Lucretius - adept al epicureismului

DE RERUM NATURA - LUCRETIUS

Nascut, probabil, in primul deceniu al secolului I a.Chr, la Roma, Lucretius, adept al epicureismului, scrie o opera didactica de o reala valoare, opera care reprezinta, poate, o cotitura in viata culturala a acelei vremi.

"De rerum natura" apare intr-o perioada cand se astepta o creatie care sa dezbata problemele lumii si ale omului, intr-un limbaj expresiv si usor de inteles.

Epopeea, alcatuita din sase carti, scrise in hexametrul dactilic, canta un erou (precum Homer si Vergilius) care depasise masura umana, si anume, pe Epicur, care infruntase superstitiile. Asadar, Lucretius are ca scop, prin opera sa, printre altele, indepartarea superstitiilor - singurul tel al omului trebuie sa fie placerea, care poate fi vazuta ca o viata fara tulburari.

In conceptia lui Lucretius, la baza lumii stau atomii, prin comasarea carora, iau nastere toate lucrurile; este, deci, o viziune rationala asupra lumii.

Primele doua carti schiteaza bazele universului, unde atomii sunt eterni si infiniti ca numar, cazand in vid, iar cand se ciocnesc, dau nastere lucrurilor. Deci, nici un lucru nu provine din nimic, ca urmare a creatiei divine, astfel, nimic nu se intoarce in etern, totul se transforma.

In cartea a treia, Lucretius incorporeaza demonstratia ideii ca sufletul este muritor. Sufletul este material, format din atomi grupati in patru elemente: suflu, caldura, aer si fluid, care genereaza gandirea, iar sufletul nu poate exista fara corp. Deci, moartea este un sfarsit total pentru orice fiinta. Scopul acestei demonstratii este ca omului sa nu-i mai fie frica de moarte, de pedeapsa zeilor etc.

Cea de-a patra carte trateaza gnoseologia epicureica, trateaza modul in care simturile reflecta realitatea. El vorbeste despre felul cum imaginea lucrurilor patrund prin ochi si misca atomii care asigura gandirea, dar aceasta imagine este de multe ori deformata, deoarece intre lucruri si ochi pot interveni obstacole care provoaca iluzii.

Ultimele doua carti trateaza felul in care s-a format lumea noastra, care este una dintre cele realizate de atomi in eterna lor existenta. Aceasta lume este o sfera inchisa, in exteriorul careia sunt alte lumi, populate de zei, care sunt tot materiali, desi nemuritori. El realizeaza un fel de istorie a lumii noastre, prezentand formarea cerului si a Pamantului, a primelor fiinte rudimentare, fiinte care se transforma sau dispar - un fel de teorie evolutionista. In cartea a sasea se revine la fizica si sunt explicate anumite fenomene ale naturii. Cartea se incheie cu descrierea ciumei din Athena de la inceputul razboiului peloponeziac - Lucretius se inspira aici din Tucidide.

Daca ar fi reusit sa-si desavarseasca opera, ne-ar fi fost prezentata si viata fericita a zeilor, pe care daduse impresia de mai multe ori de-a lungul cartilor, ca o va expune.

"Omul este regele naturii lucretiene si numai in folosul sau, pentru luminarea si fericirea sa, poetul dezvaluie mecanica universala. Nu natura pentru natura, ci natura pentru combaterea ignorantei articuleaza discursul poetic intreprins de Lucretiu" (Eugen Cizek).