Vasile
Alecsandri (1818?-1890)
Personalitatea fermecatoare a lui Vasile
Alecsandri se leaga de orasul Bacau, unde, probabil, s-a si
nascut. Asemenea fiilor de boieri contemporani face studii in
strainatate, dar nu le sfarseste. Intors in tara,
decide sa se dedice literaturii. Primele incercari sunt in limba
franceza. In 1840 primeste, alaturi de Mihail Kogalniceanu
si Constantin Negruzzi, directia Teatrului National din
Iasi. Debuteaza in acelasi an in "Dacia literara", cu
nuvela Buchetiera de la Florenta. In 1844 se
joaca Iorgu de la
Sadagura, care obtine un mare succes de public. Se
implica in evenimentele din 1848, dupa care pledeaza la Paris pentru cauza
revolutionara. Revenit in Romania, aduna si indreapta
folclor, tiparind Poezii poporale.
Balade. Cantece batranesti si alte comedii. Accepta
sa participe la sedintele "Junimii" si publica in 1868
Pasteluri. Dupa volumul Ostasii nostri, primeste
un premiu international, la
Montpellier, pentru Cantecul
gintei latine. Ultimii ani ai vietii ii petrece scriind drama Despot-Voda si piesele
istorice Fantana Blanduziei si Ovidiu.
In prima perioada a creatiei sale,
Alecsandri se remarca prin grefarea folclorului pe sensibilitatea epocii.
Alegand teme populare si tratandu-le in versuri scurte, poetul gasea
o cale de apropiere de cititorul acelei vremi. Dupa poezia erotica
luxurianta a lui Conachi era un adevarat act de originalitate
sa-ti exprimi dragostea in maniera populara. In balada Andri-Popa interesul cade pe fabulos. In
Strigoiul remarcabil este efortul de
a crea un peisaj dezolant. S-a spus despre erotica lui Alecsandri ca este
partea cea mai perimata a poeziei sale, intrucat autorul nu reuseste
sa-si depaseasca firea echilibrata,
rationala.
In
acest loc ii aduce trenul de placere din proza omonima pe membrii
familiei Georgescu. Descinderea la Sinaia este si o chestiune de ambit. Nu se
face pentru un om ca d-l Georgescu sa absenteze din hig-liful prezent la
Sinaia, chiar daca aceasta performanta il obliga la
preparative si solutii meschine: el, sotia si puisorul merg la gara cu
trasura si cu un bagaj usor; in tren calatoresc in clasa I;
soacra, impovarata cu un cos enorm cu de-ale mincarii, e
trimisa la gara cu tramvaiul si calatoreste cu clasa a
II-a. Ajunsa la destinatie, familia se separa a doua oara,
soacra luind-o spre modesta pensiune Mazare, ceilalti, fireste, spre Hotel
Regal. Parvenitul tine la aparente. Maninca din cos, dar se
revarsa in holul unui mare hotel; se plimba unde poate vedea lume si
mai ales unde se poate lasa privit, imbracindu-se cu tot ce crede
ca are mai bun. Imbracamintea conteaza decisiv, cind e
vorba de o doamna.
O vestimentatie eleganta, oricare ar fi
moda, o dau croiul, dar si culoarea, bunul gust nepermitind decit o combinatie
limitata de nuante a uneia ori cel mult doua culori. Fiinta
gatita tipator se face desigur remarcata si evaluata
in consecinta: Madam Georgescu este pe deplin stabilita asupra
toaletei sale: bluza vert-mousse, pupa fraise écoasée si
Pastelurile sunt cele mai bune poezii ale sale
si au fost apreciate inca de la aparitia in "Convorbiri
literare". Noutatea lui Alecsandri sta in faptul ca
inregistreaza fenomenele naturii de-a lungul unui ciclu, avand capacitatea
de a realiza un adevarat tablou al Mircestilor. Pastelurile aduc
si un elogiu muncilor agricole. Ele corespundeau sensibilitatii
omului de secol XIX, dar si firii poetului. Trebuie retinute si
doua pasteluri chinezesti, Mandarinul
si Pastel chinezesc, care trimit
la Macedonski.
Avandu-l ca model pe Hugo, Legendele lui Alecsandri reconstituie mitologia sau tablouri
istorice asa cum se intampla in Dumbrava
Rosie, Dan, capitan de plai
sau Murad-Gazi, sultanul. In legende
se observa ambitia scriitorului spre constructii ample, nu
intotdeauna insa si reusite.
Chiar daca se prelungeste mult dincolo de
1863, activitatea poetica a lui Alecsandri se circumscrie
sensibilitatii pasoptiste sau, metaforic vorbind,
contureaza "dimineata poetilor".
