Satira
(cf. fr. satire
Satira este specia genului liric, unde vocea
auctoriala, aparatoare de valori morale, ridiculizeaza, condamna aspecte /
fenomene negative ale societatii, ale caracterelor, conceptiilor,
mentalitatilor etc.
Neintrecuta satira, peste secolul al XX-lea, ramane partea a doua
din «Scrisoarea III» de Mihai Eminescu: Nu se
nasc glorii pe strada si la usa cafenelii, / N-avem oameni ce se lupta cu
retoricele suliti / In aplauzele grele a canaliei de uliti, / Panglicari in ale
tarii, care joaca si pe funii, / Masti cu toate de renume din comedia minciunii
? / Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul, / De ai crede ca viata-i e
curata ca cristalul ? / Nici visezi ca inainte-ti sta un stalp de cafenele / Ce isi rade de-aste vorbe
inganandu-le pe ele. / Vezi colo pe uraciunea fara suflet, fara cuget, / Cu
privirea-mparosata si la falci umflat si buget, / Negru, cocosat si lacom, un
izvor de siretlicuri, / La tovarasii sai spune veninoasele nimicuri; / Toti pe
buze-avand virtute, iar in ei moneda calpa, / Quintesenta de mizerii de la
crestet pana-n talpa. / Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca, / Isi
arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca / Dintr-acestia tara noastra isi
alege astazi solii ! / Oameni vrednici ca sa saza in zidirea sfintei Golii, / In camesi cu maneci
lunge si pe capete scufie, / Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc
filosofie. / Patriotii ! Virtuosii, ctitori de
asezaminte, / Unde spumega desfraul in miscari si in cuvinte, / Cu evlavie de
vulpe, ca in strane, sed pe locuri / Si aplauda frenetic schime, cantece si
jocuri/ Si apoi in Sfatul [arii se adun sa se admire / Bulgaroi cu ceafa
groasa, grecotei cu nas subtire, / Toate mutrele acestea sunt pretinse de
roman, / Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian ! / Spuma asta-nveninata,
asta plebe, ast gunoi / Sa ajung-a fi stapana si pe tara
si pe noi ! / Tot ce-n tarile vecine e smintit si
starpitura, / Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura, / Tot ce e perfid
si lacom, tot Fanarul, toti ilotii, / Toti se scursera aicea si formeaza
patriotii, / Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii, / Balbaiti cu gura
stramba sunt stapanii astei natii ! // () // Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici; / Din trecutul de marire v-ar
privi cel mult ironici. / Cum nu vii tu, [epes Doamne, ca punand mana pe ei, /
Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei, / Si in doua temniti large
cu de-a sila sa-i aduni, / Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni !
In "decaedrul de aur" al satirei
romanesti se releva: «Satira. Duhului meu» de Grigore
Alexandrescu, «Oda la ciocoi» de Bogdan Petriceicu Hasdeu, «Scrisoarea II» de
Mihai Eminescu, «Noaptea de noiemvrie» de Alexandru Macedonski, «Duduia» de
Tudor Arghezi, «Problema spinoasa a noptilor» de Geo Dumitrescu, «Perpetuum
mobile» de Marin Sorescu, «Parastas pentru politica externa a Romaniei» de
Adrian Paunescu, «Despre conditia Poemului Planetar» de Ion Pachia Tatomirescu
si «Scurt reportaj. In sprijinul profesorului de
romana care cere mai multe ore de predare pe saptamana» de Mircea Dinescu.
