Limite. tipuri de limite. criterii de delimitare a regiunilor geografice

LIMITE. TIPURI DE LIMITE. CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE

1) Criterii de delimitare a regiunilor geografice

Criteriul peisagistic (presupune delimitarea regiunilor pe baza atributelor fizice ale teritoriului) - vezi, Cocean, P., Geografie Regionala, (2005), pag. 81-83.

Criteriul functional (o regiune delimitata astfel va include peisaje dintre cele mai variate, unitati geografico-fizice diverse , densitati nuantate ale asezarilor, ale populatiei etc) - idem, pag. 83-84.

Criteriul politico-administrativ (produce regionari pe baza considerentelor de ordin peisagistic, functional, etnic sau cultural, strategii de dezvoltare economica si sociala) - idem, pag. 84-87.

Criteriul mental (contureaza regiuni pe baza conexiunii mentale dintre om si loc; regiunea astfel conturata devine un "spatiu perceput" sau un "spatiu trait", adjudecat fizic dar si spiritual de catre fiinta umana) - idem, pag. 87-88.

Criterul extensiunii spatiale (nu exista o dimensiune standard conform careia o entitate spatiala este inclusa in categoria de regiune geografica; extensiunea spatiala trebuie sa fie suficienta pentru a permite exprimarea unor generalizari).

Criteriul discontinuitatilor geografice (include discontinuitati de orice tip: morfologice, hidrografice, politico-administrative, mentale etc).

Criteriile heteroclite (surprinderea intr-un tot unitar a unui cumul de insusiri extrem de nuantate; fortele centripete care mentin un set de elemente de sorginte diferita in limitele aceleasi regiuni trebuie sa fie mai puternice decat fortele centrifuge, care ar putea determina dezintegrarea regiunii respective) - idem, pag. 89.

2) Regiunea geografica - Coordonate generale

Criteriile de clasificare a regiunilor geografice sunt extrem de diverse si corespund mai multor viziuni de abordare ce au dominat gandirea geografica in diferite etape (vezi Cocean, P., Geografie Regionala, 2005, pag. 89-107). Regiunile pot fi clasificate conform necesitatilor la care raspund aceste operatii si pot fi in functie de: scopul demersului stiintific, structura, trasaturi evolutive, marime, nivel de organizare, relatiile om-mediu, gradul de complexitate si gradul de vulnerabilitate (Cocean, P., 2002, 2005).

Pe baza criteriilor mai sus mentionate se pun in evidenta urmatoarele tipuri de regiuni geografice:

Lucrare: Determinarea energiei de activare Arrhenius - reactia tiosulfatul de sodiu cu acidul sulfuric Eseu: Atomul. Nucleul atomului.Masa atomica relativa. Izotopi

· Scopul demersului stiintific: (presupune divizarea suprafetei terestre in concordanta cu dezideratul pe care si-l propune cercetatorul geograf la inceputul investigatiei sale); (idem, pag. 93).

• Morfologice
• Climatice
• Pedogeografice
• Biogeografice
• Rurale
• Urbane
• Agricole
• Industriale
• Turistice
• Politico-administrative
• Ecologice
• Mixte

· Structura: (regiunile rezultate raspund complet oricarei analize structuraliste, integrand in cadrul lor intreaga fenomenologie geografica); (idem, pag. 94).

• Omogene
• Polarizate
• Anizotrope

· Trasaturi evolutive: (aceasta grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltarii Geografiei Regionale); (idem, pag. 94).

• Naturale
• Umanizate
• Functionale
• Sistem

· Marime: (ordinele de marime sunt impuse de amploarea si gradul de aprofundare a introspectiilor, de scopul demersului stiintific, de capacitatea intuitiva si interpretativa a investigatorului); (idem, pag. 94).

• Macroregiuni
• Regiuni de ordinul I, II, III
• Microregiuni

· Nivel de organizare:

• Active
• Echilibrate
• Informatizate
• Autofinalizante

· Relatie om-mediu:

• Inradacinate
• Fluide
• Explozive

· Gradul de complexitate:

• Elementare
• Complexe

· Gradul de vulnerabilitate: (este un rezultat al orientarii studiilor actuale inspre domeniile riscurilor si hazardelor, ca fenomene de maxim impact asupra omului);  (idem, pag. 94).

• Stabile
• Critice
• Defavorizate

Dintre regiunile mentionate, de-a lungul timpului, cele mai numeroase si aprinse dezbateri stiintifice si ideologice au fost suscitate de cele apartinatoare criteriilor structural si evolutiv. Fiecare dintre aceste tipuri a parcurs perioade de acceptare, cand campul lor conceptual a dominat gandirea stiintei regionale, precum si perioade de dezavuare, cand acestea erau inlocuite in procesul de evolutie a demersului stiintific. Unele dintre notiunile-tip se suprapun partial din punct de vedere conceptual (regiunea polarizata-regiunea functionala), altele dezvolta idei diferite fata de precedentele, toate insa fac apel nemijlocit la notiunea fundamentala de spatiu geografic.

Axiomele fundamentale ale acestuia sunt: localizarea (orice spatiu geografic, pentru a putea fi incadrat in conceptul de regiune de geografica, trebuie sa prezinte limite clare); diferentierea (trebuie sa detina un etos personal bine individualizat prin care se diferentiaza de entitatile vecine); interactiunea (intre elementele sale componente exista interrelatii functionale consistente) si auto-corelarea spatiala (trebuie sa functioneze ca un sistem deschis avand permanente interrelatii cu sistemele din vecinatate) (DAUPHINÉ, A.,1979).