Arheologia egipteana si Biblia

Arheologia egipteana si Biblia 

Descoperirile arheologice in Egipt au fost la fel de folositoare pentru cercetatorii Bibliei ca si pentru lingvisti, istorici, iubitori de arta, sau cercetatori ai religiei antice. Nici o alta tara nu a pastrat mai multe picturi murale, basoreliefuri in piatra sau lemn, mai multe obiecte de uz zilnic, cum ar fi mobilierul, uneltele casnice, instrumentele muzicale, uneltele mestesugarilor si ale agricultorilor, armele vanatorilor si razboinicilor, sau mai multe documente scrise pe material perisabil. Orice dictionar biblic va arata dintr-o privire ca nici o alta tara nu a oferit mai mult material ilustrativ, care sa ajute la intelegerea culturilor si civilizatiilor timpurilor biblice. Prin tablourile in culori si basoreliefurile Egiptului antic cunoastem imbracamintea si infatisarea amoritilor, a canaanitilor, a filistenilor si a hititilor, uneltele lor aparte, armele si mijloacele lor de lupta. Obiectele gasite in Egipt ne ofera o idee despre felul in care anticii isi mobilau locuintele, despre instrumentele muzicale folosite si modul in care se canta la ele. Pe scurt, prin miraculoasele descoperiri facute in Egipt in decursul ultimului secol si jumatate, o cantitate imensa de lumina a fost revarsata asupra multor detalii ale vietii de toate zilele din timpurile biblice.

Urmatoarele cateva exemple de descoperiri importante facute in Egipt au ajutat foarte mult la o mai buna intelegere a povestirilor Vechiului Testament. Din secolul al XX-lea i.Hr. dateaza istorisirea despre Sinuhe, un slujbas de la curtea egipteana, care pentru motive necunoscute noua a fugit in rasarit ca sa-si scape viata, asemenea lui Moise la cateva secole mai tarziu. Dupa o calatorie plina de aventuri, el si-a gasit refugiul in Siria si a trait multi ani ca refugiat printre canaaniti, pana cand a fost iertat si i s-a ingaduit sa se intoarca in Egipt. Descrierea lui cu privire la Canaanul din timpul sau, la aproximativ o suta de ani inainte de migratia lui Avraam in tara aceea, este foarte interesanta si valoroasa pentru a intelege situatiile cu care s-a confruntat patriarhul.

In mormantul unui nobil egiptean de pe vremea lui Avraam, s-a gasit o pictura murala colorata, care ilustreaza sosirea a 37 de oameni - barbati, femei si copii - din Palestina. Aceasta pictura, atat de bine pastrata, in ciuda vechimii ei de aproape 4000 de ani, incat da impresia ca a fost zugravita cu doar cativa ani in urma, ne ofera o buna idee despre vizita lui Avraam in Egipt, descrisa in Geneza 12.

De o natura cu totul deosebita sunt o serie de texte magice - blesteme scrise prin care regii egipteni cautau sa-si nimiceasca dusmanii interni si externi. Egiptul era cu precadere o tara a magiei in lumea antica, dupa cum stim din experienta lui Moise, cand a stat inaintea lui Faraon si a vazut cum miracolele divine savarsite de el si de Aaron au fost imitate de vrajitorii Egiptului. Doua serii de asemenea de 'texte de blesteme' magice provin din perioada patriarhala. Insemnatatea lor consta in numele a 100 de conducatori ai cetatilor canaanite. Mai mult de jumatate din ele pot fi identificate ca fiind amorite, fapt care se armonizeaza foarte bine cu cele spuse de primele carti ale Bibliei, ca Palestina era in mana amoritilor pe vremea patriarhilor (vezi Geneza 14,13; 15,16). In acele texte este amintit si Ierusalimul, iar doi regi ai Ierusalimului, care aveau nume amorite, sunt printre vrajmasii blestemati de egipteni. Printre cetatile biblice mentionate in aceste texte sunt Aschelon, Acco, Afeca, Lachis, Hator, Sichem si multe altele.

Din perioada imperiului Egiptean, probabil din dinainte si de dupa exod, avem descrieri ale unor campanii militare purtate in Palestina, cum ar fi vestita descriere a luptei de la Megiddo, care a avut loc, probabil, cu 30 de ani inainte de exod. Pe langa anale, regii egipteni ne-au lasat liste care contin sute de nume de cetati din Palestina si Siria cucerite in campaniile lor. Pentru o mai buna intelegere a capitolelor geografice ale cartii lui Iosua, aceste liste egiptene din timpul respectiv sunt de o mare valoare. Ultima de pe aceste liste de cetati palestiniene cucerite este cea sapata pe zidurile templului de la Karnak, de catre regele Sisac, care a jefuit Ierusalimul in al cincilea an al lui Roboam, fiul lui Solomon (1 Regi 14,25.26).

Din secolul al XIV-lea i.Hr. avem o arhiva regala completa - o colectie de documente oficiale constand din sute de scrisori primite de regii egipteni Amenhotep al III-lea si al IV-lea de la vasalii sai palestinieni si sirieni. Aceste asa numite Scrisori de la Amarna, gasite intamplator in 1887, de o taranca, s-au dovedit a fi una dintre cele mai senzationale descoperiri facute in Egipt. Ele i-au aratat lumii uimite a savantilor, ca limba diplomatica a acelui timp era limba babiloniana si ca scrierea cuneiforma babiloniana (care urma sa fie descifrata mai tarziu) a fost de asemenea folosita in corespondenta dintre curtea egipteana si regii vasali din Palestina si Siria. Aceste scrisori dovedesc slabiciunea politica a Egiptului in secolul al XIV-lea i.Hr., pe vremea cand, dupa cum se crede, izraelitii condusi de Iosua si de batrani au luat in stapanire tara Canaanului. Unele dintre aceste scrisorile provin de la regele Ierusalimului Abu-chepa - un hitit - care solicita arme si soldati din Egipt pentru a-si apara cetatea de invadatorii Habiru, care deja ocupasera parti insemnate ale tarii si amenintau sa cucereasca toata tara. Daca Habiru din scrisorile acestea sunt evreii, asa cum cel mai probabil sunt si asa cum cred multi cercetatori, avem in aceste Scrisori de la Amarna istoria cuceririi Canaanului de catre evrei, asa cum o vedeau canaanitii. Aceste documente sunt de cea mai mare insemnatate pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine starea de lucruri din Palestina in timpul cuceririi, asa cum este descrisa de Iosua.

Pentru a comemora biruintele lor militare si succesele lor politice, deseori, regii egipteni ridicau monumente in forma de stalpi inalti de piatra. Una dintre aceste asa-numite stele, inaltata de faraonul Merneptah, probabil in perioada judecatorilor, mentioneaza pe Israel ca fiind un popor nomad, pe care il invinsese in timpul uneia din campaniile sale palestiniene. Desi aceasta confruntare a regelui egiptean cu izraelitii nu este mentionata in Biblie, inscriptia este importanta, deoarece ne ofera prima mentionare extra-biblica a lui Israel, fiind o marturie a existentei izraelitilor in Palestina in secolul al XIII-lea, lucru care pentru multi cercetatori critici este greu de armonizat cu ideea lor favorita prin care plaseaza exodul in timpul aceluiasi rege. Cei care au sustinut o data asa de tarzie au fost obligati sa creeze o teorie imaginara, ca nu toti izraelitii s-au dus in Egipt cu Iacov si ca Merneptah s-a confruntat in Palestina cu aceia care ramasesera in urma. Daca data biblica care plaseaza exodul cu 480 de ani inainte de Solomon (1 Regi 6,1) este acceptata, nu se intampina astfel de dificultati in interpretare, intrucat, in cazul acesta, pe vremea cand Merneptah s-a urcat pe tron Israel se afla deja in Canaan de vreo 170 de ani.

In legatura cu acest fapt, trebuie sa fie mentionata descoperirea celor mai timpurii inscriptii alfabetice in Peninsula Sinai. Ele au fost gasite in 1904-1905 de Sir Flinders Petrie, in cursul explorarilor facute de la vechile mine egiptene de cupru si turcoaz, in doua vai ale partii apusene a Sinaiului. Expeditiile ulterioare au sporit numarul inscriptiilor, iar studiul facut de numerosi oameni de stiinta in decursul ultimilor 35 de ani a reusit sa le descifreze si sa le interpreteze.

Numeroasele inscriptii hieroglifice lasate de egipteni in minele acelea si in apropiere de ele dezvaluie istoria exploatarii lor in toate amanuntele, precum si faptul ca de obicei erau folositi semiti din Canaan ca sa lucreze in mine pentru egipteni. Unul dintre canaanitii acestia, pe cand ii observa pe egipteni folosindu-si hieroglifele dificile pentru a-si scrie rapoartele, a facut una din cele mai mari inventii din toate timpurile in domeniul scrisului. De fapt, el a inventat un sistem de scriere care nu a mai fost imbunatatit sau simplificat pana in zilele noastre: alfabetul cu aproximativ 25 de semne.

Egiptenii si alte popoare care au detinut sisteme de scris aveau nevoie de sute, ba chiar de mii de caractere diferite pentru a-si exprima ideile in scris. Erau folosite simboluri, fiecare reprezentand fie o silaba (de exemplu: en, ne, in, ni, nen, nan), sau o idee completa, cum ar fi desenul unui ochi. Atunci, acest semit necunoscut de la Sinai a ajuns la ideea de a izola diferitele sunete consonantice, folosind o singura litera pentru fiecare consoana, fara sa o lege cu un sunet vocalic. Aceasta a fost o mare imbunatatire fata de oricare sistem de scriere anterior, deoarece necesita numai un mic numar de litere pentru a transpune in scris tot ce poate exprima limba omeneasca.

Faptul ca aceasta inventie s-a facut in vecinatatea regiunii unde Moise a scris primele carti ale Bibliei si chiar inainte de timpul lui, trebuie sa I se atribuie Providentei. Daca Biblia ar fi fost scrisa in sistemele complicate ale hieroglifelor egiptene, sau ale cuneiformelor babiloniene, care puteau fi deprinse numai dupa multi ani de studiu, prea putini oameni ar fi avut ocazia sa o citeasca singuri. Pe de alta parte, un sistem de scriere alfabetica cu numai 25 de litere era asa de usor de invatat, incat oricine putea sa-l stapaneasca intr-un timp scurt si astfel putea sa citeasca Biblia singur. Capacitatea de a citi si de a scrie era, evident, ceva obisnuit in Transiordania pe vremea lui Ghedeon, dupa cum se poate intelege din cele relatate in Judecatori 8,14. Deoarece Ghedeon a prins un baiat din Sucot care 'i-a scris numele capeteniilor si batranilor din Sucot, care erau saptezeci si sapte de barbati'.

Savantii inca nu sunt siguri cand a fost inventat acest sistem de scris alfabetic in districtul minier de la Sinai - in secolul al XVI-lea, sau al XIX-lea i.Hr. - desi ei sunt de acord ca acest fapt s-a petrecut inainte de vremea lui Moise. Importanta acestei descoperiri pentru raspandirea cunostintei cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu poate fi comparata doar cu inventarea tiparnitei cu litere mobile inainte de Reformatiune, in secolul al XV-lea al erei crestine. Dupa cum aceasta inventie din urma a facut cu putinta sa se raspandeasca Biblia intr-o forma necostisitoare, in oricare natiune de pe fata pamantului, cea dintai a facut cu putinta scrierea ei intr-o forma usor de inteles pentru omul cu putine studii.

Descoperirea primelor inscriptii alfabetice de la Sinai, care nu contin nimic important, doar niste nume si unele formule de consacrare, a contribuit mult la indepartarea indoielii cu privire la faptul Moise ar fi putut sa scrie cartile ce ii sunt atribuite. Inainte de data aceea, criticii pretindeau ca Biblia ebraica nu a putut fi scrisa pe vremea lui Moise, deoarece pe vremea aceea nu exista nici un sistem de scris in aceasta limba.

In afara de analele razboaielor cu filistenii si cu popoarele sirian si canaanit din vremea judecatorilor, egiptenii ne-au lasat si rapoarte vechi de calatorie spre si prin Palestina. Unul povesteste calatoria lui Wen-Amun, un oficial egiptean, trimis la cetatea portuara feniciana Byblos spre a cumpara lemn de cedru pentru o corabie sfanta ce urma sa navigheze pe Nil. Slabiciunea Egiptului in perioada aceea este viu ilustrata de experientele grele pe care omul le-a avut in Palestina si Siria si de felul lipsit de respect in care a fost tratat de diferitii conducatori cu care a avut de-a face. Istoria calatoriei lui Wen-Amun la Byblos si scrisoarea care descrie calatoria ambasadorului prin Palestina ofera o excelenta ilustratie pentru declaratia biblica in care este caracterizata perioada judecatorilor, in urmatoarele cuvinte: 'Pe vremea aceea nu era imparat in Israel; fiecare facea ce-i placea.' (Judecatori 21,25).

O scrisoare satirica din aceeasi perioada descrie calatoria unui ambasador egiptean prin Palestina, in drumul sau spre o tara aflata mai la nord. Scrisoarea ne spune cum calul slujbasului egiptean a fost furat intr-o noapte si vorbeste despre greutatile pe care le-a intampinat din cauza nesigurantei care domnea in tara.

In nisipurile Egiptului, a fost pastrata o mare cantitate de 'literatura a intelepciunii'. Acest gen aparte de literatura s-a dezvoltat in Egipt mai mult decat in oricare alta tara, iar faima ei este reflectata in Biblie, atunci cand se spune intelepciunea lui Solomon intrecea chiar si 'toata intelepciunea Egiptului' (1 Regi 4,30). Multi savanti moderni compara 'literatura intelepciunii' din Vechiul Testament (Iov, Proverbele si Eclesiastul) cu aceea a egiptenilor si cred ca scriitorii Vechiului Testament au imprumutat de la vecinii lor egipteni. Cu toate acestea, nu exista nici o dovada ca asa ceva s-ar fi intamplat vreodata. In cazul 'Invataturilor lui Amenemope', care contin paralele foarte apropiate fata de multe pasaje din cartea biblica a Proverbelor, este chiar posibil ca Amenemope sa fi imprumutat din productia literara a lui Solomon, deoarece limbajul, vocabularul, forma lexicala si stilul scrisului, folosite in documentul care cuprinde invataturile lui Amenemope, dovedesc faptul ca acestea sunt un produs al unei epoci mai tarzii decat aceea a lui Solomon. Numai cei care cred, asemenea adeptilor inaltei critici, ca Proverbele n-a fost scrisa de Solomon, ci a fost redactata de vreun scriitor anonim in vremuri mult mai tarzii, pot sustine ca Proverbele au imprumutat materialul de la egipteanul Amenemope.

In 1904, egiptenii au gasit o colectie bine conservata de papirusuri aramaice pe insula Elefantina de pe Nilul egiptean superior. Mai multe astfel de documente au iesit la iveala cu prilejul unor sapaturi facute in 1906 si 1907 pe aceeasi insula si, in 1947, au fost gasite multe altele printre bunurile personale ale lui C.E. Wilbour, un colectionar de antichitati egiptean, iar acum se afla in Muzeul Brooklyn. Toate aceste papirusuri, peste 100 la numar, isi aveau originea intr-o colonie de soldati iudei care aparau granita egipteana de sud in secolul al V-lea i.Hr., aproximativ pe vremea lui Ezra si a lui Neemia.

Aceste documente si altele similare din aceeasi perioada, care au fost gasite in alte parti ale Egiptului, ne informeaza cu privire la situatia civila si religioasa a coloniilor iudeilor din Egipt, precum si cu privire la istoria acestora. Aceste documente aramaice, scrise intr-un limbaj practic identic cu al fragmentelor aramaice din Ezra si Daniel, sunt de asemenea foarte importante, deoarece demonstreaza ca si fragmentele asemanatoare din Ezra si Estera nu sunt falsuri (vezi articolul despre 'Limbile, manuscrisele si canonul Vechiului Testament din volumul de fata). Mai mult, ele reprezinta unica noastra sursa extra-biblica referitoare la felul de calendar pe care il foloseau iudeii pe vremea aceea si la sistemul in care numarau anii de domnie ai regilor persani. O cercetare a acestui material ne ajuta sa dovedim ca evenimentele descrise in Ezra 7 au avut loc in anul 457 i.Hr., si nu in 458, o data acceptata de cei mai multi istorici si teologi moderni. (Cu privire la calendarul iudaic, vezi articolul - Calendarul iudaic in Egipt, iar cu privire la datarea cartii Ezra, vezi articolul - Stabilirea datarii cartilor Ezra si Neemia); de asemenea, vezi articolul - Calculul anului iudaic, de toamna pana toamna, demonstrat.

Prin urmare, vedem ca solul Egiptului a pastrat un material care revarsa lumina asupra diferitelor perioade biblice, asupra vremii patriarhilor, a exodului, a judecatorilor, a regilor si asupra epocii de dupa exilul babilonian. Aici au fost prezentate doar cateva exemple, fiecare coreland doar o mica intamplare sau un singur text. Dar dovezile din Egipt cumulate, luate ca un intreg, apara si confirma rapoartele Vechiului Testament si atesta acuratetea istoriei sale.

Cand privim in ansamblu materialul abundent pe care arheologia i l-a oferit cercetatorului Vechiului Testament, sa nu uitam ca solul Egiptului a pastrat un material la fel de important si pentru cercetatorul Noului Testament. Au fost descoperite nenumarate papirusuri grecesti care ne-au ajutat sa intelegem mai bine limbajul cartilor Noului Testament. Intrucat nu corespund scopului acestui articol, aceste descoperiri nu sunt tratate in detaliu aici.