Relatia de subordonare

Relatia de subordonare

Dependenta sau subordonarea este relatia care se stabileste intre doua unitati heterofunctionale, distribuite la niveluri diferite. "Relatia de dependenta reprezinta relatia fundamentala in functie de care se organizeaza informatia care se comunica"[1].

Realizarea acestei relatii implica deci prezenta a doi termeni, unul de calitate de regent sau de determinat (A), plasat pe axa de ordonare si altul in calitate de determinant sau de subordonat (B), plasat sub axa de ordonare.

Ce doi termeni, prin apartenenta lor la planuri diferite, se dispun intr-o pozitie ierarhica si se proiecteaza la nivel superior printr-un proces integrator de stratificare, conform caruia unitatile de nivel inferior se integreaza, in calitate de constituenti, in unitati de nivel superior.

Termenul regent dintr-o relatie de dependenta reprezinta termenul principal, care impune de regula termenului subordonat anumite particularitati de constructie. In functie de statutul morfologic al termenului regent, aceste particularitati de constructie (restrictii gramaticale) difera; astfel, verbul, adjectivul si adverbul impun termenului subordonat aparitia unei forme cazuale (O striga., Ii comunica., obiect util oamenilor, asemenea copilului); substantivul impune termenului subordonat adjectiv anumite forme de gen, numar si caz (unei fete frumoase) etc.

Absenta termenului dependent anuleaza relatia de dependenta, dar nu dezorganizeaza enuntul privit ca unitate sintactica (compara: Vad o floare frumoasa./ Vad o floare.; Vine la Bucuresti./ Vine.). In cazul anumitor verbe, complinirile sunt obligatorii: (Locuieste la Bucuresti./ Locuieste.; Ei angajeaza colaboratori./ Ei angajeaza..).

In principiu, in cazul subordonarii, un determinant nu poate depinde decat de un singur determinat; sunt insa situatii cand un determinant poate fi dominat de o serie de regenti: El cumpara si vinde materiale de constructie.

In aceleasi conditii, un determinat poate domina mai multi determinanti, fie cuprinsi intr-o serie coordonativa: El a primit laude si felicitari; fie in serii subordonatoare: A plecat ieri, la munte, cu trenul.

Alteori, pozitia determinantului se defineste, pe langa relatia de dependenta fata de regent si prin raportarea la o alta unitate a carei prezenta constituie o conditie semantica si gramaticala a realizarii raportului de determinare: Calatoria a fost scurta; Pomii i-am gasit infloriti; In loc de multumiri a primit observatii; Nu cunoaste alta limba decat romana; Pe langa ca ploua, mai bate si vantul. In functie de aceste situatii diverse, relatia de dependenta va cunoaste mai multe realizari structurale:

- Unilaterala sau simpla cu un singur regent;

- Dubla in care regentii sunt diferiti;

- Relatia de incidenta.

Aceasta din urma nu presupune o ierarhizare sintactica, fiind diferita prin natura ei de celelalte tipuri de subordonare, de aceea trebuie abordata in afara relatiei de subordonare, ca si independenta.

Potrivit GALR relatia de dependenta poate fi: dependenta bilaterala sau de interdependenta si dependenta unilaterala. Prima  reprezinta o forma speciala de dependenta intre care doi termeni se presupun reciproc. Se stabileste intre subiectul si predicatul unei propozitii, fiecare impunand restrictii,in sensul ca predicatul impune predicatului nominativul si subiectul impune predicatului numarul si persoana.

Fiecare cu o sfera determinata de extensie si cu indici specifici de expresie. La nivel sintactic, aria de manifestare a relatiilor de dependenta este reprezentata, la primul nivel de stratificare, de planul sintagmatic, cand calitatea de unitate dependenta este satisfacuta de o parte de propozitie si la cel de-al doilea nivel de stratificare, de planul frastic, cand calitatea de unitate dependenta este satifacuta de o propozitie; distinctia dintre cele doua planuri va fi marcata de mijloace specifice de expresie, prin care se asigura coeziunea structurala a unitatilor la nivelul la care sunt proiectate.

Relatia de dependenta fiind o relatie structurala, referentiala si ierarhica este generatoare de structura si implicit de functii sintactice: subiect, atribut, complement, relatia si functia fiind solitare in conexiunea prin subordonare.

In cadrul relatiei de dependenta, pozitia sintactica a celor doua unitati este constanta, stabila, ele putand fi intervertite structural fara sa-si schimbe calitatea; prin inversiunea structurala[2], manifestata atat la nivel sintagmatic, cit si la nivel frastic, se produce o intervertire a calitatii, iar determinantul in pozitia de determinat: Este dulce ca mierea > Este ca mierea de dulce; Este drept ca > Este ca bradul de drept; Are o pusca ruginita> Are o rugina de pusca; A terminat scoala cand avea douazeci de ani > Cand a terminat scoala, avea douazeci de ani.

In baza corespondentei unitatilor si a plnurilor sintactice, se produc procesele de expansiune (p>P) si de contragere (P>p) si o data cu acestea, transferul relatiei de la nivelul sintagmatic la cel frastic, in cazul expansiunii: A plecat inainte de rasaritul soarelui > A plecat inainte sa rasara soarele; Are o idee interesanta> Are o idee care este interesanta; si de la nivelul frastic la cel sintagmatic, in cazul constrangerii: A intarziat din cauza ca a plouat> A intarziat din cauza ploii; L-a rugat sa-i imprumut o carte > L-a rugat de a-i imprumuta o carte.

In aceasta situatie, continutul relatiei ramane acelasi, variaza in schimb mijloacele de expresie specifice fiecarui nivel: inainte de, din cauza sunt locutiuni prepozitionale, pentru nivelul sintagmatic; inainte sa, din cauza ca sunt locutiuni conjunctionale, pentru nivelul frastic.

Neutralizarea relatiilor de dependenta sau de subordonare este un process diacronic, care, in sincronie, are drept rezultat anularea sau invalidarea calitatii de fraza sau de sintagma, respective de propozitie sau de parte de propozitie a unor unitati sintactice. Prin acest proces, se constituie unitatile matalexemice: cuvinte compuse, locutiuni, expresii idiomatice, caracterizate ca unitati cu structura fixa in care relatiile dintre elementele constitutive sunt irelevante la nivelul analizei sintactice.

Astfel, secventa "Cine stie cine a castigat" poate fi analizata la doua niveluri sintactice: la nivel frastic ca o fraza alcatuita din doua propozitii, Cine stie, principala interogativa si cine a castigat, completiva directa; la nivel propozitional ca o propozitie alcatuita din doua parti de propozitie: cine stie cine, subiect exprimat printr-o locutiune pronominala nehotarata, si a castigat, predicat exprimat printr-un verb. Alte locutiuni ca: a dat ortul popii, si-a aruncat ochii, si-a aprins paie in cap, la nivelul limbii actuale, accepta o singura operatie de analiza, in virtutea conotatiei unice.

Relatia de dependenta poate fi convertita intr-o relatie de adordonare de tip coordonativ, prin plasarea pe acelasi plan a celor douaunitati referentiale: Pentru ca a fost ger, de aceea au inghetat apele  > A fost ger si de aceea au inghetat apele; Desi nu l-a invitat, el tot s-a dus > Nu l-a invitat, dar el tot s-a dus. La nivelul sintagmatic, adesea, apozitia poate rezulta din convertirea unui raport de subodonare: Tu, care esti prietenul meu, m-ai uitat > Tu, prietenul meu, m-ai uitat, Doctorul Ionescu, este unchiul tau > Doctorul Ionescu, unchiul tau. In cuvintele compuse, apozitia pastreaza, uneori, trasaturile de expresie ale dependentei: Cetatea Neamtului; Scoala Iancului; Curtea de Arges.

Conversiunea relatiei de subordonare intr-o relatie de supraordonare se produce in procesul de transformare a vorbirii indirecte in vorbire directa, operatie frecventa in actul de dramatizare a textelor narrative, sub forma de scenarii: L-a intrebat daca a inteles > Ai inteles? L-a intrebat el; I-a promis ca nu-l deranjeaza > Nu te mai deranjez, iti promit.

Relatia de dependenta unilaterala

Prin capacitatea sa generatoare de structura si de functie, relatia de dependenta unilaterala, are un rol decisiv in structurarea si functionarea intregului edificiu sintactic.

Dependenta unilaterala se manifesta in structuri binare si ternare.

Relatia de dependenta unilaterala asociaza doi termeni: unul care nu poate fi omis (regentul) si unul care poate fi omis fara sa se dezorganizeze comunicarea (adjunctul). Relatia de dependenta presupune prototipic un regent unic (casa mare, Vine repede.)

Relatia de dependenta se poate manifesta si in structuri cu doi regenti in cazul numelui predicativ (Casa este mare.), de pilda.

Tot trei termeni sunt implicati in constructiile cu complement secundar, a cauri realizare presupune coocurenta cu un complement direct (Il invata poezia/ sa scrie.). Acest tip de relatie este prezent si in unele constructii ternare rezultate prin reorganizare sintactica (vezi constructii cu predicativ suplimentar, circumstantialul opozitional, circumstantialul cumulativ, circumstantialul sociativ, circumstantialul de exceptie).

La nivelul frazei, dependenta unilaterala se stabileste intre un cuvant din propozitia regenta si propozitia dependenta (atributiva: Cartea care este interesanta se vinde repede.; completiva directa: El a promis ca o sa vina.; completiva prepozitionala: Sunt convins ca asa e bine.).

Relatia de dependenta unilaterala asociaza doi termeni: unul care nu poate fi omis (regentul) si unul care poate fi omis fara sa se dezorganizeze comunicarea(adjunctul).        

Relatia de dependenta se poate manifesta si in structuri cu doi regenti in cazul numelui predicativ (casa este mare), de pilda.
Tot trei termeni sunt implicati in constructiile cu complement secundar, a carui realizare presupune coocurenta cu un complement direct (Il invata poezia/ sa scrie.). Acest tip de relatie este prezent si in unele constructii ternare rezultate prin reorganizare sintactica (vezi constructii cu predicativ suplimentar, circumstantialul opozitional, circumstantialul cumulativ, circumstantialul sociativ.

La nivelul frazei, dependenta unilaterala se stabileste intre un cuvant din propozitia regenta si propozitia dependenta (atributiva: Cartea care este interesanta se vinde repede; completiva directa: El a promis ca o sa vina; completiva prepozitionala: Sunt convins ca asa e bine).

Ca relatie dominanta, dependenta unilaterala sta la baza realizarii structurale - bilaterala, colaterala, dubla dependenta. Cuprinde in sfera sa doi termeni: un determinat si un determinant, care, in aceasta calitate, este  nonomisibil, timp ce determinantul, nefiind implicat de regent, este omisibil.

Caracterul unilateral al relatiei de dependenta rezida, pe de o parte, in rolul selective al determinatului, ca selectant, exercitat asupra determinantului ca selectat; iar, pe de alta parte, in regimul pe care determinatul il impune determinantului, prin rectiune si acord, atat la nivel sintagmatic: Apa buna de baut; Parerea lui a fost apreciata de toti; cat si la nivel frastic: Mi-a placut felul cum ai vorbit; Trebuie sa plece imediat.

Amplitudinea evantaiului de determinare este conditionata de capacitatea selectiva a regentului, de trasaturile semantice si gramaticale. Astfel, numele, in calitate de regent, va seleta, atat la nivel sintagmatic, cat si la nivel frastic, functia de atribut; verbul, prin trasatura de tranzitiv, va selecta functia de complement direct, iar prin trasatura de pasiv, va selecta functia de complement de agent.

Intr-o relatie de dependenta unilaterala, se actualizeaza functiile sintactice de atribut, complement direct, complement indirect, complement indirect, complement de agent, complement de relatie, complement circumstantial de loc, de timp, de mod, consecutive, de cauza, de scop, conditional, concesiv.

Relatia de dependenta unilaterala include in aria sa de manifestare si functiile sintactice de complement direct si indirect reluat sau anticipat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal in acuzativ sau dativ: Cartea aceasta am citit-o; I-am scris mamei o scrisoare; fara sa fie vorba, in acest caz, de o dubla dependenta fata de acelasi regent intrucat este marcata aceeasi pozitie sintactica, iar nominalul in acuzativ sau dativ poate fi omis: Am citit-o; I-am scris o scrisoare.

De asemenea, dependenta unilaterala poate raporta la un regent mai multi determinanti homofunctionali, in serii coordonative, El a sadit meri, peri si pruni; sau heterofunctionali: a cumparat ieri, de la librarie, o carte; dupa cum poate raporta un singur determinant la mai multe unitati regente, cu conditia ca acestea sa fie ordonate pe acelasi plan: Zilele si noptile de vara sunt inegale; Cand a ajuns acasa, ploua si batea vantul.