MOSCHEILE DIN CONSTANTINOPOL

Lumea araba se intindea din Spania si Africa de Vest pana in China si sud-estul Asiei si istoria arhitecturii  islamice a carui cult reprezentativ este moscheia, incepe cu secolul VII al erei crestine. Cuvintul "moscheie" deriva din termenul arab "masjid" care inseamna "loc de prosternare", iar constructia pe care o descrie serveste si ca o casa de rugaciune fiind totodata si un simbol al islamului.

De la inceputul lor, religiile monoteiste se impotriveau folosirii cladirilor special proiectate in scopul adapostirii credinciosilor. Ele si-au mentinut convingerea pana cand liderii acestor comunitati religioase au realizat ca orice credinta fara discipoli este evanescenta iar potentialii convertiti ar putea fi atrasi, peintre altele, de simboluri reprezentative cum ar fi constructiile impresionante. Inevitabil, cei care au adoptat aceasta cale si-au dat saema curand ca magnetismul credintei lor va fi cu atat mai puternic cu cat splendoarea arhitecturii va cuceri privirile si sufletele.Desigur ca dorinta pentru splendorile lumesti este mai putin vizibila la musulmani decat la crestini, tinand cond de faptul ca atat iudaistii cat si islamicii se concentreaza pe Cartea Sfanta ca fundament esential al rugaciunii

Desi nu exista monumente care sa fi supravietuit din primele doua generatii ale islamului exista dovezi literare care confirma evolutia practicilor arhitecturale- mai intai in Medina  apoi in Basra, Kufa si Al-Fustat (Cairo).

La inceput, in timpul perioadei Umayyade in secolul al VII-lea si pana la sfarsitul secolului al VIII-lea arhitectura moscheii era bazata pe imitarea casei profetului din Medina. Inventarea unei forme arhitecturale spre a servi drept lacas de rugaciune in care divinitatea sa fie invizibila si nereprezentata nu s-a produs si toate formele acceptate ulterior au fost elaborate in timp.

In moscheie nu exista o componenta sau un obiect care sa aiba aceleasi rezonante, aceeasi incarcatura spirituala asociate simbolului crucii crestine. Minaretul, daca ar fi separat de moscheie si astfel de functia sa consacrata, ca loc de unde se face chemarea la rugaciune, ar deveni un simplu turn. Mihrabul este punctul central al oricarei moschei, dar daca ar fi mutat din pozitia sa aratand directia spre Mecca si plasat la o distanta mai mare de locul de rugaciune, ar arata ca o simpla nisa. Islamul este virtual o religie fara simboluri, inafara de Ka'ba de la Mecca presupunand ca aceasta exista alaturi de semiluna si stea (ce servesc astazi ca embleme si care oricum isi au originile in alte religii manoteiste).

Ka'ba reprezinta un cub mare ,fara ferestre, subtire si acoperit cu draperii negre care a fost construit de Abraham si adaposteste Piatra Neagra, probabil un meteorit ce se zice ca a fost daruit lui Abraham de catre Ingerul Gavriil. Impactul emotional al Ka'ba asupra devotiunii musulmane este indiscutabil dar nu poate fi experimentat decat la Mecca. Ideea comuniunii cu Dumnezeu este esentiala, atat in religia crestina cat si in cea iudaica, dar la musulmani aceasta joaca un rol mai direct, de vreme ce nu exista un intermediar asemeni preotului. Daca dorinta unui musulman este de a se ruga intr-o anumita incapere, atunci acea incapere devine pentru el moscheie, datorita credintei sale puternice. Acest fenomen isi are si reversul, in sensul ca o cladire folosita de secole pentru rugacine, poate servi, teoretic, si altor scopuri. Chiar si fara o incapere speciala, un covor de rugaciune sau orice suprafata curata poate servi musulmanului, asemeni moscheii, ca loc de inchinaciune.

De vreme ce islamul nu trateaza lucrurile materiale drept sacre, si cum pentru un musulman tpate lucrurile sunt egale fiind creatia lui Alah, diferentierea bisericii dintre sacru si profan, ca si conflictul dintre trup si suflet, nu exista. Descaltarea inainte de a intra intr-o moscheie nu reprezinta trecerea intr-un domeniu sacru, ci performeaza un ritual de autopurificare.

Moscheia reprezinta punctul central al unui complex de constructii asociate ei. Acestea puteau servi ca spitale, scoli religioase (medrese), adaposturi pentru calatori etc. Activitatile acestea independente se desfasurau in locuri separate si doar alte doua activitati, inafara de rugaciune erau gazduite tot de moscheie: invatatura religioasa adresata discipolilor, si oratia saptamanala (khutba) care avea loc vinerea si continea elemente religioase, sciale si politice incluzand rugaciunea catre conducatprul si protectorul Islamului.

Elementele de baza ale unei moschei sunt:

1.Un spatiu demarcat - in parte acoperit sau lasat liber, pentru a servi la acomodarea ce precede rugaciunea. Partea acoperita sau sanctuarul (in limba araba haram) variaza proportional cu aria curtii (sahn), aceasta din urma fiind deseori incercuita in doar trei parti de colonade sau arcade (riwaqs), cea de-a patra parte oferind accesul in interior. Sala de rugaciune - de obicei dreptunghiulara sau patrata in plan - poate avea un acoperis sustinut de un numar mare de coloane cu grinzi orizontale sau arce. Alternativ, sala poate fi acoprita de un singur dom ornamental (una dintre cele mai mari contributii ale islamului in arhitectura), sau de un acoperis cu mai multe domuri mici.

2.Zidul (Kibla) si mihrabul . Sala de rugaciune trebuie sa aiba un zid perpendicular pe directia spre Mecca. In punctul din mijloc al acestui zid, cunoscut sub numele de Kibla, este plasat mihrabul, o nisa centrala, cea mai decorata componenta a moscheii. Corespondent al altarului crestin dintr-o biserica, mihrabul nu este vazut insa ca sacru, ceea ce este sacru fiind directia pe care prezenta sa o arata. Forma mihrabului este bazata pe forma unei nise romane, semicirculara in plan si avand extremitatea de sus sub forma unui arc semicircular sculptat in zid.

Proiect: Dunarea - sectoarele dunarii Proiect: Clima. Clima Europei. Clima Romaniei

3.Minbarul sau amvonul se afla intotdeauna in dreapta mihrabului si reprezinta o scara de lungime variabila, cu sau fara balustrada, ducand catre o platforma acoperita de o minicupola sculptata intr-o forma atractiva. Originile minbarului se gasesc in micul set de trepte care a fost introdus in casa lui Mahomed din Medina, atunci cand urmasii sai au crescut in numar, pentru a-i asigura astfel profetului pozitia superioara, deasupra capetelor celorlalti. Imamul care conduce rugaciunea va rosti oratia khutba tot din minbar. Cel care rosteste de regula rugaciunea va sta cu o treapta mai jos de platforma superioara, simbolic rezervata profetului. Minbarul a fost folosit in trecut si ca loc de incoronare (in sensul de inaugurare a unui nou calif).

4.Dikka - o platforma de lemn ca o tribuna asezata pe aceeasi linie cu mihrabul avand propriile trpte de unde cei care raspund la rugaciune (quadi) repeta dupa imam avand astfel rolul de a transmite pasaje din rugaciune unui grup mai mare de credinciosi.

5.Kursi este pupitrul pe care se aseaza Coranul, de unde citesc si recita cei care raspund la rugaciune; de obicei este asezat langa dikka.

6.Maxura - a fost mai intai un loc special amenajat pentru siguranta imamului, care in primele secole ale islamului avea si functia de calif, si care era deseori in pericol de a fi asasinat. La inceput ea arata ca o platforma ridicata cu paravana protectoare din lemn. Ea se prezinta ca o loja, avand uneori intrare proprie si satisface dubla functie de a asigura conducatorului securitatea personala si de al plasa in mijlocul alaiului sau.

7.Bazinul di curtea moscheii, cu sau fara fantana, poate servi la efectuarea ablutiunilor ritualice dinaintea rugaciunilor, dar poate sa fie pur decorativ. Fantanile sunt deseori reprezentate prin dizaineuri inventive, in forma de domuri sau acoperis-pavilion.

8.Minaretul. Scopul original al turnului era sa asigure faptul ca vocea muezinului strigand chemarea la rugaciune (adhan) putea fi auzita la distanta maxima. Originea minaretului ca forma arhitecturala se poate baza pe una sau un amalgam de surse variind de la turnurile simbolice de foc ale zoroastrienilor la foisoarele romane, farurile de coasta sau turnuri de biserica.

9.Portalul. O caracteristica generala a arhitecturii musulmane o constituie mascarea, ascunderea interiorului unei constructii de vederea exterioara, de aceea moscheia este aproape invariabil imprejmuita de ziduri inalte. Poarta unei moschei are o putere de importanta psihologica ce este intensificata de somptuozitatea ornamentala vrand parca sa aduca un omagiu prezentei lui Alah.

Moscheia Sf. Sofia (Hagia Sophia)

Recunoscuta ca veche catedrala bizantina, este cea mai renumita biserica crestina din Istanbul. Prima biserica a fost construita intre 325-360 AD.Lucrarile au inceput in timpul lui Costantin si au fost terminate de fiul sau Constantius (337-361 AD). Fiind cea mai mareata biserica impriala din oras era cunoscuta sub numele de Megalo Eclesia. Numele de Hagia Sophia ("intelepciune sacra") a fost adoptat in sec. al V-lea, si sub acest nume a fost cunoscuta in timpul erei bizantine fiind apoi corupt in timpul imperiului otoman in Ayasofya.

Prima biserica se presupune a fi aratat ca o bazilica cu ziduri de piatra si cu acoperis de cherestea. {i-a deschis portile catre rugaciune, fiind inaugurata cu mare ceremonie pe 15 oct. 360 AD. Afost arsa din temelii in timpul unei insurectii di sec. al V-lea de populatia revoltata impotriva exilarii lui Arcadius de catre episcopul Constantinopolului Johannes Krysostomos. Insurectia a avut loc pe 20 iunie 404.

Theodosiu al II-lea (408-450 AD) l-a desemnat pe arhitectul Ruofinos sa reconstruiasca biserica care a fost redeschisa pe 8 oct. 415. Nici de aceasta data nu a durat mult, al doilea incendiu survenind in timpul insurectiei lui Nika pe 13 ian. 532 AD. Urme ale constructiei existente atunci pot fi si astazi vazute pe dinafara zidului de vest al actualei biserici.Au fost descoperite intimpul sapaturilor din 1935, la o adancime de 2 m.

Justinian a ordonat apoi cladirea unei biserici noi, de o maretie fara precedent desemnand pe doi dintre cei mai celebri arhitecti ai vremii: Anthemios din Tralles si Isidoros din Milet. Lucrul a inceput dupa 39 de zile de la incendiul care a distrus biserica precedenta. S-a evitat a se mai folosi lemn in constructie si s-a adus astfel marmura de valoare din toate colturile imperiului. Coloanele din interior au fost aduse din temple de la Baalbek, Ephesus si Delphi, in timp ce zidurile principale, domul, boltile si arcadele au fost construite din caramida. Constructia a durat 5 ani si au participat 1000 de mesteri si peste 10000 de lucratori. Ceremonia de inaugurare a avut loc pe 27 dec. 537 AD. Imparatul Justinian a condus ceremonia fiind intampinat de marele patriarh Menas, alaturi de care a pasit in biserica, conform traditiei.

Astazi dupa numeroase restaurari Hagia Sophia prezinta pe zidurile sale urmele trecutului. Numeroase cutremure i-au afectat structura, iar in 558 domul cazu aproape in intregime. Fiind refacut apoi de Isodoros, biserica furedeschisa in 562 AD.

In timpul celei de-a IV-a Cruciade, invadatorii latini au asediat biserica deterirand-o considerabil, ca pe un templu pagan, in 1204. Panourile batute in argint ce strajuiau portalul imperial, crucile de aur si de argint, ca si alte obiecte de valoare din interior au fost luate ca prada de razboi. Cand orasul a fost recapturat in 1261, imparatul Mihai al VIII-lea (1261-1282) a ordonat restaurarea bisericii numindu-l in acest scop pe calugarul arhitect Ruchas. Cand turcii au cucerit Constantinopolul in 1453, Mahomed al II-lea a gasit biserica in stadiul de ruine. Conducand rugaciunile de vineri ce mai ramasese din biserica, a ordonat ca aceasta sa fie convertita in mosccheie. Mai tarziu i s-a adaugat un mihrab pe absida din est, in linie cu kibla, indreptat catre Mecca. Fu inaltat un minaret din lenm peste una dintre cupolele din partea vestica in timp ce structura principala ca si mozaicurile din interior au ramas neatinse. Mai tarziu, in timpul lui Suleyman I (1520-1566) mozaicurile au fost tencuite si partial refacute. Minaretul de caramida din aripa de sud-est impreuna cu zidul de sustinere al fatadei de est au fost adaugate anterior in timpul lui Mahomed al II-lea. Minaretul similar din partea de nord-est a fost adaugat in timpul domniei lui Bayazid al II-lea (1481-1512) in timp ce minaretele din partea vestica, cele mai solide, reprezinta contributia iparatului Selim al II-lea (1566-1574) si a fost construita de arhitectul Sinan. Sultanii otomani au restaurat cladirea mentinand-o in cel mai bun stadiu posibil, decorand-o cu ornamente si embleme ale cultului islamic. Doua amfore din marmura datand din perioada elenistica au fost aduse din Bergama si asezate de o parte si de alta a portalului pe interior, care mai tarziu au servit spalarii ritualice inainte de rugaciune. Doua mari candelabre marginind mihrabul se numara printre trofeele capturate di Budin de catre Suleyman I, in timpul campaniei ungare. Amvonul din marmura asezat in stanga spatiului de sub domul principal a fost adaugat in timpul lui Murat al IV-lea (1623-1640). O librarie de proportii (30000 de carti) a fost construita in vecinatatea moscheii in timpul lui Mahmut I. In aceeasi perioada a fost inaltata fantana din curtea moscheii (una dintre cele mai apreciate si mai frumoase in arhitectura turca) laolalta cu o scoala si un observator. Patru mausolee ale sultanilor se gasesc in partea de est a gradinii, care mai gazduia si o baptisterie, convertita apoi in mausoleu. Cea mai completa restaurare a avut loc in timpul domniei lui Abdülmecit (1847-) sub directiunea arhitectului italian Gaspar Fossati. Domul a fost stabilizat prin adaugirea unor benzi de fier care sa-l sustina. Mozaicurile au fost redescoperite si refacute in timp ce galeriei imperiale i s-a dat forma pe care si in ziua de astazi. Restaurarea a durat doi ani. Placile cu inscriptii caligrafice de 7,5 m in diametru dateaza tot de atunci. Ele reprezinta opera caligrafului Hattat Izzet Efendi care a decorat si domul cu inscriptii din versete ale Coranului.Sf. Sofia a fost declarata monument national si a devenit muzeu din ordinul conducatorului Atatürk pe 24 oct. 1934.

Mosccheia Sultanahmet (Moscheia Albastra)

A fost construita de arhitectul Mimar Sedefkar Mehmet Aga pentru sultanul Ahmet I intre 1609-1616. Cele 6 minarete o fac unica. Inconjurata in trei parti de curti cu cinci portale, galeria este ocupata de 30 minicupole sustinute de 26 de coloane din marmura. In centrul curtii principale exista o fantana hexagonala. Moscehia insasi are trei intrari, cea mai mare, folosita astazi, fiind cea care se deschide in curtea principala. Constructia este aproape patrata in plan iar domul central este sustinut de patru piloni grosi din marmura uniti intre ei prin patru arcuri. Domul este marginit in cele patru parti de semidomuri si cupole in colturi. Inaltimea extraordinara a boltii (23 m) a permis amplasarea unui larg numar de ferestre (260) permitand astfel incalzirea interiorului si iluminarea bogatiei de decoratii si ornamente. Galeria sultanului, se gaseste in coltul din stanga al moscheii si are un mihrab deosebit de frumos decorat in mozaic si faianta verde. Moscheia mai poarta numele de Moscheia Albastra datorita aspectului imbracamintii interioare a peretilor, culorile predominante fiind albastrul si verdele. Domul este inscriptionat cu numele califilor. Mihrabul in marmura alba este decorat cu pietre pretioase si o bucata de piatra provenind din Ka'ba. Pana in sec. al XIX-lea moscheia Sultanahmet era locul de plecare al pelerinajului spre Mecca.

Moscheia Suleymaniye

Moscheia face parte dintr-un complex ce mai gazduieste 6 medrese, case ale saracilor, un spital, bai, scolisi magazine precum si mausoleul lui Suleyman I.A fost construita intre 1550-1557 de catre arhitectul Sinan pentru Suleyman I (1520-1566).Moscheia are 4 minarete doua, din ele avand doua balcoane, celelalte doua cate trei, in total 10 acest lucru subliniind faptul ca Suleyman I a fost al 10-lea imparat al dinastiei otomane.Structura mosheii are o arie de 69 63 m iar domul central are o inaltime de 53 m si un diametru de 27 m. El este sustinut de 4 piloni grosi, legandu-se intre ei prin arcuri de bolta. Domul este marginit de doua semidomuri pe partile din est si vest iar cele doua nave auxiliare si galeriile lor sunt acoperite de 5 cupole de marimi diferite. Geamul cu vitralii de pe peretele mihrabului este originel din sec. al XVI-lea. Decoratiile moscheii sunt echilibrate si retinute, fara stridente. O fantana rectangulara se gaseste in mijlocul curtii imterioare strajuita de 24 de coloane din granit alb si rosu, sustinand cele 28 de minicupole.

Moscheia Nurosmaniye

Constructia a inceput in timpul domniei lui Mahmut I (1730-1754). Dupa moartea acestuia moscheia a fost definitivata de succesorul sau Osman al III-lea si i s-a dat numele de "nur-i- Osmani".Influientele occidentale sunt vizibile in arhitectura moscheii, acestea incepand sa domine arta otomana in sec. al XVIII-lea, astfel ca moscheia Nurosmaniye reprezinta o adaptare turca a barocului occidental. Reprezinta de asemenea aparitia si acceptarea unei noi linii estetice - a cladirilor monumentale in capitala Imperiului Otoman. Moscheia are un plan dreptunghiular si se ridica pe o suprafata inalta avand doar un singur dom, care masoara 25,75 m in diametru. Mihrabul este plasat intr-o nisa suspendata, aflata la inaltime. In curte pe aceeasi parte se afla cladirile auxiliare o fantana medresele si un mausoleu. Portalul curtii se deschide in exterior catre marele bazar.

Moscheia Noua (Yeni Mosque)

Este ultima din complexul clasic de moschei si este construita langa unul din cheiurile orasului. Constructia a fost inceputa de catre arhitectul Davut Aga, pentru mama sultanului Mahomet al III-lea, Safiye Sultan. Dupa moartea arhitectului si mai tarziu a sultanului, lucrul a incetat. In 1660, vaduva sultan din acea vreme a vazut constructia neterminata ti l-a angajat pe arhitectul Mustafa Aga sa o definitiveze. Lucrul a tinut din 1661 pana ina in 1663 iar langa moscheie au mai fost construite o splendida fantana, un mausoleu precum si alte cladiri care au fost cu timpul daramate. Constructia mosteneste planul altor doua moschei, Sultanahmet si {ehzade, avand insa doua minarete cu cate trei balcoane (galerii) fiecare.

Domul principal masoara 17,5 m in diametru si 36 m in inaltime. Desi respecta stilul clasic exista o oarecare disproportinalitate intre elemente, domul iesind in evidenta. Alt element ce nu poate fi trecut cu vederea este loja imperiala lucrata cu maiestrie deosebita si care este legata de galeria de rugaciune a sultanului printr-un culoar. Avand deschidere la doua artere principale de trafic si fiind aproape de strada, curtea a fost desfiintata.