Elemente folclorice preluate din basmul popular - modalitati de realizarea umorului in basm

Motivul probelor este specific nu numai basmului popular, ci si basmului cult, spanul supunand pe Harap-Alb la incercari primejdioase, cu speranta ca va scapa de el: sa-i aduca 'salati din gradina ursului'; capul si pielea unui cerb fabulos, batute in nestemate; sa o aduca pe fata imparatului Ros, ca sa se insoare cu ea. Ajutat de Sf.Duminica, de furnici si de albine, de prieteni si povatuit permanent de calul sau, Harap-Alb reuseste sa invinga toate probele.

Cei cinci prieteni fabulosi: Ochila ('care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalta: numai pe sine nu se vede cat e de frumosel.'), Setila ('fiul Secetei, nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul suptului!'), Gerila ('o dihanie de om care se perpelea pe langa foc'), Flamanzila ('foametea sac fara fund sau cine mai stie ce pricopseala a fi, de nu-1. mai poate satura nici Pamantul') si Pasari-Lati-Lungila ('fiul sagetatorului si nepotul arcasului') il ajuta sa invinga piedicile ivite in incercarea de a o aduce pe fiica imparatului Ros la curtea lui Verde- imparat. Aici sunt intampinati Cu toate onorurile, dar fata imparatului Ros il respinge pe span si dezvaluie celor de fata taina ca Harap-Alb este
adevaratul nepot al lui Verde-imparat.

Motivul razbunarii malefice. Datin vileag, spanul se repede ca un 'cane turbat si reteaza capul lui Harap-Alb, dar fata il inconjoara 'cu cele trei smicele de mar dulce', il stropeste cu apa vie si-1 invie, acesta trezindu-se ca dupa un somn greu. Atunci, calul fermecat il apuca pe span si 'mi ti-l azvarle in inaltul cerului', de unde cade pe pamant si moare.

Invingerea binelui. Verde-imparat ii casatoreste pe Harap-Alb cu fata lui ; Rosu-Imparat, iar la nunta lor au fost poftiti toti prietenii care l-au ajutat in peripetiile sale sa treaca probele si a fost veselie mare, 'chiar si saracimea ospata si bea!'

Finalul basmului este hiperbolizat, fiindca veselia a tinut ani intregi si mai tine si acum, iar 'cine se duce acolo, be si mananca, iar cine nu, se uita si rabda'.

Formulele specifice basmului popular:

-formule tipice initiale (de inceput): 'Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori.'; 'Si apoi pe vremile acele, mai toate tarile erau bantuite de razboaie grozave, drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate, si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi. Si cine apuca a se duce pe atunci intr-o parte a lumii, adeseori dus ramanea pana la moarte';

-formule tipice mediane (de mijloc): 'Si merg ei, si merg cale lunga sa le-ajunga, trecand peste noua mari, peste noua tari si peste noua ape mari, si intr-o tarzie vreme ajung la imparatie'; 'porneste spre imparatie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai

este';

-formule tipice finale: 'Dupa aceasta se incepe nunta, s-apoi da, Doamne, bine! Lumea de pe lume s-a strans de privea,/ Soarele si luna din ceriu radea.'; 'S-apoi fost-au poftiti la nunta: Craiasa furnicilor,/ Craiasa albinelor/ Si craiasa zanelor,/ Minunea minunilor/ Din ostrovul florilor!'; 'Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si jnananca, iara cine nu, se uita si rabda'.

. Basmul cult 'Povestea lui Harap-Alb' de Ion Creanga are ca sursa de inspiratie basmul popular, de la care autorul pastreaza motivele {calatoria, incercarea puterii, petitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele venite in sprijinul binelui, formulele tipice si inoveaza pentru basmul cult umanizarea fantasticului (fabulosului) prin^; comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personajelor.

Arta naratiunii lui Ion Creanga

Naratiunea prin dialog, umorul, jovialitatea si eruditia paremiologica, oralitatea povestirii intr-un ritm alert, toate acestea particularizeaza stilul si talentul prozatorului, ilustrat in 'Amintiri din copilarie'*, definind arta naratiunii lui Ion Creanga.

Facand o paralela intre lumea basmului si taranii din Humulestii lui Creanga, Harap-Alb, un fel de Fat-Frumos din basmele] populare, este viteaz, rabdator, generos, curajos, angajat cu toata] convingerea in lupta impotriva raului si mai ales este inzestrat cu arta dej a-si face prieteni. El este mereu condus, sfatuit si ajutat de o multitudine de simboluri ale binelui, numai astfel reusind sa treaca unele probe, altele fiind depasite de bunii sai prieteni, personaje fabuloase de basm. Pe de alta parte, Harap-Alb este flacaul supus initierii in experienta vietii catre maturizare, supus incercarilor sortii, din care tanarul trebuie sa devina apt a-si intemeia o familie, sa aiba capacitatea de a conduce, de a pastra un secret si de a-si tine cuvantul dat, adica de a se putea integra in viata colectivitatii. Trecand cu bine toate probele, flacaul se inscrie in codul civilizatiei taranesti, demonstrand generozitate, bunatate, inteligenta, tact, discretie, capacitatea de a intretine o familie, valorificand traditiile mostenite de la strabuni (hainele, armele si calul tatalui sau).

Document online: Artificial life (sau A-life) si organismele vii Lucrare: Analizatorul vestibulo-cochlear - urechea externa, mijlocie si interna

Numele personajelor constituie o particularitate a basmului lui Creanga, deoarece ele definesc trasatura dominanta de caracter care-i individualizeaza in mod sugestiv: 'Setila' poate fi betivul satului; 'Flamanzila' - taranul lacom si mancau; 'Ochila' - cel care vede tot peste gardurile oamenilor, oricum s-ar ascunde acestia de ochii lumii ('care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalta, numai pe sine nu se vede cat e de frumusel'); 'Gerila' care umbla si vara infofolit si se vaita de frig etc. Dar orice trasatura, fie ea si defect, ce domina omul de rand poate deveni la un moment dat benefica, 'tot omul are un dar si un amar, si unde prisoseste darul, nu se mai baga in sama amarul'.

Spanul este simbolul raului, viclean, infricosator, agresiv si violent, avand ca principiu de viata ideea ca 'cea mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care trebuiesc tinute in frau'. Prin intregul sau comportament, spanul ilustreaza proverbul 'Sa te fereasca D-zeu cand se face tiganul fecior de imparat', ca devine arogant, dictatorial, deoarece 'frica pazeste bostanaria' sau 'cand vezi ca mata face marazuri, s-o strangi de coada pana mananca mere padurete'. El simbolizeaza pe omul ajuns bogat prin viclesug si prin minciuni, care dispretuieste munca, pe care nu-1 respecta nimeni in satul lui, desi toti ii stiu de frica. Dar cand vine momentul dezvaluirilor, oamenii sunt necrutatori, mai ales prietenii celui persecutat in mod deosebit, ca in basm, unde calul este cel care-1 pedepseste pe span.

'Geniul humulestean este aceasta capacitate extraordinara de a-si lua in serios eroii, de a le retrai aventurile, de a pune cu voluptate in fiecare propriile lui aspiratii nerostite, slabiciuni, vicii, tulburari si uimiri, adica de a crea viata. () Singurele personaje negative din opera lui sunt acelea care contrazic natura, ca, de exemplu,.omul span si omul ros.' (Nicolae Manolescu).

Arta naratiunii se contureaza cu totul aparte in proza lui Ion Treanga prin ritmul rapid al povestirii, fara digresiuni sau descrieri suplimentare, prin dialogul dramatizat, prin umorul debordant realizat cu jovialitate, prin oralitatea stilului, data mai ales de eruditia sa paremiologica.

I. Oralitatea stilului lui Ion Creanga este data de impresia de spunere a intamplarilor in fata unui public, a unui auditoriu care asculta si nu pentru cititori.

Modalitati de realizare a oralitatii stilului:

dialogul: '- Parca v-a iesit un sfant din gura, Luminate imparate, zise atunci Flamanzila. () - Ia lasati, mai, zise Ochila, clipocind mereu din gene.'; 'Atunci spanul zice ingamfat: - Ei, mosule, ce mai zici? - Ce sa zic, nepoate! Ia, cand as avea eu o sluga ca aceasta, nu i- as trece pe dinainte. - D-apoi de ce mi 1-a dat tata de acasa? Numai de vrednicia lui - zise spanul - caci altfel nu-1 mai luam dupa mine ca sa-mi incurce zilele.';

folosirea dativului etic: 'Si odata mi ti-1 insfaca cu dintii de cap, zboara cu dansul in inaltul ceriului si apoi, dandu-i drumul de-acolo, se face spanul pana jos praf si pulbere.';

exclamatii, interogatii, interjectii: 'Si odata mi t-o insfaca ei, unul de o mana si altul de cealalta, si hai, hai! hai, hai! in zori de ziua ajung la palat'. '- Mai, Pasarila, iacata-o-i, ia!' 'Ei, apoi? Lasa-te in sama lor, daca vrei sa ramai fara cap';

expresii onomatopeice: 'si cand sa puna mana pe dansa, zbrr!pe varful unui munte si se ascunde dupa o stanca () si cand sa puna mana pe dansa, zbrr! si de acolo si se duce de se ascunde tocmai
dupa luna'; 'S-odata pornesc ei, teleap-teleap-teleap, si cum ajung in dreptul usii, se opresc putin.'

imprecatii, apostrofe: 'Numai de nii i-ar muri multi inainte; sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri.'; 'Na! asa trebuie sa pateasca cine calca juramantul!';

adresare directa: 'Ce-mi pasa mie? Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati';

diminutive: 'Si daca-ti putea scoate la capat trebusoara asta, atunci oi mai vedea eu'; 'Ma, fetisoara imparatului ne-a tras butucul () s-a prefacut in pasarica, a zburat ca sageata pe langa ceilalti';

formule specifice oralitatii: 'toate ca toate'Y'vorba ceea', 'de voie de nevoie', 'vorba unei babe'; 'vorba cantecului'; 'Vorba ceea: Da- mi, doamne, ce ri-am avut,/ Sa ma mier ce m-a gasit';

proverbe si zicatori: 'Capul de-ar fi sanatos, ca belele curg garla';  'Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale'; 'Nu-i dupa' cum gandeste omul,  ci-i dupa cum vrea Domnul'; 'frica pazeste bostanaria'; 'omul sfinteste locul'; 'Sa nu dea Dumnezeu omului, cat poate el suferi'.

versuri populare sau fraze ritmate: 'Poate ca acesta-i vestitul Ochila, frate cu Orbiia, var primare cu Chiorila, nepot de sora lui Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila, ori din targ de la Sa-l-cati, megies cu Cautati si de urma nu-*i mai dati.', 'La placinte,/ inainte/ Si la razboi/ inapoi.'; 'Voinic tanar, cal batran,/ Greu se-ngaduie la drum!'.

cuvinte si expresii populare, regionalisme: 'm-ai bagat in toate grozile mortii' (m-ai ingrozit - n.n.); 'n-ai cui banui' (n-ai pe cine da vina - n.n.); 'o lua in porneala' (se ducea la pascut - «./?.); 'a mana porcii la jir' (a sforai - n.n.); 'hatarul' (placerea - n.n.); 'a se chiurchiului' (a se chercheli, a se ameti - n.n.); 'farmazoana' (vrajitoare, sireata - n.n.); 'arzuliu' (fierbinte - «.».); 'teleaga' (partea de dinainte a plugului - n.n.);

II. Umorul in proza Iui Creanga este dat de starea permanenta de buna dispozitie a autorului, de jovialitatea, verva si placerea lui de a povesti pentru a starni veselia 'ascultatorilor'. Absenta satirei deosebeste, in principal, umorul lui Creanga de comicul lui Caragiale, povestitorul avand o atitudine de intelegere fata de pacatele omenesti, ba chiar facand haz de necaz cu optimism si vitalitate, crezand intr-o atare indreptare a defectelor umane ('Razi tu, razi, Harap Alb () dar unde mergi, fara de mine n-ai sa poti face nimica').

Modalitati de realizarea umorului:

exprimarea poznasa, mucalita, intr-o siretenie a frazei Ia care este imposibil sa nu te amuzi: 'Si inaltimei voastre gand bun si mana sloboda, ca sa ne dati cat se poate mai multa mancare si bauturica, zise
Setila, caruia ii lasa gura apa; ca din mancare si bautura las'daca ne-a intrece cineva; numai la treaba nu ne prea punem cu toti nebunii'; 'as ruga pe luminarea sa, ca daca are de gand a ne ospata, dupa cum s-a hotarat, apoi sa ne indeseasca mai mult cu  deala, pentru ca acolo sta toata puterea si indrazneala'; 'Doar unu-i imparatul Ros, vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si milostivirea lui cea neauzita.';

combinatii neasteptate de cuvinte: 'Tare-mi esti drag! Te-as vari in San, dar nu incapi de urechi'; 'Dar amarnic mai esti la viata; cand te manii, faci sange-n baliga'; 'Ia sa-i faci chica topor, spinarea doba si pantecele cobza';

caracterizari pitoresti cil ajutorul cuvintelor familiale: fata imparatului Ros este 'o zgatie de fata', 'un drac, bucatica rupta din tata-sau din cap pana in picioare, ba inca si mai si'; 'care de care mai chipos si mai imbracat, de se taraiau atele si curgeau oghelele dupa dansii';

vorbe de duh: 'Vorba ceea: da-i cu cinstea, sa piara rusinea';

■ autopersiflarea: 'Crai, craiese si-mparatM* Oameni m sama bagati,/ S-un pacat de povestariu,/ Fara bani in buzuriariu.'

■ ironia: 'Se vede lucru, ca nici tu rai esti de imparat, nici imparatia pentru tine; si decat sa incurci numai asa lumea, mai bine sa sezi deoparte cum zici, caci mila domnului: lac de-ar fi, broaste sunt destule'; 'Ei, dragul tatei, asa-i ca s-a implinit vorba ceea: apara-ma de gaini, ca de caini nu ma tem';

caracterele personajelor: imparatul Ros are 'inima haina, nu se mai satura de a varsa sange omenesc'; fata lui este 'o farmazoana cumplita'; imparatul Verde este bland, vesel si petrecaret, 'prea intri in voia supusilor';

poreclele personajelor: Pasarila, Buzila;

situatiile si intamplarile in care sunt pusi eroii: aparitia ciudatelor personaje in fata imparatului Ros, care incercau sa se poarte elegant si protocolar, starneste nedumerirea acestuia: 'imparatul i-a fost de-a mirarea, vazand ca niste golani au asemenea indrazneala, de vin cu nerusinare sa-i ceara fata, fie din partea oricui ar fi.';

diminutive cu valoare augmentativa: 'bauturica' pentru cele '12 buti pline cu vin din cel hranit (vin tare -n.n.) () bauturica mai este  I ce este' , 'buzisoare' pentru 'niste buzoaie groase si dabalazate' (lalai, atarnand in jos - n.n.): 'Atunci Gerila sufla de trei ori cu buzisoarele sale cele iscusite'.