantarea la funeraliile lui Lenin. Discursul sau, ca si faptul ca a fost cel care a condus cortegiul, au sugerat o continuitate intre el si Lenin.

"Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a incredintat pastrarea neintinata a marii vocatii de membru de partid. Iti juram, tovarase Lenin ,sa  onoram recomandarile tale!

Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a recomandat sa pastram unitatea partidului nostru ca lumina ochilor. Iti juram tovarase Lenin sa-ti urmam povetele!."

Stalin a decis imediat politica de cultivare, de creare a cultului personalitatii lui Lenin, in toata Rusia s-au creat colturi rosii dedi9cate lui Lenin.

Disputele pentru putere dintre Stalin si Trotki au continuat. In 15 octombrie 1925 Trotki impreuna cu 46 de membri marcanti ai partidului au prezentat Comitetului Central o declaratie privind dictatura aparatului care a fost condamnata in partid.

In urma unui vot impotriva sa, la congresul partidului din 1925, Trotki a fost demis din functia de comisar de razboi, Stalin aliniindu-se cu Zinoviev si Kamenev.

In 1925, dupa ce pozitia lui Trotki fusese subminata (Trotki nu mai reprezenta un pericol) Stalin actioneaza sa-i inlature pe Zinoviev si Kamenev. Acestia i-au usurat munca, cand in 1925 ingrijorati de inapoierea economica a Rusiei Sovietice au afirmat in public ca estenevoie de o victorie a revolutiei proletare in randul natiunilor capitaliste pentru ca URSS sa desavarseasca socialismul. Zinoviev a cerut incetarea NEP-ului, restrictiei asupra taranilor si industrializarea fortata. Punctul acesta de vedere a dus la formarea noii opozitii, la care in 1926 s-a alaturat si Trotki. Stalin a reusit si de aceasta data convingand Partidul sa-I demita pe Kamenev si Zinoviev din functiile de secretari generali.

In 1927, la a zecea aniversare a revolutiei bolsevice, Trotki a incercat sa obtina sprijin pentru a formula o amenintare directa la adresa autoritatii lui Stalin, fara nici un succes. In 14 noiembrie 1927, Trotki a fost exclus din partid fiind ulterior exilat la Alma Ata, iar doi ani mai tarziu exilat definitiv din URSS. Se stabileste in Mexic unde a constituit o opozitie externa fata de stalinism, unde a si sfarsit. Stalin a reusit sa-si consolideze pozitia si a pastrat unitatea partidului.

In aceiasi perioada, in plan economic s-au obtinut o serie de succese. In 1925 suprafata insamantata a depasit-o pe cea din 1914 si s-a refacut septelul.

Goerlon era un program propus de Lenin, potrivit caruia s-a trecut la construirea unor hidrocentrale.

Pe plan extern, din 1924 s-au restabilit relatiile diplomatice cu Anglia, Italia, Austria. In 1926 s-a reinnoit tratatul cu Germania.

Congresul al XIV-lea a orientat mai ferm tara pe linia industrializarii. In 1926-1927, s-au alocat fonduri pentru innoirea reutilarea intreprinderilor mai vechi. In 1927 s-a dat in functiune marea centrala de pe Nipru. S-au dat in functiune magnati industriali - Magnitogorsk.

Pe linia asa numitei evolutii culturale s-a trecut la lichidarea analfabetismului; s-au instituit scoli, institute, premiul Lenin pentru literatura. La Congresul a XVI-a din aprilie 1929 s-a adoptat primul plan cincinal exprimandu-si opinia ca existau conditii pentru construirea socialismului in Rusia. Industrializarea trebuia sa se faca prin constructiile de masini, pivotul acestei activitati fiind industria grea.

De asemenea se urmarea atragerea in gospodariile colective a 17,5% din totalul gospodariilor taranesti.

Una din problemele grave cu care s-a confruntat regimul a fost problema alimentatiei din anii 1926-1927, o criza a colectarilor - taranii dau mai putin la stat datorita preturilor mici oferite, a scumpirii produselor industriale ceea ce l-a facut pe Stalin sa trimita trupe muncitoresti la sate, care sa descopere produsele ascunse.

Regimul devenit mai dur incepand cu 1928 cand s-a descoperit in Dombaz o organizatie de sabotaj unde 53 de specialisti burghezi sunt judecati.

S-a renuntat la NEP si cu toate ca Buharin a atras atentia intr-un articol din Pravda asupra gravelor erori economice, ideile sale nu au fost acceptate de Stalin si va cadea prada razbunarii lui Stalin.