Batalia de la Salamina

Ascendentul Europei in detrimentul Asiei si mostenirea civilizatiei grecesti sunt doar doua dintre pietrele de temelie ale lumii moderne, considerate firesti de europenii de azi. Si totusi, a fost o vreme cand existenta Greciei independente (si chiar a Europei) a trebuit aparata prin lupta impotriva puterii coplesitoare a Imperiului Persan din secolul al V-lea i.Hr. Victoria de la Marathon din anul 490 i.Hr., urmata la zece ani de batalia navala decisiva de la Salamina si lupta terestra de la Plataea, nu numai ca a asigurat independenta Greciei, dar a permis civilizatiei grecesti sa ajunga mai tarziu, in acelasi secol, la apogeul sau plin de stralucire. Mai mult decat atat, victoria navala de la Salamina i-a dat lui Alexandru cel Mare posibilitatea de a inversa procesul prin care regi persani succesivi invadasera Grecia, permitandu-i sa cucereasca Persia si sa raspandeasca astfel civilizatia greaca in intreaga lume cunoscuta la

acea vreme.

Pregatiri

Dupa ce regele persan Darius nu reuseste sa invadeze Grecia in 490 i.Hr., fiul sau, Xerxes, se pregateste indelung si serios pentru a fi sigur ca esecul nu se va repeta. In timp ce Xerxes aduna forte militare terestre si navale uriase, conducatorul atenian Temistocle, anticipand reluarea luptei, ii convinge pe cetatenii Atenei sa-si intareasca flota. Herodot il descrie pe Temistocle „ca un barbat care manifesta semnele indubitabile ale geniului, starnind prin aceasta o admiratie profunda si fara egal. Prin capacitatile sale native, neformate si needucate prin studiu, el a devenit cel mai bun arbitru al acestor crize neasteptate, care nu lasa timp pentru deliberari si cel mai bun profet al viitorului, chiar si al evenimentelor cele mai indepartate.”

Cu viziunea sa strategica, Temistocle a inteles ca succesul sau esecul oricarei invazii persane depinde de capacitatea lui Xerxes de a asigura aprovizionarea armatei sale pe mare. Daca grecii invingeau flota persana, imensa armata a Asiei devenea vulnerabila.

Preludiu

In 480 i.Hr., armata lui Xerxes incepe marsul spre Europa traversand Hellespontul (stramtoarea dintre Marea Egee si Marea Marmara) pe un pod de nave (un miracol ingineresc pentru vremea aceea). Grecii primesc numeroase avertismente cu privire la sosirea acesteia, dar majoritatea par paralizati de frica. Oracolul din Delphi ii avertizase pe atenieni: „Nenorocitilor, de ce stati aici? Zburati, zburati la hotarele creatiei!” Aceasta profetie deosebit de deprimanta i-ar fi putut convinge pe niste oameni mai slabi sa renunte la lupta, dar atenienii, nemultumiti de raspunsul primit, au intrebat din nou. A doua oara, Oracolul le-a vorbit de siguranta in cadrul „zidurilor de lemn” (probabil triremele care se construiau in acel moment de-a lungul intregii coaste a Aticii. Temistocle a luat atunci hotararea curajoasa de a abandona Atena si de a-si evacua poporul pe insula Salamina. Unii sunt nemultumiti, dar majoritatea atenienilor sunt de acord sa fie transportati pe insula si sa se adaposteasca in colibe improvizate, facute din paie si ramuri. Intre timp, atenienii le cer tuturor grecilor sa-si adune navele in Stramtoarea Salamina, langa portul Pireu. Aici era locul potrivit, dupa parerea lui Temistocle, pentru lupta impotriva flotei persane, desi multi conducatori greci il dezaproba, facand presiuni pentru retragerea la sud de Pelopones.

Spartanii, incorsetati de o traditie militara care descuraja ideile inovatoare de genul celei propuse de Temistocle, il trimit pe Leonidas impreuna cu 300 de hopliti (infanteristi bine inarmati) sa apere trecatoarea de la Termopile impotriva valului coplesitor al armatei persane. Desi incredibil, Leonidas si cei 300 de spartani ai sai reusesc sa-l opreasca pe Xerxes pana cand un tradator le dezvaluie persanilor o poteca ascunsa care le permite acestora sa cada in spatele spartanilor si sa-i macelareasca pana la ultimul. Un sacrificiu eroic, dar inutil. Persii continua sa inainteze, invadeaza Atena si dau foc Acropolei. Decizia lui Temistocle de a evacua orasul fusese deci justificata.

Trirema greceasca

Apoi, atentia se indreapta catre mare, unde urmeaza sa aiba loc confruntarea decisiva (pentru ca doar invingand fortele navale grecesti persii puteau sa fie siguri de cuceririle lor). Masiva flota persana, pe care Herodot o estimeaza la 1200 de nave (majoritatea trireme cu o lungime de 30 de metri si cu traversa ingusta), suferise deja pierderi in timpul unei furtuni in dreptul Capului Sepias; se pare ca o treime se scufundasera sau esuasera. Dar era inca o armada puternica, care se baza pe forta multor oameni pentru care marea era un mod de a fi. O figura aparte printre acestia este Artemisa din Halicarnas, o adevarata amazoana, care comanda unele dintre cele mai puternice nave ale flotei persane. Ea isi atrasese ura neostoita a grecilor dupa ce capturase una dintre galerele acestora si il spanzurase pe capitan deasupra prorei cu gatul taiat, pentru ca sangele lui sa curga in mare ca un fel de libatie. Spartanii, maniati de gestul ei, au oferit o recompensa pentru prinderea ei, dar aceasta nu a fost ridicata niciodata.

Flota greceasca aliata, care avea la bord mai multi soldati decat marinari, era comandata de generalul spartan Eurybiades. Dintre cele 366 de trireme aflate sub comanda sa, 89 erau spartane (sau aliate Spartei), 97 proveneau din insulele grecesti ale Cicladelor, iar 180 erau nave ateniene noi sub comanda lui Temistocle. Iata un tabel care contine numarul de nave cu care a contribuit fiecare oras in parte:

Ruta invaziei persane

Miscarile persilor (rosu) si grecilor (albastru) pana la Batalia de la Plataea

La consiliul de razboi, grecii sunt inca divizati si nu se pot hotari daca sa lupte la Salamina sau sa se retraga in sud. Temistocle s-a adresat lui Eurybiades, comandantul sef, cu urmatoarele cuvinte: „Depinde de tine, Eurybiades, sa salvezi Grecia! Asculta-ma si da lupta cu dusmanul aici si nu pleca urechea la sfatul acelora dintre noi care vor ca flota sa se retraga catre istm. Asculta-ma, te implor, si alege intre cele doua optiuni. La istm vei lupta in largul marii, ceea ce este in mare masura in dezavantajul tau. [] Daca vei face asa cum te sfatuiesc, avantajul pe care ti-l vei asigura este urmatorul: deoarece vom lupta intr-o stramtoare, cu nave putine impotriva unui numar mare de nave, noi vom castiga o mare victorie, pentru ca lupta intr-un loc ingust ne este favorabila noua, iar in largul marii le este favorabila lor.”

Temistocle si-a impus opinia, dar nimic mai mult. Acum trebuia sa-i convinga pe persi sa iasa la lupta. Pentru aceasta, el foloseste un viclesug, trimitand dezertori la Xerxes pentru a-i spune ca grecii si-au pierdut curajul si se pregateau sa se retraga. Drept urmare, la 22 septembrie, flota persana in dispozitiv semicircular se apropie de insula Psytaleia, in spatele careia , intre Salamina si Herakleion, astepta flota greceasca. Xerxes si impresionanta sa suita se instaleaza pe coasta muntelui Aegaleos pentru a urmari lupta. Tabara lor, cu covoare viu colorate,

mobile luxoase si matasuri purpurii si aurii fluturand pe peretii corturilor care pareau niste palate, stralucea si mai intens pe fundalul colinelor verzi si al cerului albastru-cobalt. In fata cortului lui Xerxes este instalat un tron auriu, in spatele caruia stau sclavi cu evantaie si nobili care tin sabia regala si potirul. Pe pantele spre tarm sunt dispusi cei 10000 de „Nemuritori” (garda regala a lui Xerxes) cu barba, parul impletit si tunici cu ornamente florale si geometrice, iar uriasa armata persana este aliniata de-a lungul tarmului, pregatita parca sa urmareasca un eveniment sportiv.

Triremele grecesti sunt si ele urmarite de grecii din Salamina. Pentru ei insa, acesta nu este un eveniment sportiv, ci optiunea intre victorie sau sclavie perpetua in mainile unui cuceritor strain. Fiecare soldat grec si fiecare vaslas de pe galere simte la fel. Vaslasii isi incordeaza bratele nu ca sclavii de pe galerele persane, din cauza biciului, ci ca oameni liberi, hotarati sa-si apere libertatea cu pretul vietii. In avangarda flotei grecesti se afla cele mai bune nave, pe care se imbarcasera hoplitii bine inarmati, purtand coifuri, platose si scuturi mari si rotunde. Acestia vor fi luptatorii care, cu sabiile si lancile lor, vor duce greul luptei impotriva infanteristilor ambarcati ai persilor, dotati cu armament mai usor.

Dispunere

In partea stanga a flotei persane, dupa directia de inaintare, se afla un detasament de infanteristi fenicieni imbarcati, oameni care colindasera Mediterana in lung si-n lat si calatorisera si in apele de dincolo de aceasta. In dreapta sunt navele oraselor grecesti din Ionia, aliatii persilor din Milet, Samothrace si Efes. In centrul dispozitivului persan sunt nave din Asia Minor, cu arcasi din Babilon si Media. Impotriva acestora sunt dispuse galerele grecesti, cu atenienii in partea dreapta, spartanii in stanga si navele din Ciclade la mijloc. In timp ce persii apar la orizont, grecii incep sa cante imnul lor de lupta, Paen.

Batalia

Batalia de la Salamina

Indreptandu-se una spre alta, cele doua flote inceteaza toate manevrele si se angajeaza intr-o inclestare de proportii. Sute de galere se unesc formand o platforma imensa, pe care mii de soldati lupta corp la corp. Pintenii de bronz ai galerelor grecesti distrug carenele navelor persane. Temistocle, dand lovitura dupa lovitura, reuseste sa creeze o bresa intre navele feniciene cu care se confrunta. Aici s-a hotarat soarta bataliei: hoplitii atenieni impotriva marinarilor fenicieni. Departe de tarm, in conditiile existentei de spatiu de manevra, n-ar fi

existat nicio indoiala in privinta deznodamantului. Dar Temistocle i-a silit pe adversari sa se ingramadeasca, iar infanteria ateniana bine inarmata a facut restul. Persii isi judecasera gresit adversarii. Angajandu-se in lupta, ei isi cedasera toate avantajele infanteristilor greci foarte

bine instruiti, mult mai buni in lupta corp la corp decat persii. Doar conationalii lor din Ionia luptau cu aceeasi abilitate, desi, in marea lor majoritate, nu si din toata inima. O exceptie notabila a fost episodul in care o galera greaca a abordat o nava din Samothrace. Inainte ca aceasta sa se scufunde, echipajul a sarit pe nava atacatoare si a ocupat-o prin forta.Pe masura ce sortii se inclina in favoarea atenienilor, navele persane din ariergarda incearca sa se retraga, dar sunt lovite in flanc de mica escadra de 30 de galere egeene ascunsa in Golful Ambelaki. Efectul este devastator. Panica cuprinde triremele persane ingramadite. Fara indurare, grecii arunca echipajele de persi peste bord si, pentru ca putini stiau sa inoate, pierderile sunt enorme. Insula Psytaleia, ocupata de persi, este atacata de Aristide si hoplitii lui atenieni, intreaga garnizoana fiind masacrata. Pentru persi, infrangerea se transforma in dezastru. La Salamina a luptat si Eschil, care a inregistrat si transmis teroarea si triumful acelei zile in tragedia „Persii”.

Rezultat

Xerxes, zguduit de teribila lupta navala purtata chiar in fata tronului sau si de tipetele ostasilor sai de pe Psytaleia, care-i rasuna in urechi, isi pierde curajul. Regele lasa comanda satrapului Mardonius si ordona intoarcerea la Hellespont. Ca si retragerea lui Napoleon din Rusia, intoarcerea lui Xerxes de la Salamina este insotita de o multime de dezastre. Bolile si foametea raresc si mai mult randurile soldatilor sai, iar vantul avariaza atat de mult podul de nave, incat armata trebuie sa astepte intoarcerea a ceea ce mai ramasese din flota pentru a traversa Hellespontul. Armata lasata sub comanda lui Mardonius este zdrobita in anul urmator la Plataea de o armata a grecilor uniti.

Consecinte

Triumful grecilor la Salamina pune capat dominatiei navale a persilor asupra bazinului Marii Egee. Persia nu va mai putea niciodata sa trimita o armata mare in Grecia, amenintandu-i astfel independenta. In secolul urmator, Grecia (unita sub hegemonia macedoneana a lui Alexandru cel Mare) va inversa rolurile cu Imperiul Persan, situatie care culmineaza cu victoria lui Alexandru la Batalia de la Gaugamela.

Bibliografie

• Herodot, cartile VIII, 22; VII, 88; VIII, 89-90.
• Ιστορία του Ελληνικού Έθνους (Istoria poporului grec) vol Β', Ekdotiki Athinon 1971.
• Garoufalis N. Demetrius, Η ναυμαχία της Σαλαμίνας, η σύγκρουση που άλλαξε τον ρού της ιστορίας (Batalia de la Salamina, conflictul care a schimbat cursul istoriei), Στρατιωτική Ιστορία (Istorie militara) revista, numarul 24, August 1998.
• Lysias, II, 27.
• Diodorus Siculus, Biblioteca Istorica, XI, 3; XI, 18.
• Isocrate, VII, 49; IV, 93.
• Legile lui Platon, III 699 B.
• Plutarh, Temistocle, 14.
• Byron, Don Juan, Cantecul 3, 86.4.