Textul narativ - instante ale comunicarii in textul narativ literar

Textul narativ

Asadar, textul narativ se alcatuieste dintr-o fabula, care e numai continutul povestirii. Organizarea acestui continut reprezinta subiectul. Continutul narativ este insa exprimat cu ajutorul unei forme a expresiei. Deci, fabula este comunicata cu ajutorul unui discurs narativ.

Instante ale comunicarii in textul narativ literar

Autor, narator, personaj, naratar

Autorul corespunde unei entitati reale, este scriitorul caruia ii apartine opera. El are un nume sau un pseudonim, o biografie.

Naratorul contrar autorului, corespunde unei entitati fictive si face parte din text. El indeplineste doar o functie, aceea de a povesti. Se poate spune, asadar, ca naratorul este cel care povesteste, iar autorul este cel care scrie. In autobiografii, naratorul se confunda cu autorul.

Naratorul poate ramane insa o simpla voce narativa, fapt ce va avea ca efect naratia la persoana a III-a. In acest caz, el este exterior diegezei si se numeste narator extradiegetic sau heterodiegetic.

Naratorul poate lua chipul unui actor al diegezei (al unui simplu pronume personal eu, cu identitatea unui nume propriu). Este cazul naratorului-personaj. In aceasta situatie, naratia se va face la persoana I, naratorul apartine diegezei si de aceea se numeste narator intradiegetic sau homodiegetic.

Distinctia cea mai frecventa porneste, asadar, in mod conventional, de la opozitia dintre nararea la persoana I si nararea la persoana a III-a. Este mai indicat totusi ca stabilirea tipului de narator sa se faca tinandu-se cont de pozitia pe care acesta o ocupa fata de diegeza, adica de prezenta sau absenta lui din istorie. Exista situatii in care simpla prezenta a persoanei I sau a III-a nu fixeaza in mod direct si tipul de narator. Pentru stabilirea corecta a tipului de narator se va avea intotdeauna in vedere prezenta sa in diegeza, respectiv aflarea sa in afara istoriei.  

EX.: "Am zis ca greaca era vicleana ca o vulpe; [] cu toata arta ce pusese Paturica in lucrare [], nu numai ca nu putu sa o amageasca , dar dar o facu chiar sa inteleaga si mai bine cu cine are a face." (N. Filimon, Ciocoii vechi si noi)

In acest exemplu, prezenta persoanei I in naratie nu fixeaza un narator apartinand istoriei. Asistam la un artificiu prin care naratorul isi face simtita prezenta, asumandu-si rolul de transmitator al povestirii si atragand atentia asupra existentei sale in text fara a fi prezent si in istoria narata.

Povestitorul (naratorul) dintr-un text narativ (epic) isi asuma un anumit "rol" in functie de relatia sa cu evenimentele (in masura in care le-a cunoscut), de identitatea sa (profesie, grad de cultura etc.) sau de scopul comunicarii (sa informeze, sa convinga, sa delecteze etc.).

Naratiunea (povestirea, relatarea) propune diferite formule expresive in functie de personalitatea celui ce nareaza, de continutul povestirii si de scopul in care a fost compusa.

Astfel, putem vorbi de mai multe tipuri de narator si, deci, de discursuri narative:

1.Narator uniscient - "Se spune ca asa a fost, dar eu nu am vazut"

2. Narator omniprezent - are insusirea de a fi in doua sau mai multe spatii diferite in acelasi timp sau de a se deplasa liber inainte si inapoi, intre scene ce se desfasoara in spatii diferite.

3.Narator omniscient (auctorial) -  "A ucis balaurul si s-a intors fara sa stie nimeni"

- autor al povestirii

- atoatestiutor, stie totul despre situatiile si evenimentele povestite

- detasat, obiectiv, impersonal

- naratiune la persoana a III-a

4.Narator-martor (la cele povestite) - "Pe cand se intamplau toate acestea, eram de fata"

- Ex. M. Sadoveanu - Hanu Ancutei

5.Narator-personaj - "Mie mi s-au intamplat toate acestea"

- perspectiva narativa "impreuna cu"

- e si povestitor (narator), e si personaj

- naratiune la pers.I

- e subiectiv

Naratarul este o figura textuala a ascultatorului/cititorului. Este instanta careia i se adreseaza povestirea. Naratarul este uneori un personaj (ca in romanul epistolar in care un personaj ii scrie altuia bine precizat), dar, cel mai adesea, figura naratarului se sterge.

Se vorbeste de naratarul intradiegetic, cand acesta se intrupeaza intr-un personaj al actiunii, si de naratarul extradiegetic, naratar sters, fara legatura cu istoria relatata.

Naratarul nu se confunda cu cititorul concret (persoana reala care tocmai citeste si pe care, in mod natural, autorul nu o cunoaste), ci corespunde cititorului fictiv (un tip de lector pe care autorul il vizeaza si care raspunde asteptarilor sale).

Prezenta naratarului in text se poate face simtita prin intentia naratorului; exista situatii in care naratorul extradiegetic se adreaza direct naratarului, prin care vizeaza cititorul fictiv/lectorul:

EX.: "Dar amorul este o medalie cu doua fete. Sa intoarcem acum medalia pe partea opusa. Ce ziceti, domnia voastra, despre acele amoruri zgomotoase care incep prin serenade de lautari." (N. Filimon, Ciocoii vechi si noi)

Cei care participa la actul povestirii: naratorul, personajele, cititorul insusi sunt socotiti INSTANTE ALE COMUNICARII. Ei comunica. De exemplu exista o relatie de comunicare intre autor si cititor, pentru ca cititorul se poate situa atat in lumea operei, considerata ca univers "real", cat si in afara ei, usurand, astfel, descifrarea, decodarea.

Personajul conduce cititorul in lumea operei literare.

Intelegerea relatiei dintre narator (autor) si personaj ajuta la decodarea textului. De exemplu, in povestire autorul se poate implica direct in intamplarile narate; astfel, granita dintre "realitatea" povestirii si realitatea autorului e greu de detectat.

In cazul naratiunii la persoana I, autorul se plaseaza in universul fictiv al textului. In cazul naratiunii la persoana a III-a, autorul se afla, evident, in interiorul lumii create de el, a fictiunii.

Intre autor si cititor se afla naratorul, cel care da fictiune textului. El poate fi: narator omniscient, uniscient, martor sau personaj.

Uneori autorul deformeaza faptele prezentate, el nemaiputand fi crezut de cititor. In acest caz avem de-a face cu un narator necredibil.

Narator creditabil - narator ce se comporta potrivit normelor autorului implicat, considerat a fi in spatele scenei, responsabil de ce se intampla, ca si de valorile si normele culturale la care adera.

Narator heterodiegetic - narator care nu face parte din diegeza pe care o prezinta.

Narator homodiegetic - narator care face parte din diegeza pe care o prezinta.

Naratar - cel caruia i se nareaza, acesta fiind inscris in text. Exista cel putin un naratar in fiecare naratiune, localizat la acelasi nivel diegetic ca si naratorul care i se adreseaza.

Focalizare = perspectiva din care se prezinta situatiile si evenimentele narate. Este optica dupa care elementele unei povestiri sunt aduse la cunostinta cititorului.

Focalizare zero - perspectiva din care se prezinta situatiile si evenimentele narate variaza sau e imprecisa (cand nici o constrangere sistematica, conceptuala sau perceptiva nu guverneaza ceea ce se prezinta). Reprezinta absenta focalizarii. Naratorul este omniscient (vede si stie totul). E specific romanelor lui Balzac, L. Rebreanu.

Focalizare interna - e asociata naratorilor omniscienti, ceea ce se prezinta e atribuit perspectivei unui persoanj sau altul (Iapa lui Voda, M. Sadoveanu, Ultima noapte de dragoste, C. Petrescu)

Focalizare externa - ce se prezinta se limiteaza la comportamentul exterior al personajelor, la infatisarea lor si la mediu. Aceasta focalizare se caracterizeaza nu atat prin perspectiva adoptata, cat prin informatia furnizata. Cititorul se afla in fata unor fapte brute, neinsotite de judecati

Viziunea/ perspectiva narativa se refera la perceperea de catre narator sau personaj a universului fictional prezentat in textul narativ.

1.     perspectiva narativa "impreuna cu"; naratorul stie tot despre personajul sau; naratiunea este la persoana I; personajul narator se confeseaza, rememoreaza, retraieste etc. Se remarca participarea afectiva a celui care nareaza, trecerea prin filtrul personal; poate avea caracter autobiografic; confera cititorului impresia de autenticitate;

2.     narator ominiscient, omniprezent, obiectiv, detasat, ce relateaza intamplarile la pers. a III-a; Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele, anticipeaza unele intamplari, le cunoaste gandurile. Nu se implica in actiune, ca un personaj, ci o prezinta detasat.