Gazel
(din arabul ghazal, "erotica")
Gazelul este o poezie
cu forma fixa, alcatuita dintr-un numar de 5 - 15 distihuri, incat fiecare al
doilea vers din distih sa aiba aceeasi rima cu a versurilor din distihul
initial.
Schema clasica a dispunerii rimelor este:
a-a, b-a, c-a, / / o-a etc.
Literatura romana datoreaza cateva gazeluri celebre lui Eminescu (Tu cu cruzime m-ai respins cand am voit, copila, / Sa devastez
frumsetea ta cea dulce, far' de mila - // Si totusi corpul tau e plin de-o coapta
tinereta, / Tu, al amorului duios demonica prasila !
// Eu am plecat purtand in piept durerea-mi toata scrisa, / Precum al
primaverii vant duce-n vazduh o fila; // // Si sufletele noastre-atunci pe
buze atarnate / S-au contopit in sarutari, in desmierdari, in mila, // Parc-am
trecut noi amandoi in noaptea nefiintei, / Ne-am zugrumat in sarutari, ne-am
omorat, copila ! -
«Ghazel»), lui G. Cosbuc (Picurii cu strop de
strop / Fac al marilor potop - // Zilnic cate-un spic aduna / Si-n curand tu ai
un snop. // // Iar de n-are scop viata, / Fa sa
aiba clipa scop. - «Gazel - Picurii cu strop de strop»; ori: Oamenii ma-nvinuiesc / Ca sunt tanar si iubesc
! // Tu mi-ai zis sa viu la moara / Pe-nsarat, sa te-ntalnesc, // //
Te-as lasa si mi-e cu jale, / Te-as iubi, nu indraznesc ! - «Gazel - Oamenii
ma-nvinuiesc») s. a.
