Destramarea Imperiului austro-ungar. Ungaria (1918-1939)

Destramarea Imperiului austro-ungar. Ungaria (1918-1939)

Imperiul Austro - ungar s-a prabusit sub actiunea miscarii nationalitatilor din componenta sa. Razboiul a avut consecinte serioase pentru Ungaria. In 17 octombrie Ungaria s-a declarat dezlipita de Uniune, s-a format un guvern condus de Karoly, care dorea refacerea Ungariei medievale netinand cont de minoritati.  La 29 octombrie 1918 a Budapesta s-a organizat o greva pentru incetarea razboiului si s-a proclamat Republica. In paralel au inceput miscari ale muncitorilor, care s-au constituit in sfaturi.

La 1 decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu Romania. Aliatii au stabilit linia de demarcatie Vix - Targu Mures, Oradea, Arad ,teritorii romanesti ramanand in cadrul Ungariei. In teritoriul controlat de maghiari acestia s-au dedat la actiuni teroriste de o duritate deosebita. In noiembrie 1918 s-a creat o putere dubla in Ungaria, cea a sfaturilor, care doreau o dictatura proletara fiind sustinute de gruparile comuniste conduse de Bella Kun. Au avut loc confruntari intre autoritaatile de sta si comunisti, care au condus la venirea la conducere a unui guvern condus de Bella Kun, care in "! martie 1919 a proclamat Republica Ungara a Sfaturilor. Acesta propunea o serie de reforme , ca : votul universal de la 18 ani, exproprierea mosiilor fara despagubire, cresterea salarii lor muncitorilor si ziua de munca de 8 ore.

Acest guvern comunist a condus Ungaria vreme de 133 de zile, bucurandu-se de sprijinul lui Lenin.

La Seghedin, fortele nationale nemultumite au creat un guvern in care un rol important l-a avut Horty Miklos, care reface armata nationala si se indreapta impotriva guvernului de la Budapesta.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Atacarea URSS a presupus alocarea unor importante forte militare, germanii concentrand 122 divizii, 32 divizii de tancuri si motorizate, importate forte aeriene si maritime, aproape 80% din efectivele de care dispuneau. La acestea se adaugau 14 divizii finlandeze, 12 divizii romanesti, trupe din Italia, Franta, Bulgaria.

Aceste forte au fost impartite in trei grupe: de nord, conduse de generalul von Boch, care trebuiau sa actioneze in directia Leningrad; de centru, care trebuiau sa actioneze pe linia Moscova; de sud, care trebuiau sa actioneze pe directia Kiev.

In URSS erau sub arme 4,2 milioane de oameni, fiind grave lipsuri de comandament datorita actiunilor din "marea epurare". La 21 iunie 1941, ambasadorul de la Moscova, von Schulemberg a adresat lui Stalin declaratia de razboi, in care acuza Rusia ca sprijina starea de spirit aqntigerman, ca a concentrat trupe pregatindu-le de lupta.

Victor Suvorov spunea in "Spargatorul de gheata. Cine a declansat al doilea razboi mondial", ca Stalin pregatea aceste actiuni si ca trebuia sa atace inaintea lui Hitler.

Stalin a fost informat despre pregatirile germane atat de W. Churchill, cat si de serviciile secrete. Desi fusese informat inca din aprilie 1941, Stalin a apreciat aceste informatii ca fiind provocatoare. La 14 iunie 1941 agentia TAS a lansat un comunicat asupra zvonurilor privind atacarea URSS.

Schulemberg s-a prezentat la ora doua noaptea, iar la ora trei - trei jumatate a inceput ofensiva impotriva URSS. Atacul a fost declansat prin surprindere. La ora doisprezece, Molotov comunica la radio agresiunea si decreteaza mobilizarea generala dar pana spre seara grupele germane de nord si de centru au reusit sa patrunda intre 30 - 50 km. Marea Britanie a declarat ca va sprijini URSS. In aceeasi zi Italia a declarat razboi URSS. In 23 iunie s-a creat un comandament militar special "Stavka". La 24 iunie Roosevelt a declarat sprijinul fata de URSS.

In urma primelor saptamani germanii au reusit sa puna stapanire pe teritorii importante si au distrus doua treimi ale armatei ruse. In septembrie 1941 au declansat operatiunea "Taifun" de ocupare a Moscovei. Cauzele infrangerii armatei rosii se regasesc in nepregatirea pentru razboiul de defensiva, ci numai pentru razboiul de ofensiva.

In aprilie 1941 a fost distrusa linia de fortificatii Stalin.

Succesele germane din primele luni ale razboiului au determinat Biroul politic sa pregateasca incheierea unui nou tratat de tip Brest - Litovsk prin care urma sa I se propuna lui Hitler ca in schimbul incetarii operatiunilor militare URSS sa cedeze importante zone - Ucraina, Basarabia, Bielorusia, Statele baltice.

La sfarsitul lunii septembrie 1941, Leningradul a fost blocat timp de 91 de zile.

Pe ansamblu trupele germane au inaintat 700km spre Leningrad, 800km spre Moscova si 750 - 800km spre sud. In zona ocupata se gaseau 40% din capacitatile industriale sovietice, 40% din caile de comunicatie. Comitetul de stat pentru evacuare, creat special, a luat masura ca 1060 de intreprinderi sa fie stramutate. In zonele ocupate s-a initiat o miscare de partizani.

Pentru ocuparea Moscovei, comandamentul german a constituit o grupare de soc de 80 de divizii, 1000 de avioane, 2000 de tancuri care sa ocupe Moscova.

La 2 octombrie 1941 a inceput marea batalie a Moscovei. Germanii s-au apropiat pana la 100km de Moscova. Spre sfarsitul lunii ofensiva germana a fost oprita. Contraatacurile sovietice au obligat pe germani sa treaca la aparare.

La 15 noiembrie 1941, OKV-ul a declansat a doua operatiune impotriva Moscovei. Iarna foarte grea a ingreunat operatiunile germane. La 6 decembrie 1941 sovieticii declanseaza o serioasa ofensiva pe un front mare de 1000km, trupele germane primesc lovituri grele, rusii reusind sa elibereze o serie de localitati din apropierea Moscovei.

La 13 - 16 decembrie contraofensiva este amplificata prin introducerea in lupta a noi 4 armate. Pentru a evita izolarea, incercuirea, comandamentul german a comandat retragerea. Pana in aprilie 1942, trupele germane au fost impinse 400 de km.

Concomitent au inceput contraofensivele in zonele Leningrad si Rostok.

Crima de la Katyn. In teritoriile ocupate de sovietici inca inainte de declansarea operatiunilor militare germane, la 5 martie 1940 Biroul politic a dat instructiuni NKVD-ului de a executa 14700 fosti ofiteri polonezi capturati in urma operatiunilor din 17 septembrie, plus 11 mii de membri ai diverselor organizatii poloneze apreciate ca revolutionare.

Acestia au fost executati fara judecata desi nu erau prizonieri de razboi si nu comisesera vreun delict. Aceasta crima a fost descoperita de germani si au facut-o publica. Sovieticii au negat acuzandu-i pe germani ca ei ar fi comis aceasta crima si dau vina pe rusi. In 1951, Biroul politic al NKVD - ului a emis instructiuni pentru a se ascunde aceste fapte.

In teritoriile ocupate, Germania a instaurat o noua ordine. Statutul juridic al tarilor ocupate a fost diferit. Astfel, vestul Poloniei a fost inclus Germaniei, in Danemarca, Norvegia, Olanda si Belgia au fost numite guverne marioneta, Franta a fost impartita in doua. Din teritoriile ocupate Germania a achizitionat materii prime la preturi simbolice.

Impotriva evreilor s-a declansat o actiune dura. Europa trebuia curatata de evrei, acestia fiind fie expulzati in Madagascar, fie exterminati. S-au creat lagare la Auschwitz, Treblinka, Dachau, Buchkenwal.

Germania a creat institutii specializate, problema evreiasca a revenit SS-ului.

Razboiul din Pacific. Radacinile razboiului din Pacific le aflam in evolutia relatiilor japonezo - americane incepand cu a doua jumatate a secolului XIX si manifestarea unui interes geopolitic de catre Japonia si America pentru Pacific.

Majoritatea istoricilor apreciaza ca atacul de la Pearl Harbor a constituit apogeul rivalitatii dintre Japonia si America in zona Pacificului.

Incepand cu 1939, Japonia era in razboi cu China, relatiile japonezo - americane deteriorandu-se treptat, SUA acordand sprijin lui Cian Kai Shin.

La 30 august 1939 a fost numit comandant al flotei japoneze amiralul Yamamoto, introducand o serie de reforme in marina japoneza. In ianuarie 1941 a ordonat organizarea operatiunii "Z". Ideia era de a distruge flota americana din Pacific printr-un atac surpriza in principala baza din Hawai, de la Pearl Harbor.

S-au initiat contacte diplomatice, ministrul de externe Zatzuko s-a deplasat in Gernania. La intoarcere s-a oprit la Moscova si a semnat un tratat de neagresiune, care pentru Japonia a insemnat decizia.

La 2 iulie 1941 s-a desfasurat o importanta conferinta la Palatul Imperial. Cu aceasta ocazie s-a luat decizia de a se actiona.

Serviciile de spionaj ale marinei americane reusisera sa descifreze codul diplomatic japonez, reusind sa afle ca se pregateste un razboi impotriva SUA si Angliei.

Japonezii aveau informati despre situatia navelor si a miscarilor.

S-a hotarat continuarea negocierilor concomitent cu pregatirile de razboi.

La 3 noiembrie 1941, Yamamoto a semnat ordinul de operatiuni nr.1 prin care se stabilea declansarea razboiului in Tokyo la 8 decembrie iar in Hawai in 7 decembrie, duminica dimineata.

Forta de soc japoneza era formata din 6 portavioane pe care se aflau 423 de avioane, sprijinita de cuirasate, submarine, minisubmarine si nave de aprovizionare.

La 1 decembrie, in cadrul unui consiliu imperial s-a decis ora cand trebuia sa fie emisa declaratia de razboi. Fortele de soc japoneze puse sub comanda generalului Naguno a primit la 2 decembrie- conform zilei "Z" - ordinul prin care se cerea "escaladati muntele Neetaka".

In 7 decembrie, la ora trei jumatate au fost lansate 5 minisubmarine si s-a ordonat decolarea avioanelor la ora sase. Lovitura trebuia data doar de avioane.

Desi au existat semnale din partea serviciilor americane acestea nu au fost luate in considerare; la ora 6⁴⁵ a fost semnalata prezenta unui submarin.

Intre orele 7⁵⁵-9⁵⁵ a fost bombardata baza americana, cu grave pierderi - 2400 morti si 1178 de raniti. Nucleul flotei americane din Pacific a fost zdrobit.

Japonezii au pierdut in acest atac 29 de avioane, un submarin, 5 minisubmarine si 64 de oameni.

In aceiasi zi, japonezii au declansat operatiunea in sud unde reusesc sa cucereasca Filipine, Singapore, Indonezia. La 17 28 februarie japonezii au zdrobit o flota americano-olandeza si si-au creat o suprematie deosebita in SE Asiei.

Intrarea SUA in razboi a inclinat balanta de forte in razboi.

Constituirea Aliantei Natiunilor Unite (1941 - 1942) a avut loc intr-un moment decisiv pentru victoria finala. Ea s-a realizat ca urmare a situatiei noi geopolitice mondiale creata indeosebi dupa atacarea URSS. Circumstantele au obligat cele trei mari puteri, Marea Britanie, URSS si SUA, sa se alieze.

Este cunoscut ca in perioada august 1939 - iunie 1941, relatiile dintre Germania si URSS au fost marcate de pactul Ribbentrop - Molotov si actul diplomatic din septembrie 1939.

Dupa declansarea , la 22 iuie 1941 a atacului impotriva URSS reprezentantii Angliei si ai SUA si-au exprimat sprijinul pentru URSS, condamnand actiunea germana. Pentru a constata care erau necesitatile URSS si cum puteau cele doua tari sa-i acorde sprijin, o delegatie americana condusa de Hopkins s-a deplasat la Moscova.

Pe acest fond a survenit semnarea la 12 iulie 1941 a fost semnat un acord anglo-sovietic privitor la actiunile comune ce trebuiau organizate impotriva Germaniei. Clauzele acestui acord prevedeau ajutor reciproc si obligatia fiecarei parti de a nu incheia pace separata.

La 15 august 1941, Roosevelt si Churchill au propus lui Stalin o conferinta internationala pentru cooperare.

In perioada 8 - 11 august 1941 a avut loc la baza Argenta, in insulele Falkland, intalnirea dintre Churchill si Roosevelt. Cu aceasta ocazie la 14 august 1941, la bordul navei "Potomac", a fost semnata Carta Atlanticului. Documentul avea un preambul si 8 puncte fiind primul document care oficializeaza din punct de vedere diplomatic relatiile de cooperare intre Natiunile Unite si care a facilitat crearea ONU. Carta Atlanticului a fost publicata la 14 august 1941. In document se preciza ca partile semnatare nu doresc schimbari teritoriale, ele se pronuntau pentru respectarea formelor de guvernamant, libertatea de navigatie pe mari si oceane.

La 24 septembrie 1941 guvernul sovietic adera la Carta Atlanticului. In declaratie se afirma ca URSS apara dreptul fiecarui popor la independenta, la inviolabilitate teritoriala si dreptul de a-si alege forma de carmuire.

Pana la sfarsitul anului 23 de state au aderat la constituirea ONU.

Intre 29 septembrie - 1 octombrie 1941 a avut loc conferinta de la Moscova, la care au participat o delegatie americana condusa de Averell Harriman, care inainte de a ajunge la Moscova s-a intalnit la Londra cu Churchill, lordul Beaverbrook si Molotov. S-a semnat un acord de cooperare si sprijin cu URSS, de livrare catre aceasta a 400 de avioane, 1100 de tancuri si metale neferoase.

Congresul american a aprobat acordarea unui imprumut de un miliard de dolari, rambursabil dupa 5 ani fara dobanda. S-a mai abordat si problema celui de-al doilea front, chestiunea nefiind insa rezolvata.

Conferinta de la Moscova a fost apreciata ca un succes diplomatic, Stalin declarand ca rezultatele sunt serioase si importante.

Germania a declarat ca soarta razboiului nu se va schimba, chiar daca SUA livreaza materiale URSS, victoria va fi da partea Axei.

La 22 septembrie 1941, Churchill a plecat la Washington unde s-au purtat discutii pe trei directii principale:

problemele militare legate de actiunile din Africa de N si Ialia;

pregatirea si semnarea declaratiei de constituire a ONU. Declaratia de constituire a ONU s-a semnat la 1 ianuarie 1942 de catre SUA - reprezentata de presedintele Roosevelt, de Anglia - reprezentata de Churchill, de URSS - reprezentata de Litvinov si de un reprezentant al Chinei. La aceeasi data au mai aderat inca 21 de state.

intre 10 - 14 ianuarie 1942 s-au purtat discutii legate de problemele militare din vestul Europei. Roosevelt s-a pronuntat pentru deschiderea celui de-al doilea front. Englezii sustineau debarcarea in Balcani. Operatiunea a fost amanata datorita debarcarii in Africa, cunoscuta sub numele de operatiunea Torci. Acestei conferinte i s-a dat numele Arcania.

Actiunile militare din anul 1942. In primavara si vara anului 1942, Germania se afla inca in ofensiva intarindu-si fortele armate pe teritoriul URSS. Efectivele se ridicau la 6,2 milioane de oameni, 3299 de tacuri, 3395 de avioane si 57000 de aruncatoare. Ofensiva principala a fost dirijata de Hitler spre sud, spre Caucaz, zona bogata in petrol si alimente. Presiunile facute de germani i-au determinat pe sovietici in iulie sa se retraga pe o distanta de 400 Km, parasind Sevastopolul si Harkovul.

La jumatatea anului 1942 au loc pe frontul de rasarit doua importante batalii la Stalingrad si Kursk. La Stalingrad se crease un front cu varful de potcoava pe Volga, sub forma unui arc de cerc, unde erau concentrate trupe germane, italiene si romane. Hitler a acordat o mare atentie Stalingradului pe care-l considera o pozitie strategica. In plus orasul avea si o incarcatura psihologica prin faptul ca purta numele lui Stalin.

Desi s-au apropiat foarte mult de Stalingrad si chiar au patruns in oras, steagul nazist fluturand pentru scurt timp pe sediul Partidului Comunist Bolsevic, germanii nu l-au putut cuceri.

La 19 noiembrie 1942, dupa o actiune de artilerie ce a durat 80 de minute, frontul de SV sovietic a rupt apararea inamica pe 10 - 12 km latime si 30 - 35 km in adancime. S-a format un cleste, trupele germane fiind incercuite.

Concomitent s-a desfasurat contraofensiva in aripa dreapta a frontului si s-a reusit incercuirea armatei a sasea si a patra. In numai patru zile 430000 de soldati germani se aflau in incercuire. Pana la sfarsitul lunii noiembrie cele trei fronturi sovietice si-au consolidat pozitiile.

Hitler a constituit la sfarsitul lunii grupul de armate DON, constituit din 30 de divizii cu dubla misiune, respectiv de aprovizionare pe calea aerului si executarea a doua lovituri pe doua directii cu scopul de a scoate armatele lui von Paulos din incercuire. Meinstein nu a reusit decat o singura lovitura, anticipata de sovietici. Aducerea din rezerva a armatei a doua a generalului Marinovski a inlaturat pericolul ruperii frontului. La primul contraatac al rusilor, armata a opta italiana a luat-o "catre Napoli" dupa cum insusi Hitler a spus.

Treptat s-au creat conditii pentru lichidarea armatelor incercuite la Stalingrad; scindate in doua trupele germane vor capitula pe rand, la 3 ianuarie si 2 februarie.

In perioada iulie 1942 - 2 februarie 1943 germanii au pierdut 1,5 milioane de oameni, 12 mii de tunuri, 3 mii de avioane. Batalia de la Stalingrad a fost considerata atat de contemporani cat si de specialisti ca un moment de cotitura.

S-a creat un anumit echilibru, ceea ce i-a determinat pe sovietici sa incerce iesirea din conflict printr-un compromis. Negocierile secrete sovieto - germane din iulie 1943 nu au dus la rezultate, sovieticii luptand sa-si pastreze anexiunile din iunie 1940.

In aprilie 1943, Roosevelt i-a cerut lui Stalin dizolvarea Cominternului ca o expresie de loialitate. La 10 iunie 1943 s-a luat hotararea de desfiintare a Cominternului.

A fost o manevra inteligenta a lui Stalin, intrucat la 12 iunie 1943 in cadrul unei sedinte restranse s-a hotarat infiintarea unei sectii speciale de informatii internationale, respectiv institutele de cercetare 99 -105, care preluau sectoare de activitate ale Comintenului.

Stalingradul a dus la impingerea germanilor spre vest pe o distanta de 600 - 700 km si la eliminarea blocadei.

Batalia de la Kursk. Ca urmare a victoriei de la Stalingrad s-a creat o noua dispunere a frontului, trupele sovietice avand posibilitatea sa realizeze atacuri din spate a trupelor germane si sa elibereze o serie de teritorii ca Ucraina, Bielorusia.

La 28 aprilie 1943, Hitler si OKV-ul a ordonat grupurilor de armate Centru si Sud, sa pregateasca si sa execute operatiunea "Citadela", care consta in deplasarea tancurilor spre Kursk cu misiunea de a incercui fortele sovietice.

La 5 iunie 1943, ora 3⁰⁰, cunoscand datele operatiunii "Citadela", sovieticii au executat o actiune de artilerie. Germanii au declansat actiunea cu 1000 de tancuri reusind sa inainteze 6-8 km.

La 12 iunie 1943, sovieticii au declansat contraofensiva la Kursk pe mai multe directii, fiecareia fiindu-i destinate 1200 de tancuri. In aceasta batalie sovieticii au angajat 21 de mii de tancuri, iar germani au angajat cele mai bune divizii de tancuri ale SS, Raskhei si Cap de mort. Batalia de la Kursk este cunoscuta ca cea mai mare batalie de tancuri.

Pana la 22 iunie 1943, fortele germane angajate in "Citadela" au fost infrante, din cele 70 de divizii fiind nimicite 30. Pierderile erau de 500 de mii de morti, raniti si disparuti.

Initiativa a trecut definitiv de partea sovieticilor pe frontul de rasarit.

Dupa Kursk, fortele sovietice au lichidat fortele germane de la Orel, Belgorod si Harkov. In cursul ofensivei de vara si toamna, s-a eliberat Ucraina de pe malul stang al Niprului , obtinand in continuare o serie de succese.

Pana in toamna anului 1942, trupele germano - italiene I-au obligat pe britanici sa se mentina in defensiva. In primavara anului 1942 raportul de forte in Mediterana era favorabil axei. Armata a VIII-a britanica se gasea pe pozitii fortificate in Libia.

Rommel si-a propus cucerirea Trobuckului. La 26 mai 1942 s-a desfasurat ofensiva germano -italiana impotriva armatei a VIII-a, care a fost nevoita sa se retraga prin desert. La 20 iunie 1942 trupele germano-italiene au cucerit Trobuckul si trec frontiera egipteana. Englezii s-au retras spre El Alamein amenintand canalul de Suez.

Aceste infrangeri au avut consecinte politice. In Parlamentul englez s-a depus o motiune impotriva lui Churchill. Acesta a operat modificari la nivelul comandamentului din orient, numindu-l pe generalul Montgomery in fruntea comandamentului armatei a VIII-a. Criticile s-au datorat si neputintei de a se realiza debarcarea la Deep, fortificat de germani. Operatia a fost organizata de englezi impreuna cu 5000 de canadieni, ca un atac surpriza. Churchill urmarea sa demonstreze imposibilitatea unei debarcari de anvergura in anul 1942.

Debarcarea a aratat ca aliatii trebuie sa evite portu

In politica externa, Ungaria a incercat mentinerea Transilvaniei. In acest sens a organizat campania din primavara anului 1919, care adus la ocuparea Budapestei de catre trupele romane in 4 august 1920.