Ultima noapte de dragoste - roman modern de tip subiectiv - constructia subiectului si conflictul din roman

Printre cele 2 romane ale sale -"Ultima noapte" (1930) si "Patul lui Proscut" (1933)- ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura Universala.

"Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu este un roman modern aparut in 1930, cand in literatura romana existau 2 directii de dezvoltare: modernismul si traditionalismul.

Directia modernista, pronuntata de E. Lovinescu propune sincronizarea cu literatura europeana, "mutatie" prin intelectualizarea prozei, schimbarea mediului rural, cu cel citadin si dezvoltarea romanului de analiza psihologica.

"Ultima noapte", este un roman modern de tip subiectiv. Discursul narativ este cel al vocii personajului narator, Stefan Gheorghidiu,desprins din amintire si retraire. Romanul este scris din dorinta de clarificare omterioara de a intelege prin retraire, ceea ce presupune accentul pe durata interioara, pe timpul subiectiv psihologic.

Conceptia despre roman a autorului a fost formulata in eseul "Noua structura si opera a lui Marcel Proust" , dar si in notele de subsol din romanul "Patul lui Procust" si in replicile unor personaje din "Ultima noapte" afirmand optiunea pt formula estetica de tip proustian si respingand romanul traditional obiectiv.

Pt Camil Petrescu, scriitorul are rolul de a exprima cu sinceritate experimentele traite, promovand anti cabolifismul fiind impotriva scrisului frumos si impunand un stil narativ rafinat, spiritual, analitic si natural.

Adept al principiului autenticitatii, opteaza ca formula narativa pentru analiza lucida si subiectiva a evenimentelor din lumea exterioara.

Textul narativ este structurat in 2 parti precizate din titlu care indica temele romanului si in acelasi timp cele 2 experimente fundamentale de cunoastere traite de protagonist. Experienta iubirii prezenta in prima parte, este actualizata prin rememorare, in timp ce experienta razboiului este consemnata imediat, sub forma unui jurnal de front.

Perspectiva narativa e unica, eroul narator relatand la pers. I experientele pe care viata i le prijeluieste.

Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional continut de primul capitol "La Piatra Craiului in munte" : aflat intr-o concentrare pe Valea Prahovei, Stefan Gheorghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, si a drepturilor de viata si de moarte a partenerilor unul asupra celuilalt. Discutia declanseaza memoria eroului, care trece in revista cei 2 ani si jumatate de casnicie cu Ela.

Constructia subiectului ilustreaza modul in care trecutul si prezentul de contopesc in timpul subiectiv, psihologic, al analizei in constiinta. Spre deosebire de fluxul memoriei involuntare proustiene, in carte lui C. Petrescu evenimentele din trecut sunt ordonate cronologic si analizate in mod lucid, fiind vorba de memoria voluntara.

Conflictul care organizeaza materialul epic este de natura interioara si viseaza incertitudinea si orgoliul personajului in iubire in perspectiva credintei si a aspiratiei spre iubirea absoluta. Cele 2 experiente fundamentale pe care le traverseaza -iubirea si razboiul- se lumineaza reciproc, producand transformarea sa. Din barbatul orgolios si adept al iubirii unice, St. Ghe. devine un om indiferent, rece, detasat si ironic.

Al doilea capitol "Diagonalele unui testament" debuteaza abrupt cu o intoarcere in trecut, realizata prin analepsa,: "Eram insurat de 2 ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala". Fraza constituie o retrospectiva a iubirii dintre Gherghidiu si Ela.

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Adept al iubirii totale, absolute, ideale, St. Ghe, asociaza pasiunii pt Ela un orgoliu profund, ivzor al certitudinii si geloziei viitoare: "Dumitru Micu apreciaza despre acest ca "Vanitatea de a fi iubit de o femeie frumoasa devine la el stimulul pasiunii".

Dupa casatorie cei doi soti traiesc modest, dar sunt fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorgidiu o primeste la moartea unchiului sau avar, Tache. Ceea ce pentru Stefan nu reprezenta nimic,Ela era atrasa de viata mondena, intrand in contradictie cu idealul lui,, de feminitate: "As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare."

Cuplul evolueaza spre o imentabila criza matrimoniala, al carui moment culminat are loc cu ocazia excursiei la Odobesti, prijeluita de Sarbatoarea Sf. Ctin si Elena. In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G. Care in opinia pers. narator ii va deveni mai tarziu amant.

Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan, se impaca.

Inrolat pe frontul romanesc, Ghe. cere o permisie, insa "casa era goala ca un mormant, fara nevasta-mea".

Dupa ce scrisoarea de la Anisoara, gasita intr-un sertar justifica lipsa Elei, cei 2 traiesc o perioada de "dureri amare transformate in bucurii tari". Stefan se intoarce pe front, iar Ela isi petrece vara la Campulung.

Ela il cheama insistent pe Stefan la Campulung pt a-l convinge sa treaca o suma de bani pe numele ei. Intalnirile intamplatoare cu G. pe strada ii intareste convingerea lui Gheoghidiu ca Ela planuieste un divort.

A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul, iar "Absolutul mortii eclipseaza absolutul iubirii" (D Micu)

Imaginea razboiului e demitizata in descendenta stendhaliana.

Frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde, invalmasala, dezordine.

Capitolul "Ne-a acoperit pamantul ilustreaza absurdul si tragismul confruntarii cu moartea. Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii.

Relatia incipit-final

Intre discutia de la popota, care constituie incipitul romanului si finalul marcat de despartirea de Ela, si de tot trecutul se desfasoara o profunda si sfasaietoare analiza in constiinta care va duce la schimbarea, transformarea personajului.

Adica de la idealistul care credea in forta iubirii, St. Gheorghidiu devine un barbat dezamagit,rece, instrainat si indiferent.

Experienta razboiului insa modifica perspectiva adupa iubirii si din barbatul prabusit launtric, capabil de crima din gelozie, St. Gheorghidiu se transforma in barbatul indiferent, detasat, care spune cu o raceala resemnata "Aceasta fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti?".

Autoironia din finalul romanului subliniaza in mod dramatic transformarea personajului, pierderea credintei in idealul de iubire: "Ma gandesc halucinat sa as fi putut ucide pentru femeia asta".

Despartirea de Ela este despartirea de trecut si de credinta in posibilitatea indeplinirii prin iubirea ideala absoluta: "I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa.Adica tot trecutul".

Incipitul si finalul romanului, discutia despre iubire de la popota ofiterilor si despartirea de Ela, marcheaza un drum al autocunoasterii "noaptea" de iubire si de razboi fiind durata temporala a revelatiei in constiinta si a schimbarii perspectivei asupra lumii.

De la Piatra Craiului in munte la Comunicat apocrif, de la incipit la final, se prezinta trasaturile simioase, chinurile unei gandiri care isi pierde asa sufleteasca care se regaseste pe sine prin instrainare si detasare de trecut.