Propunere de reorganizare a depozitului de arheologie de la Muzeul Judetean de Istorie din Brasov

Propunere de reorganizare a depozitului de arheologie de la Muzeul Judetean de Istorie din Brasov

Brasovul a dezvoltat de-a lungul secolelor o cultura si o civilizatie puternic ancorate contextului istorico-geografic european. Reprezinta un centru cultural si comercial cu o bogata traditie. In zorii conturarii marii culturi europene, la Brasov a fost tiparita prima carte in limba romana.Tot aici a aparut prima scoala romaneasca si s-a cantat pentru prima data "Desteapta-te romane".Punte de legatura intre tarile romane, Brasovul a beneficiat de importante privilegii din parte domnilor vremii. Aici se adunau bogatiile timpului, aici s-au nascut si s-au creat oamenii importanti si tot aici, prin voia destinului, s-au intersectat drumuri si idei. Brasovul inseamna, deci, traditie si spiritualitate, inseamna cultura si toleranta etnica si religioasa si nu in ultimul rand inseamna un loc binecuvantat cu un cadru natural de exceptie. [1]

Asezarea geografica si caracterizarea conditiilor de clima si microclimat specifica Judetului Brasov,

Judetul Brasov este intersectat de paralela 46° latitudine nordica ce trece prin localitatile Jibert si Ormenis. Meridianul de 25° longititudine estica strabate judetul prin municipiul Fagaras. Coordonatele geografice ala judetului sunt: Satul Ionesti 46°11,lat N; Comuna Fundata, satul Fundatica 45°27-lat N; Vama Buzaului, satul Buzaiel 26°05 - long E; Comuna Ucea de Jos 24°42 - long E. Suprafata judetului Brasov este de 5363 km2, reprezentand 2,2% din suprafata totala a Romaniei.

Populatia totala a judetului este de 634.261 de locuitori. Judetul Brasov are 9 orase, dintre care 4 sunt municipii, 43 de comune si 150 de sate.

Clima

Temperatura aerului este substantial diferentiata in functie de altitudinea reliefului. Mediile anuale sunt mai ridicate in partea joasa a Judetului (7,5°C la Bod, 7,6°C la Brasov si 8,2°C la Fagaras) si mai coborate in cea inalta(4,9°C la Predeal si sub 0°C pe culmile muntilor). Mediile lunii celei mai calde, iulie, este de 18,7°C la Fagaras, 18°C la Brasov si 14,5°C la Predeal. Temperatura medie a lunii celei mai reci, ianuarie, este -5,3°C la Bod, - 5,1°C la Brasov, -4,6°C la Fagaras si -5,1°C la Predeal. Temperatura de -38,5°C inregistrata la Bod in ziua de 25 ianuarie 1942 este minima absoluta a Romaniei.

Precipitatiile

Cresc paralel cu cresterea altitudinii reliefului expus vanturilor din sectorul de vest.

Cantitatile medii anuale totalizeaza 610,0mm la Bod, 747,2 mm la Brasov, 945,0 mm la Predeal si peste 1300 mm pe culmile montane cele mai inalte.

Cantitatile medii lunare cele mai mari cad in iunie (100,7 mm la Bod, 104,2mm la Fagaras, 124,8 mm la Brasov, 141,8 mm la Predeal si peste 170,0 mm pe muntii inalti).

Cantitatile medii lunare cele mai mici se inregistreaza in februarie pentru sectorul depresionar si de dealuri, in noiembrie pentru muntii mijlocii si in septembrie pentru muntii inalti.

Cantitatile maxime cazute in 24 de ore au totalizat 88,7 mm la Brasov (27 iunie 1931), 134 mm la Predeal (28 iunie 1929) si 306 mm la Fundata (19 iunie 1924).

Stratul de zapada

Durata medie anuala creste odata cu inaltimea: 55,2 zile la Bod, 70,8 zile la Brasov, 118 zile la Predeal si peste 210 zile pe culmile montane inalte.

Vinturile

Frecventa medie anuala a calmului este deosebit de mare la Brasov (43%) si Fagaras (42,2%), neinsemnate insa la Predeal (10,1%) si pe culmile montane cele mai inalte (5%). La Brasov ,frecventele cele mai mari se inregistreza pe directiile NV(15,2%), V(11,5%) si NE (11,3%).[2]

Caracteristicile conditiilor de clima si microclimat specifica Brasovului, ne arata o clima umeda si rece.

Aceasta umiditate ambientala, se reflecta si in parametri microclimatici din salile de expozitie si depozite.

Deci, vom intalni si in acestea UR a aerului neconforma cu optimul de conservare (adica UR~ 60-65%) ci mult mai mare (70-90%).

Piata veche cu Casa Sfatului este cea mai cunoscuta efigie a Brasovului fiind loc preferat de intalnire si plimbare pentru turisti si localnici.

Casa Sfatului este una dintre cele mai reprezentative cladiri ale orasului.

Un document din 23 decembrie 1420 mentioneaza acordul incheiat intre breasla blanarilor si Adunarea Districtului Tarii Barsei, prin care ultimei i se ingaduie sa-si construiasca, deasupra boltii de vanzare a breslei, o camera pentru " acordarea dreptatii" si pentru sedintele sfatului orasenesc.

La inceputul secolului al XVI-lea documentele vremii mentioneaza construirea turnului, strajuit de patru turnuri mici (insemn de aplicare a pedepsei cu moartea), de unde paznicii supravegheau zi si noapte orasul, anuntand prin sunete de trompeta (de aici denumirea de "Turnul trompetistilor") scurgerea timpului, izbucnirea incendiilor sau venirea dusmanilor.

Pe masura ce orasul-cetate devine mai puternic din punct de vedere economic, comercial si militar, Casei Sfatului i se adauga noi incaperi, iar turnul va fi prevazut cu un orologiu cu cadrane de toate cele patru laturi.

In decursul vremii asupra asezarii s-au abatut cutremure, traznete sau incendii (cel mai devastator avand loc in anul 1689) care au provocat numeroase distrugeri acestui edificiu.

Lucrarile de refacere ulterioare vor schimba in mai multe randuri aspectul Casei Sfatului adaugand elemente noi, loggia si stema orasului.

Inceputul secolului XX este marcat de incercarea de demolare a fostului sediu administrativ al Brasovului medieval si inlocuirea lui cu o cladire moderna.

Din anul 1950 Casa Sfatului primeste o noua intrebuintare devenind sediu al Muzeului Regional Brasov.

Muzeul Judeten de Istorie, institutie culturala de prestigiu in peisajul cultural al tarii, ofera vizitatorilor mai multe expozitii cu caracter permanent:

Expozitia permanenta : -,, Brasov istorie, cultura si civilizatie" este organizata in Casa Sfatului, in 17 sali pe trei nivele ale cladirii (subsol, parter, etaj), pe o suprafata de 1100 mp, cu 3334 piese expuse in 123 vitrine si cu o suprafata grafica totala desfasurata de 210 mp (50 panouri). Expozitia este structurata pe trei sectoare: arheologie (subsol,200 mp), istorie medie (parter,450 mp), istorie moderna (etaj, 450 mp).

Primul segment al expozitiei ilustreaza, printr-un bogat material arheologic sustinut de o grafica atractiva corespunzatoare precum si de cuprinzatoare texte explicative, inceputurile vietii si activitatile omului pe teritoriul actualului judet Brasov, dezvoltarea comunitatii umane pe parcursul tuturor epocilor istorice pana la inceputurile evului mediu.

Sunt astfel ilustrate cu material arheologic amplu, paleoliticul mijlociu si superior, epipaleoliticul, neo-eneoliticul, epoca bronzului, prima epoca a fierului (hallastatt).

In urma inventarului din 2010, numarul pieselor expuse era de 1485 (o mie patru sute optzeci si cinci), dintre care 1388 (o mie trei sute optzeci si opt) piese litice, din os, ceramice, metalice; 94 (nouazeci si patru) monede si trei machete. Piese expuse in 50 de vitrine cu dimensiunile (80/80/110; 80/80/200) si in expunere libera 7 piese.

Provenienta colectiei de arheologie

Cea mai mare parte a colectiilor Muzeului Judetean de Istorie Brasov si colectia de arheologie provine din colectia "Muzeului Sasesc al Tarii Barsei", colectia "Asociatiei colectionarilor brasoveni" si un mic fond din colectia preistorica a gimnaziului Honterus.

La sfarsitul secolului XIX interesul oamenilor de cultura brasoveni se indreapta si spre vestigiile antichitatilor locale. Astfel, in 1895 s-a infiintat "Asociatia pentru pastrarea bunurilor antice din Brasov", a carei activitate a decurs pana in 1898.

La 3 februarie 1908, un grup de detinatori ai unor insemnate colectii de arheologie, istorie, etnografie, geologie si stiinte naturale din Brasov au pus bazele primei expozitii muzeale, institutie care a primit numele de "Muzeul Sasesc al Tarii Barsei". Cu acest prilej, Julius Teutsch, principalul animator al colectionarilor brasoveni, a avut posibilitatea de a-si expune colectia sa de arheologie pe care a donat-o muzeului, colectie ce cuprinde circa 3000 de piese. La aceasta s-au mai adaugat piese donate de diversi colectionari, colectia gimnaziului Honterus (64 piese), astfel incat custozii muzeului au inventariat 8000 de piese, din care 7330 erau arheologice, numarul mare explicandu-se prin faptul ca erau piese paleolitice, neolitice si mezolitice marunte.

Mai departe, colectia arheologica a Muzeului Sasesc al Tarii Barsei a sporit an de an prin patru mijloace:

- primul, descoperiri intamplatoare pe care locuitorii le donau sau le vindeau muzeului, semnaland in acelas timp locul unde au fost gasite;

- cel de-al doilea era acela al investigatiilor de teren efectuae de custozii muzeului;

- cel de-al treilea l-a constituit sapatura sistematica arheologica. Prin sapaturi au fost descoperite o serie de statiuni de o mare importanta pentru istoria veche a sud - estului Transilvaniei. In urma activitatii de cercetare, patrimoniul arheologic al Muzeului Sasesc al Tarii Barsei a crescut considerabil, ajungand sa cuprinda nu numai materiale exponabile, dar si o bogata colectie de studiu;

- cel de-al patrulea l-a constituit schimburile de piese intre Muzeul Sasesc al Tarii Barsei cu alte muzee din Budapesta si Berlin.[3]

Din analiza colectiei de arheologie a muzeului, cat si din publicatiile "Bericht des Burzenlander Sachsischen Museum" (Raport al Muzeului Sasesc al Tarii Barsei), Ioan I Pop, C.S. Nicolaiescu-Plopsor, Al. Paunescu, au inceput sa sape in toate pesterile din Bran, Rasnov, Sita Buzaului. Lor li se datoreaza cea mai mare parte a colectiei de piese paleolitice, mezolitice si neolitice.

S-a decis o trainica legatura si colaborare cu Universitatea din Cluj, multi specialisti participand la sapaturi. si contribuind la cercetarea castrelor romane de la Bretcu (angustia romana); Hoghiz, Borosneul Mare, Rasnov, Feldioara (Fagaras); Cincsor, Castrul de la Hoghiz a fost mult timp santier didactic pentru Universitatea din Cluj.

O parte a materialului descoperit se afla la Muzeul Judetean de Istorie Brasov si alta parte la Cluj, Sfantul Gheorghe, Sibiu, Fagaras.

In anul 1970 incep sapaturile la asezarile dacice civile si fortificatiile de la Comana de Jos, Sercaia, Sinca Veche, Arpas, Rasnov "Cetate" si "Blocuri", Crizbav, Feldioara (Brasov), Harman, Sanpetru, Prejmer, Dumbravita, Rotbav, Felmer, Calbor-necropola romana, Cosolt (Sibiu).

In anul 1980 incep sapaturile la cetatile hallstattiene si dacice din defileul Oltului, de la Augustin la Racos, iar la Brasov la Pietrele lui Solomon si Valea Cetatii.

In prezent, structura colectiei de arheologie este data de materialele descoperite pe urmatoarele santiere (statiuni) arheologice:Comana de Jos, Sinca Veche, Rasnov, Crizbav, Feldioara (Brasov), Harman, Sanpetru, Prejmer, Dumbravita, Rotbav, Felmer, Calbor, Cosolt (Sibiu), Bod, Bran, Hoghiz,Racos, Cincsor, Bartolomeu (Brasov).[4]

In anul 2008 muzeografia brasoveana a aniversat , o suta de ani de activitate, un veac de stradanii ale inaintasilor pentru salvarea si pastrarea marturiilor trecutului in folosul generatiilor ce aveau sa vina.[5]

Structura colectiei de arheologie

Structura colectiei de arheologie - dupa perioade istorice

Structura colectiei de arheologie din punct de vedere al

materialelor din care sunt constituite piesele:

Volum piese ceramice intregi si intregite

Volum fragmente ceramice

Volumul pieselor din metal:

Bronz

Cupru

Fier

Total piese si volumul lor in depozit

Descrierea spatiului destinat depozitului de arheologie

Proiect: Populatia orasului pitesti Proiect: Proiect de programa pentru optional - romania- premise geografice

Depozitul de arheologie al Muzeului Judetean de Istorie Brasov se gaseste la subsolul cladirii de pe str. Nicolae Balcescu nr.67 langa toate depozitele si laboratoarele de restaurare ale muzeului. Cladirea a fost ridicata in anul 1909 ca inchisoare pe langa Tribunalul Brasov. Functioneaza in acest scop pana in anul 1957 cand devine camin studentesc. Din anul 1986 este transformata in sediul administrativ al Muzeului Judetean de Istorie si sediul Oficiului Judetean pentru Patrimoniul Cultural National.

Cladirea este formata din doua aripi perpendiculare una pe cealalta:

- una paralela cu strada N. Balcescu - cu demisol, parter si doua nivele;

- una perpendiculara pe axul strazii - cu subsol, parter si trei nivele.

Aceaste aripi adapostesc, la toate nivelele, depozite cu obiecte din patrimoniul muzeelor de arta, istorie si etnografie. Aici se aflau celulele pentru detinuti; de dimensiuni mici- in general 2/4,dispuse de o parte si de alta a unui hol longitudinal, cu ferestre la cele doua capete.

Intrarea se afla la- 3m sub nivelul actual de calcare al trotuarului limitrof cladirii.

Suprafata subsolului este despartit in doua incaperi mari impartite partial de ziduri de rezistenta care sprijina celulele cladirii propiu-zise.

Accesul in depozit se face pe la extremitatea atelierului de restaurare metal- ceramica.

Zidaria este executata cu mortar de ciment. Pardosela este din sapa de ciment.

Ventilare - ferestre in partea superioara a fiecarei nise. Ferestrele au grile metalice care sunt dublate cu sita metalica pentru a evita spargerea geamurilor, ferestrele fiind din exterior la circa 30 cm de nivelul solului si a trotuarului (vezi schita nr.1 anexata).

Instalatii:

de iluminat, cu tuburi fluorescente;

antifurt - grile si usi de acces metalice;

apa canal - in partea in care se afla laboratorul de restaurare metal - ceramica;

gaz metan - in partea in care se afla laboratorul de restaurare metal - ceramica si in sala 2 a spatiului destinat depozitului;

senzori antifurt si de semnalizare a incendiilor.

Microclimat

Stabilitatea conditiilor microclimatice, este fundamentala pentru pastrarea bunurilor culturale, conditiile microclimatice din spatiul destinat depozitului de arheologie sunt bune,astfel temperatura medie se inscrie in jurul cifrei de 15 - 18°C iar UR intre 32 - 34%.

Variatiile de temperatura si UR sunt foarte mici si lente atat de la noapte la zi (ritm diurm) cat si de la un anotimp la altul, datorita amplasarii depozitului in mare parte sub nivelul solului.

Zidaria, tencuiala si zugraveala sunt in stare buna si nu constituie un factor poluant.

Factorii poluanti specific urbani (praf, gudroane, gaze toxice etc.) sunt prezenti si aici dar concentratia lor este micsorata prin buna izolare si termoizolare a ferestrelor si ventilarea depozitului in zilele uscate, dimineata devreme cand factorii poluanti urbani sunt in concentratie minima.

Volumul util - depozitului de arheologie:

Mobilierul de depozit

- mobilierul din pal melaminat care este de doua feluri:

- tip mobila in doua usi(verticale si orizontale) cu sertare (vezi schita nr.2 anexata)

- tip dulap cu usi glisante(verticale si orizontale) cu rafturi (vezi schita nr.3 anexata)

- rafturi din schelet metalic (vezi schita nr.4 anexata).

Picioarele rafturilor au puncte de insertie a politelor la distanta de 15 cm, politele din pal putand fi montate la distante variabile, in functie de marimea cutiilor in care se afla piesele din colectie (fragmente) si a pieselor intregi si intregite.

Volum dulap orizontal

Volum dulap vertical

Volum modul metallic (polite detasabile)

Volum cutii Pal

Reorganizarea depozitului de arheologie:

1. Depozitul va fi sub forma unui complex de incaperi asociate astfel incat activitatile legate de trecerea in depozit se vor efectua fara intreruperi. (conform schitei nr. 5 anexate);

2. - tipodimensionarea se va face pe materiale, pe tipuri si dimensiuni si prin moduli adecvati, folosind mobilierul existent;

3. - se vor crea conditiile necesare de depozitare; iluminat microclimat, mediu ambiant;

4. - se va impune adoptarea unei anumite mentalitati si dobandirea unor reflexe in activitatea zilnica care, pe termen scurt, pot parea inutile si plictisitoare, insa acestea sunt singurele care pot asigura durbilitatea colectiilor unui muzeu.

Astfel:

Sala 1- Carantina - spatiu special creat unde vor fi depozitate temporar obiectele de muzeu(recent intrate in patrimoniul muzeului) spre a fi combatute si oprite procesele de degradare care pot contamina si alte piese. Compartimentarea se va face in functie de degradarile obiectelor (fizice, chimice si biologice).

Sala 2- Studiu - consultare - spatiu special creat unde se vor desfasura operatiunile de inventarierea, operatiunile de predare-primire, operatiunile de studiu pentru fisare.

sala in care se vor gasi: registrele de evidenta analitica a bunurilor culturale, registrul de evidenta (miscare), catalogul topografic si a celor forme de organizare a informatiei privind regasirea obiectului in spatiul de depozitare.

Sala - 3 Colectia de ceramica - . Se va proceda la o reclasificare, tipodimensional in moduli, pe santierele unde s-a aflat tinand seama si de epoca de incadrare. Reclasificarea se va face in rafturile si cutiile existente.

Sala - 4 Colectia de metale -spatiul trebuie sa indeplineasca conditiile generale care sa permita conservarea optima a pieselor gazduite:

1. Salubritate;

2. Stabilitate microclimatica;

3. Fiabilitatea instalatiilor;

4. Rezistenta plafoanelor;

5. Absenta poluarii alcaline;[6]

Volum util-depozit dupa reorganizare :

Mobilierul de depozit

Avand in vedere ca reorganizarea se va face in spatiu apropiat ca dimensiuni se va folosi mobilierul existent si va ramane proiectat in functie de specificul fiecarei incaperi.

Astfel, in sala 1 - de carantina si sala 3 - destinata obiectelor din ceramica, fiind spatiul cu nise separate de ziduri perpendiculare pe zidaria incaperii vor ramane rafturile din schelet metalic amplasate in nise si ancorate. Politele din pal pe cadru de fier pot fi montate la distante variabile in functie de marimea cutiilor in care se afla piesele din colectie: fragmente, piese intregi si intregite.

Vor fi folosite cutiile existente, care se vor curata, iar pe extremitatea vizibila vor avea aplicate codul cutiei.

In sala 4, destinata obiectelor din metal se va folosi mobilierul din pal melaminat care este de doua feluri:

tip mobila in doua usi(verticale si orizontale) cu sertare;

tip dulap cu usi glisante(verticale si orizontale) cu rafturi.

Conservarea preventiva

Functiei de conservare a pieselor de muzeu ii revine sarcina sa concentreze multiple activitati legate de pastrarea nealterata a patrimoniului muzeal.

Conservarea vine de la verbul latinesc "conserva" care inseamna "pastrare", evident pastrare in intregime.

In cazul de fata, prin "pastrare" se intelege ansamblu de masuri luate in vederea pastrarii, stocarii bunurilor culturale.

Pastrarea obiectelor in depozit este determinata in primul rand de regim, adica, de conditiile atmosferice ale cladirii: iluminat, starea aerului - de compozitia lui gazoasa, temperatura, umiditatea,impuritatea (gradul de praf din atmosfera) precum si de posibilitatea de a indeparta aceste elemente.

Conservarea este: preventiva (pasiva) in expozitie si depozit si conservare activa a diverselor materiale.

Conservarea preventiva (pasiva) in expozitie si depozit depinde de climatizare (instalatii de reglare automata sau a formelor de instalare clasica de termoficare, umiditate, aerisire, ventilare). Deci asigurarea in depozit a microclimatului.

Dintre factorii de microclimat, temperatura si umiditatea relativa au un rol deosebit in degradarile produse obiectelor muzeale. Raportul dintre acesti doi factori, raport invers proportional si intr-un singur sens face ca pe langa actiunea sa directa, temperatura, sa intervina asupra obiectului de muzeu si prin modificarile regimului umiditatii relative.

Variatiile temperaturii si umiditatii relative se refera la cele ce se inscriu in afara limitelor optime aflate intre 18°- 22°C si mai ales trecerile bruste de la valorile maxime la minime sau viceversa au ca efect o serie de procese fizice si chimice; majoritatea sunt cert cu efecte negative in ce priveste integritatea obiectului, mergand de la cele aproape imperceptibile ochiului omenesc pana la deteriorari si leziuni grave ale acestuia.

In compozitia atmosferei salilor de expozitie si ale depozitului sunt prezente particule de praf ce pot actiona fizic sau chimic, dar pot constitui in aceeasi vreme surse de infectii cu agenti biologici (spori de ciuperci, oua de insecte, agenti in stare latenta).

In cazul unui atac al insectelor se determina insecta dupa degradarile produse obiectului si dupa prezenta larvelor, oualor si a indivizilor adulti.

Microclimatul se urmareste cu ajutorul unor mijloace tehnice cum ar fi: temperatura (temometrul), umiditatea (higrometrul), compozitia chimica a aerului (reactii chimice).

In depozit conservarea preventiva mai consta: in organizarea depozitarii pe materiale, dimensiuni si tipuri, moduli corespunzatori.

Conservarea activa a diferitelor materiale consta in factorii de deteriorare; acestia sunt:

A. Factori ambientali ai mediului sunt impartiti in doua grupe:

a) ansamblul elementelor incluzand: umiditatea, oxigenul si gazele poluante, deci factori reactivi combinati intre ei, contopiti cu elementele constitutive ale obiectului respectiv;

b) a doua grupa inglobeaza temperatura si lumina: factori de activitate.

B. Factori biologici pot fi cauzati de mucegai si insecte. Acest gen de deteriorare este determinata de elementele:

a) conditiile favorabil create de factorii microclimatici. In anumite conditii de umiditate si caldura excesiva bacteriile determina si procese electrochimice care fie corodeaza materialele anorganice fie le descompun in cele organice. Dintre plante cele mai virulente sunt ciupercile "merulyus lacrimans", care prefera lemnul. Ea nu poate fi distrusa decat prin foc. Lichenul si muschiul gasesc un mediu hranitor mai ales pe metale, piatra, lemn ori textile.

C. Factorul uman Este raspunzator de toate modificarile starii de conservare a bunurilor culturale.

Acesta trebuie sa aplice normele de conservare existente pe plan mondial.

D. Factorii mecanici intervin sub forma de frictiuni, tensiuni, presiuni si tractiuni in folosirea obiectelor (ex. Piesele de mobilier si piesele din piatra sunt supuse permanent

solicitarilor de acest fel).

Uzura este rezultatul folosirii si are drept urmare deteriorarea rezistentei obiectului.

E. Factorii chimici Acizii intervin atunci cand piesele se afla intr-un mediu cu emanatii acide. Acest fap este valabil atunci cand muzeele din centrele urbane sunt expuse

agresiunii chimice.

Atat in muzeu cat si in depozit trebuie asigurat un microclimat adecvat (prin izolarea termica, un regim continuu de incalzire).

De asemenea este necesar, sa se asigure un sistem de evidenta clar, iar in cladirea muzeului este indispensabil sistemul antifurt.

In cadrul pastrarii patrimoniului mai exista si o conservare aplicata care solicita activitati in laboratorul de profil. Aceste operatii sunt realizate de catre restauratorii specialisti (ex.: neutralizarea aciditatii hartiei).

Aparate de masura a conditiilor de microclimat ( este de dorit ca in fiecare sala a depozitului sa fie un termohigrograf care va permite inregistrarea diferentelor de temperatura si umiditate relativa).[7]

Conservarea obiectelor din ceramica:

Ceramica este cel mai adesea alcatuita dintr-o pasta de argila acoperita de o glazura dintr-un strat de sticla vitrifiata. Scara de fragilitate a ceramicii depinde de gradul de ardere al pastei si de starea de conservare.

Fiind materie anorganica, ceramica este mai putin sensibila la climat si la lumina cand se afla in stare buna de conservare. Atunci cand prezinta semne vizibile de exudatie sau fisuri, ceramica este fragila si prin urmare, se aplica alte norme.

Umiditate relativa - temperatura - lumina

Umiditatea relativa: cuprinsa intre 40% si 60%

Temperatura: in jur de 20 C.

Lumina: ceramica este foarte putin sensibila la lumina.

Temperatura ridicata: ceramica devine rigida si are tendinta sa se macine in timpul manipularilor.

Scaderile bruste de temperatura: spargeri si fisurari.

Apa provoaca deformari.

Uneori, ceramica contine saruri (ceramica descoperita in cadrul cautarilor arheologice, oale de noapte.) care pot determina unele reactii ale obiectului fata de variatiile umiditatii relative: fenomene de disolutie si recristalizare care pot indeparta glazura de pe ceramica, iar suprafetele nevitrifiate se coscovesc, de unde rezulta si importanta mentinerii unei U.R. stabile.

Sfaturi de manipulare si intretinere a obiectelor ceramice

Manipularea

- piesele din ceramica nu se prind niciodata de toarta sau de varf;

- inainte de a deplasa obiectul, se indeparteaza toate partile care nu sunt fixe;

- nu se recomanda folosirea manusilor din bumbac (aderenta proasta), se prefera cele din latex, sau chiar nu se poarta manusi, cu conditia ca mainile sa fie curate;

- se scot inelele si bijuteriile care ar putea zgaria suprafata obiectului.

Intretinerea

- pentru desprafuire, se foloseste de preferinta o pensula cu peri subtiri in locul unei panze de bumbac care poate agata suprafata obiectului;

- in loc de apa de la robinet, se foloseste apa distilata sau neionica: nu se adauga detergent;

- uscarea trebuie sa se faca pe cale naturala: nu se foloseste uscatorul de par sau oricare alt procedeu artificial;

- daca ceramica este inghetata, se verifica reactia la apa a acestui invelis prin testarea unei parti a obiectului mai putin expusa;

- petele nu se indeparteaza niciodata cu apa acidificata sau cu un agent de inalbire (de tipul apei de javel). Se apeleaza la ajutorul unui restaurator.

- repararea obiectelor din ceramica, in special lipirea partilor crapate, presupune o cunoastere excelenta a ceramicii. Nu se recomanda utilizarea cleiurilor din comert. Prin urmare se apeleaza la sfatul unui restaurator.

Depozitarea obiectelor ceramice

- obiectele din ceramica se sparg usor, trebuie asadar sa le protejam de daunele fizice.

- obiectele se aranjeaza in dulapurile din perete care nu sunt supuse vibratiilor sau trepidatiilor; se tin la adapost de praf si trebuie sa fie accesibile pentru a evita manipularile riscante;

Se acopera cu un material amortizor precum spuma de polietilena.[8]

Conservarea metalelor si aliajelor:

Umiditate relativa - temperatura - lumina

Umiditate relativa : intre 0% si 40%.

Temperatura: influenta redusa asupra metalelor.

Lumina: sensibilitate la o cantitate de lumina neglijabila.

Metalele si aliajele nu prezinta nici o sensibilitate la infestari.

Poluantii in stare solida (praful) si poluantii gazosi declanseaza sau accelereaza coroziunea.

Sfaturi de manipulare si intretinere a obiectelor din metal

- manipularea obiectelor metalice curatate si lustruite necesita folosirea unor manusi curate din bumbac sau din latex, deoarece degetele transpira, degaja saruri, acizi si grasimi susceptibile sa provoace coroziunea metalului.

- a nu se lustrui: lustruirea mareste uzura si accelereaza prin urmare coroziunea, iar daca lustruirea este inevitabila, trebuie sa fim foarte atenti la produsele folosite si la uzura.

- a nu se indrepta metalele, deoarece se pot rupe.

Depozitarea obiectelor din metal

- In depozite, obiectele sunt acoperite cu o husa mentinand dedesubt o ventilatie buna.

- Obiectele mici din depozite se pun pe o etajera sau o tableta si se acopera cu un film izolant.

Coroziunea

Metalele si aliajele sunt afectate de coroziune, distrugere lenta si progresiva prin intermediul actiunii chimice (ex. oxidarea cauzata de apa sau acizi). Exista doua forme de coroziune, in functie de viteza de evolutie si de amploarea fenomenului: coroziune pasiva si coroziune activa.

coroziunea activa se manifesta printr-o marire de volum care se produce odata cu alterarea metalului atacat. Se produce apoi o cojire sau o macinare a suprafetei. Orice obiect metalic inconjurat de produsi de coroziune sub forma de solzi sau de praf poate fi considerat ca fiind supus procesului de coroziune activa. Acest fenomen se intalneste in mediile umede si bogate in saruri minerale.

- coroziunea pasiva este o coroziune care nu avanseaza. Acest fenomen apare in general in mediile putin umede si care nu contin saruri minerale. Se formeaza apoi pe metal sau pe aliaj un strat superficial de coroziune, care ulterior va deveni stabil. Acest strat, denumit uneori patina nobila, serveste drept scut protector deoarece, fiind stabil si subtire, nu deformeaza obiectul. Este recomandat sa fie conservat.[9]

Conservarea preventiva si transportul descoperirilor arheologice

Orice cercetare arheologica are ca punct de plecare alegerea locului de desfasurare, precum si intocmirea unui raport de motivare stiintifica a inceperii sapaturii, insotit de un studiu asupra sumei necesare in cadrul activitatii.

Inceperea unei sapaturi arheologice este in interependenta cu importanta stiintifica a

obiectivului, prin care sunt aduse date noi in cunoasterea unei perioade istorice.

Statiunea va fi pregatita in vederea declansarii sapaturilor si din aceasta cauza va fi curatata in prealabil aria destinata cercetarii. Ca atare, terenul va fi degajat la suprafata de toata vegetatia existenta.

Pentru stabilirea intinderii obiectivului se fac sectiuni in retea. Pe margine sectiunile sunt marcate cu tarusi din lemn, numerotati, infipti din 2 in 2m: caroierea sectiunii.

Toate detaliile surprinse in teren de la suprafata acestuia in jos se consemneaza de catre arheolog in carnetul de sapaturi, fiind insemnate toate amanuntele si observatiile obtinute zilnic.

Cercetarea trebuie sa aiba un caracter stiintific, aplicandu-se metoda cercetarii stratigrafice, adica fiecare strat sau nivel de pamant se sapa in parte pe intreaga suprafata cercetata.

Recoltarea integrala a materialului rezultat din cadrul sapaturii este strans zilnic, pe adancimi in cadrul caroului respectiv (stabilit de tarusii numerotati asezati pe marginea sectiunii). Piesele depistate trebuie sa primeasca un marcaj care sa cuprinda: specificarea santierului, anul campaniei de cercetare, numarul sectiunii si al caroului, precum si adancimea la care s-a realizat identificarea piesei respective.

In timpul cercetarii de o deosebita importanta se dovedeste a fi fotografierea si desenarea zonei respective (complexele respective). La aceasta se adauga si insemnarile zilnice ale arheologului din carnetul sau de sapaturi pentru a avea o evidenta clara a sapaturii si indeosebi a fiecarui obiect in parte (contextul in care a fost descoperit).

Acest fapt serveste la cunoasterea identitatii fiecarui obiect in parte, identitate care este absolut necesara sa se regaseasca in fisa de obiect, in fisa de restaurare si in viitorul raport de sapaturi.

Obiectele descoperite pe santierele arheologice sunt de o mare diversitate, atat din punctul de vedere al structurii, cat si al tipologiei. Ca materiale predomina cele anorganice, in special ceramica, piatra si metalele (bronz si fier). Mai rar apar in sapaturi obiecte de natura organica: os, lemn, piele, textile.

Inca de la aparitia lor obiectele sunt supuse unei lente si continue deteriorari, datorate procesului natural de imbatranire a materialului din care sunt confectionate, eventuale defecte tehnologice, uzurii functionale (nici un obiect nefiind faurit ca scop in sine, ci pentru a servi unui scop) si actiunii factorilor de mediu.

Ajunse la suprafata pamantului obiectele sufera un prim soc al schimbarii mediului. Noile conditii de mediu vor determina in majoritatea cazurilor brusca accelerare a deteriorarii lente in care se aflau deja obiectele respective.

In momentul depistarii unui obiect in pamant se trece la dezvelirea lui, adica la indepartarea straturilor de pamant care acopera piesa.

Daca decopertarea completa a piesei impune o durata mai indelungata de timp este necesar ca portiunea din pamant dezvelita sa fie acoperita cu o folie de polietilina sau o panza umeda

In functie de tipul de sol, uscat sau umed, in functie de reactia bazica sau acida a acestuia , obiectele vor suferi degradari specifice fiecarui material. Aceste degradari se pot incadra in trei mari categorii: fizice, chimice, biologice.

O importanta cauza a degradarii obiectelor din sapaturile arheologice, in momentul scoaterii lor la suprafata, o constituie pierderea brusca a umiditatii, intalnita atat la obiectele de natura organica (os, corn, lemn, piele, textile) cat si la unele de natura anorganica (ceramica, sticla) obiecte ce au stat umede sau in apa.

La obiectele descoperite in mediul umed evaporarea determina cristalizarea sarurilor pe care acestea le contin. La metale coroziunea se reactiveaza in momentul descoperirii lor.

Pierderea continutului de umiditate este foarte precara mai ales la piesele de natura anorganica unde au drept rezultat un proces cu efect distructiv mai ales asupra pieselor cu o stare proasta de conservare. Astfel acest fenomen de prabusire a structurii interne este valabil mai ales la obiectele din lemn sau piele. Pielea pierde flexibilitate si devine sfaramicioasa si rigida. Deci are loc o distrugere a structurilor celulare urmata de pierderea formei, devenind asa cum mentionam rigida.

Pierderea continutului de umiditate este si procesul cristalizarii sarurilor, distrugand ceramica - insuficient arsa - , piatra, osul, ceramica smaltuita prin aparitia unor fisuri ce pot fi observate la aceste categorii de piese.

Pentru oprirea proceselor de incalzire si pierdere a umiditatii se impune ca obiectele expuse la aceste elemente sa fie imediat expediate in incaperea amenajata in care se va efectua stabilizarea lenta a umiditatii relative.

Daca piesa respectiva necesita lucrari mai indelungate de decopertare vor fi acoperite zonele degajate cu material umed textil.

La fel, in zona in care se lucreaza la dezvelirea unui obiect se poate monta o prelata protectoare care sa asigure umbra.

Daca umiditatea trebuie mentinuta in piesa decopertata ea va fi imediat expediata la laboratorul de restaurare (situatie aplicabila pentru cele de natura organica care sunt foarte fragile). Se recomanda pentru obiectele friabile, in cazul in care nu pot fi trimise imediat la laboratorul de restaurare. sa fie extrase cu casete de pamant sau ceara. Mai pot fi folosite mase plastice care inlesnesc manevrarea si transportul. De obicei aceste procedee vor fi realizate de catre specialisti (restauratori) chemti la fata locului.

Obiectele fragile, dupa cum mentionam, trebuie trimise la laboratoare de restaurare, imediat ce sunt descoperite.

Obiectele depozitate in camera dinainte pregatita, vor fi sortate dupa continutul lor de umiditate:

- obiecte carora trebuie sa li se pastreze umiditatea;

- obiecte care trebuiesc pastrate intr-un mediu uscat, dupa ce au fost deshidratate;

- obiecte care urmeaza ca umezeala lor sa se echilibreze cu umezeala relativa.

O prima si urgenta masura de conservare o constitue pastrarea umiditatii pieselor in momentul scoaterii lor din sol si trecerea treptata la un continut de umiditate corespunzator.

In general pentru piesele descoperite s-a observat ca influenta noului mediu ambient se transmite asupra lor, noul mediu ambiental regasindu-se in umiditatea relativa, temperatura, radiatii. La acestea se adauga oxigenul si sporii de mucegai.

Ambalajul are doua functii esentiale:

- izoleaza obiectul de mediu

- protejeaza obiectul contra unor eventule socuri.

Totusi obiectele nu trebuie sa ramana mult timp in aceste ambalaje, ele urmand ca imediat ce piesele sunt transportate la muzeu sa fie duse la laboratorul de restaurare.

Protectia impotriva mediului. In acest caz ambalajul va izola obiectul de: praf, umiditate, variatii de temperatura (care influenteaza umiditatea).

Ambalajul sa fie fabricat dintr-un material care sa nu initieze coroziunea.

Protectia impotriva socurilor. Pentru o buna protectie impotriva socurilor ambalajul pieselor trebuie realizat din materiale rigide - lemn mai ales sau carton presat.

Obiectele foarte fragile vor fi ambalate in cutii separate, introduce apoi in cutii mai mari.

Pentru fiecare tip morfologic ambalajul este bine sa fie in concordanta cu forma, dimensiunile si masa obiectului.

Pe fiecare ambalaj se va indica pozitia obiectului (printr-un anumit semn).

In final se intocmeste o lista cu obiectele care urmeaza sa fie transportate. Transportul materialelor descoperite va fi insotit de o persoana competenta. Acesta se va face lin, fara bruscari pe teren.

La sosire, la muzeu, se va trece la dezambalarea pieselor.[10]

Fisa de conservare ("de sanatate")

Face parte din categoriile de fise obligatorii care trebuie sa existe in evidentele fiecarui detinator de patrimoniu cultural mobil.

Este un tip de fisa "deschisa"care insoteste fisa de evidenta si in care - in afara de datele de identificare a obiectului (denumire, autor, numar de inventar, fotografie etc) -, periodic, persoana nominalizata sa gestioneze colectia, are obligatia de a consemna (in urma verificarii obiectelor) starea de sanatate a acestora.

Verificarea starii de sanatate a obiectelor aflate in muzeu /colectie este una din operatiunile foarte importante pentru toti detinatorii de bunuri de patrimoniu cultural mobil. In muzeele de stat, aceasta obligatie revine conservatorilor. In colectiile si muzeele din cadrul unitatilor de cult, aceasta obligatie trebuie sa revina celui care are in grija colectiile respective (muzeograf, gestionar-custode, conservator). Este vorba de asa-numita "conservare preventiva a patrimoniului", care urmareste depistarea din timp a eventualelor "leziuni", "imbolnaviri" a obiectelor, pentru ca acestea sa fie din timp izolate si, apoi, predate specialistilor pentru restaurare sau pentru tratamente specifice.[11]

Gestionarea miscarii bunurilor culturale

1 - miscarea obiectelor muzeale se face cu respectarea legislatiei in vigoare.

2 - miscarea obiectelor muzeale se face numai in conditiile in care se mentine cu strictete integritatea /starea de sanatate a acestora.

3 - urmarirea respectarii termenelor de imprumut si de prelungire a acestora se face permanent, utilizand documentele oficiale, specifice.

4 - eventualele situatii agravante constatate sunt semnalate cu promptitudine conducerii administrative a muzeului/colectiei.

5 - miscarea obiectelor muzeale se consemneaza in registru de miscare.[12]

Concluzii:

Organizarea functionala si conservarea colectiilor muzeale nu ramane in mod definitasa cum a fost proiectat si realizat la un moment dat.Revizuirile si reorganizarile sunt periodice, fiind determinate de noi achizitii, schimbari, modificari, completari de natura spatiala, de modernizare (mobilier, ecleraj, sistem de conservare si protectie), de majorarea sau reducerea/diminuarea unor expuneri, depozite, activitati etc.Refunctionalizarea se impune dupa fiecare interventie de acest fel; de regula, la 10-15 ani reutilizarea spatiala, reproiectarea si redotarea intra in proiecte muzeale.

In intelesul prezentelor norme, urmatorii termeni reprezinta

conservarea preventiva - un ansamblu de activitati cu caracter permanent, avand ca scop contracararea actiunii tuturor factorilor care intervin in mecanismul proceselor de deteriorare sau de distrugere a bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate de un conservator acreditat;

conservarea curativa - un ansamblu de masuri menite sa contracareze efectele degradarilor fizice, chimice si biologice asupra bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate numai de un restaurator acreditat;

restaurarea - o interventie competenta cu mijloace adecvate asupra unui bun cultural mobil, cu scopul de a stopa procesele de deteriorare, de a pastra cat mai mult posibil din original si din semnificatia initiala a obiectului asupra caruia se intervine.

Nota: politele se vor numerota incepand cu partea interiora a raftului

Legenda: S - sala

R - raft

P - polita.

Bibliografie:

1. Album monografic, Judetul Brasov, Ed. Foton.

2. Bericht des Burzenländer Sächsischen Museum, uber die Jahre 1914 - 1924.

3. Bericht des Burzenländer Sächsischen Museum in Kronstadt, 1908 - 1910,

Herausgegeben von der Museumleitung, Druck von Schneider & Feminger.

4. Bericht des Burzenländer Sächsischen Museum in Kronstadt, 1913, Herausgegeben von der Museumleitung. Druck von Schneider & Feminger.

5. Florea Costea, Repertoriul Arheologic al judetului Brasov, Muzeul Judetean de Istorie Brasov, 1995 - 1996, vol. I, II.

6. Radu Stefanescu, Julius Teutsch si Muzeul Sasesc al Tarii Barsei in contextul Muzeisticii Romanesti si straine de la sfarsitul secolului al XIX- lea si in prima jumatate a secolului al XX - lea, Ed. Istros Braila, 2010.

7. Lucica Szasz, "Cumidava"XXII - XXIV,Brasov, 1998 - 2000.

8. Bazele Muzeologiei si Conservarii Preventive a Patrimoniului National Cultural Religios, Ed. Trinitas, Iasi, 2005.

9. Miora Turcu,Conservarea pieselor de muzeu, Editura Fundatiei Romaniei de Maine, 2008.

10. Mioara Turcu, Arheologia, Bucuresti, 2004.

11. Aurel Moldoveanu, Conservarea preventiva a bunurilor culturale, Bucuresti, 1999.

12. Moldoveanu Aurel, Cercetari asupra unor factori de microclimat la Muzeul Militar Central, in "Revista Muzeelor" nr. 5,1970.

13. Vlad Ana Maria, Studierea obiectelor metalice arheologice prin metoda spectometriei de absortie atomica in "Revista Muzeelor si monumentelor, muzee", nr. 6, 1079.

14. Trohani Georgeta si Iancovici Dan, Posibilitati actuale de conservare si transport a obiectelor descoperite pe santierele arheologice, in "Cercetare de conservare si restaurare a patrimoniului muzeal".1,Muzeul National de Istorie Bucuresti,1981.

15. Legea nr. 311 / 2003 a muzeelor si colectiilor publice (cu modificarile ulterioare),

16. Legea nr. 182 / 2000 (cu modificarile ulterioare: Legea 105 /2004.

17. Legea nr. 312 /2004, Legea nr. 12 din 11.01.2006.

18. Ordinul Ministerului Culturii si Cultelor nr. 2035 / 2000, aparut in M.O. nr. 470 din 27.09.2000 privind evidenta, gestiunea si inventarierea bunurilor culturale (cu modificarea aparuta in M.O. nr. 2258 / 19.06.2 006).

Anexe Fig. 1. - Plan depozit inainte de reorganizare;

Fig. 2. - Dulap cu sertare, vertical;

Fig. 3. - Dulap cu sertare, orizontal;

Fig. 4. - Plan depozit dupa reorganizare;

Fig. 5. - Fise conservare.
Plan depozit inaintea reorganizarii.

Dulap cu sertare, vertical.

Dulap cu sertare, orizontal.

Raft metallic cu polite detasabile.

Plan depozit dupa reorganizare.