Simbolismul, curent literar

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovand conceptul de poezie moderna.  Numele curentului a fost dat de poetul francez Jean Moréas, care, in 1886, a publicat un articol-program, intitulat Le Symbolisme.

Caracteristica principala a acestui curent literar este folosirea simbolului, dar, alaturi de aceasta, apar si cultivarea sugestiei, a corespondentelor, a sinesteziei, pentru ca, "procedeele simboliste sunt mult mai numeroase decat utilizarea, frecventa sau nu, a simbolului. Ele includ [.] corespondentele, tehnica sugestiei, muzicalitatea etc." ( Lidia Bote, Simbolismul romanesc )

La nivel formal, se cultiva muzicalitatea versurilor, obtinuta prin preocuparea pentru elementele de prozodie. In simbolism, raportul dintre simbol si realitatea sufleteasca simbolizata nu este dezvaluit, ci numai sugerat ( Bacovia, de exemplu, nu spune ca ploaia exprima sufletul zdruncinat, ci sugereaza prin simbolul ploii: "De-atatea nopti aud plouand" ).

. Simbolistii pledeaza pentru muzicalitatea versurilor, ca mijloc de obtinere a inefabilului, a sugestiei. Marea inovatie a simbolistilor in materie de prozodie o constituie folosirea versului liber.. Versul liber, sustin simbolistii, produce efecte muzicale deosebite. Se folosesc refrenul, laitmotivul, armonia, asonantele, rima si ritmurile elaborate.

Se cultiva teme si motive specifice : conditia poetului si a poeziei, natura, iubirea, starea de nevroza, citadinul, moartea, evadarea, claustrarea ( teme ), singuratatea, melancolia, spleen-ul, misterul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul ( motive ).

Atmosfera orasului este apasatoare, mediul urban zdrobeste individualitatea. In aceasta ambianta, poetii sunt damnati, lumea agonizeaza, orasul este impovarat de tristeti, este blestemat; "S-auzi tusind o tuse-n sec amara, / Prin ziduri vechi ce stau in daramare". Targul bacovian este dezolant, cartierele "democratice" si gradinile publice in care canta fanfara militara indeamna numai la resemnare. Daca orasul provincial este spatiul angoasei si al spleen-ului, aglomerarile urbane provoaca acelasi sentiment de pustiu si de tristete. Insingurarea si spleen-ul sunt motive generate de orizontul inchis al orasului.

Spre deosebire de natura romantica,  in poezia simbolista natura nu mai este subiect, ci stare sufleteasca, exprimata muzical sau cromatic sau este decor. Astfel, parcul, gradina, statuile, orizonturile marine sunt prezentate static. In jurul obiectelor plutesc muzica si parfumul, in spatii nedefinite, ca in poezia lui Baudelaire. Poetii isi propun sa dezvaluie corespondentele din natura. Perceptia vizuala a naturii ii apropie de impresionisti, in sensul estomparii contururilor sub impresia luminii. Simbolistii canta amurgurile subordonate starilor afective. Bacovia devine "un liric al culorilor", auditiile lui sunt colorate (sinestezii). La acest poet, natura este aparent statica, insa in realitate toamna, plansul, golul, somnul, frigul, caldura, rasul, ploaia se misca intocmai ca fiintele vii Culorile dominante sunt cenusiul, negrul, albul; culorile obsesiei: rosul, violetul, galbenul, expresii ale unor stari anxioase. Ploaia si toamna ii strivesc sensibilitatea.

Motivul ploii si al toamnei apare la toti simbolistii. Sentimentul ploii aduce stari depresive, pana la enervare exasperanta.

Simbolismul aduce in poezie o gama larga de instrumente muzicale, realizand corespondente intre emotie si instrumentul muzical: vioara, violina, exprima emotii grave; clavirul - tristetea si sentimentul desperat al iubirii; caterinca evoca medii sarace; fluierul este funebru; fanfara trezeste melancolii; pianina, mandolina constituie motive uneori exterioare, decorative, alteori intra in substanta si atmosfera generala a poeziei.

Culorile sunt in corespondenta cu instrumentele muzicale, piculina este o pictura parfumata a primaverii; amurgul insoteste cantecul viorilor. Muzica lui Bacovia este stridenta si irita.

. Poezia lui are toate trasaturile esentiale specifice simbolismului. Este un simbolism depresiv, care cultiva simbolul ca modalitate de surprindere a corespondentelor eului cu lumea, natura, universul (Plumb), evoca idei, sentimente, senzatii pe calea sugestiei ( Amurg de iarna ), manifesta preferinte pentru culorile intunecate. Temele si motivele sunt tipic simboliste: targul de provincie, element al claustrarii ( Seara trista ), nevroza ( Ploua ), peisajul interiorizat (Amurg de toamna ), descompunerea materiei ( Cuptor ). Dominanta este nelinistea continua. 

In general, poeziile bacoviene se organizeaza in jurul unui cuvant-cheie, care transmite sensul de baza al textului, reprezentand motivul central. Acest cuvant, de obicei un substantiv nearticulat, constituie titlul poeziei, care inchide mesajul poetic.

Plumb este poezia care deschide volumul de debut, Plumb (1916), avand valoare de arta poetica si caracter emblematic pentru universul poetic al lui George Bacovia.

Poezia este alcatuita din doua secvente poetice, care pun in evidenta cuvantul cheie

In prima strofa, spatiul configurat simultan, din interior si din exterior, are drept principala caracteristica limitarea: "Stam singur in cavou .". Starea de spirit dominanta este depresiva, fiind sugerata de cuvintele apartinand aceluiasi camp lexical: "sicrie", "flori", "vestmant funerar", "cavou", "coroane". Asociat cu singuratatea, plumbul sugereaza moartea. Sintagmele in care apare "plumb" asociaza termeni concreti: "sicriele de plumb", "flori de plumb", "coronele de plumb"

Strofa a doua, construita simetric, amplifica dramatismul trairii interioare. Intregul poem este construit prin acumularea succesiva a imaginilor poetice, al carei semn este conjunctia si, folosita in trei situatii, in fiecare dintre cele doua strofe. Imaginile se articuleaza firesc, prin coordonare, dobandind unitate