Epoca lui Carlo Goldoni si reforma in comedie

Epoca lui Carlo Goldoni si reforma in comedie

Incep studiul cu o incursiune in dramaturgia secolului, pentru a putea defini mai exact locul valoric al dramaturgului.

Dupa explozia dramatica din secolul al XVI-lea prelungita

si intr-o parte din secolul urmator,s-a petrecut in teatrul Italian

pana catre jumatatea secolului XVIII-lea o lunga perioada de criza .

Commedia dell'Arte,intr-adevar,continua,ca divertisment,nu mai putin si ca un fel de ritual dedicat unei mari traditii nationale,sa fie in atentia publicului autohton,si sa se bucure de adeziunea acestuia. Un nou gen nou ,in plina desfasurare,

opera,trezea de asemenea interes si aplauze.

Acestea totusi raman manifestari secundare.Ce trebuie subliniat ca reprezentand principala manifestare in epoca a teatrului italian este un fenomen de renastere ,slujit de patru nume reprezentative ale literaturii nationale italiene: Metastasio,

Alfieri,Carlo Gozzi si Carlo Goldoni.Aparitia acestor autori nu este intamplatoare.Ea se incadreaza intr-un context de epoca in buna parte ambiguu cu tot atatea inclinatii traditionale ca si libere.

In centrul epocii,ca reprezentant pe linie dramatica al noii literaturi se situeaza Carlo Goldoni.

A trait intre 1707-1793. S-a nascut in Venetia in februarie 1707,dintr-o familie burgheza instarita.

Dotat cu un puternic spirito ambulatorio, cum singur isi denumeste o dispozitie fireasca dornica de vesnice deplasari,el si-a petrecut o mare parte din viata calatorind. A colindat intreaga Italie: la Rimini,unde a studiat filozofia,la Chioggia,unde si-a intovarasit tatal,medic,la Pavia unde a intrat in Colegiul Papii,la Modena,unde a intentionat sa devina calugar capucin,la Feltre,la Padova,unde si-a luat diploma de avocat dupa o noapte petrecuta la jocul de carti cu profesorii,la Milano,la Udine,la Genova, la Verona,la Florenta,la Pisa.

Dupa lungi peregrinari,Carlo Goldoni se va stabili in 1748 la Venetia,dar nu pentru a profesa avocatura, pentru care fusese diplomat, ci ca scriitor comediograf, angajat cu contract fix(doisprezece comedii pe an),al companiei teatrale Medebach.

Inspiratia lui Carlo Goldoni,dupa cum o atestau Memoriile sale, izvoreste din contactul direct cu viata teatrala a epocii.Aceasta i-a luminat adolescenta,cu primele tentative facute in preajma trupei lui Bonafede Vitali.

Cand Antonio Sacchi, interpret al Mastii lui Truffaldino, l-a invitat in 1747 sa scrie el a renuntat la profesarea avocaturii.

In 1748 ,Medebach l-a angajat, dupa cum aminteam si mai sus, la Venetia pentru compania lui. Pana in 1753 a lucrat pentru Teatrul "Sant'Angelo". Din 1753 pana in anul 1762 lucreaza pentru Teatrul"San Luca".

Amaraciunile si deziluziile activitatii din sfera teatrala l-au facut sa paraseasca cu regret orasul Venetia in anul 1762, Goldoni plecand la Paris, unde a fost angajat la curte ca preceptor al principilor, avand avantajul familiei din care provenea si al srudiilor pe care le urmase. In paralel, Goldoni continua sa lucreze si pentru comici, compunand scenarii si unele piese noi, atat in italiana, cat si in franceza.

A murit in1792 la Paris,curand dupa izbucnirea Revolutiei franceze.

" Cele doua carti asupra carora am cugetat cel mai mult si de care nicand nu ma voi cai ca m-am slujit,au fost lumea si Teatrul. Prima din ele imi infatiseaza numeroase si felurite caractere de oameni, mi le zugraveste atat de firesc,incat par facute anume spre a-mi aduce din belsug subiecte pentru comedii placute si instructive; imi infatiseaza efectele tuturor pasiunilor omenesti; imi furnizeaza intamplari ciudate;imi aduce la cunostinta moravurile zilei; imi arata pacatele si cusururile cele mai obisnuite ale veacului nostru si ale neamului nostru, carora li se cuvine aprobriul sau batjocura Inteleptilor, drept care eu culeg din aceasta carte, tot rasfoind-o sau cugetand asupra ei, tot ce este absolut trebuincios sa cunoasca cel care vrea sa exercite cu oarecare merit aceasta profesiune a mea.

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Cea de a doua carte, adica Teatrul, ma invata in timp ce o rasfoiesc, in ce culori trebuie infatisate pe scena caracterele, pasiunile, evenimentele care stau scrise in cartea Lumii; cum sa le invalui pentru a le scoate mai mult in lumina si care sunt nuantele ce le fac mai placute privirilor delicate ale spectatorului.

In sfarsit, invat din Teatru sa deosebesc ceea ce este mai potrivit pentru a atinge sufletul, a starni uimirea sau rasul, sau gadilitura placuta inimii, care se naste mai cu seama cand gasesti in comedia pe care o asculti, cusururile si ridicolul intalnite la cei cu care te vezi mereu, in asa fel insa, incat sa nu lovesti prea tare, aducand jignire."

Acesta este o adevarata sinteza a epocii in care a trait si a scris Carlo Goldoni, sinteza aparuta in anul 1750 in prima sa culegere de comedii.

Astfel Goldoni, atent observator al epocii a putut sa-si furnizeze imense provizii de siluete, tipuri, situatii, intamplari tragice sau comice, desprinse din viata de zi cu zi a epocii.

"Inapt tragicului", asa cum se defineste singur, Carlo Goldoni este caracterizat de un optimism robust, reflex direct al clasei careia ii apartine si care se afla in deplina ascensiune.Marturie a optimismului sau sunt Memoriile sale,care nareaza cu fidelitate si verva viata scriitorului.

Carlo Goldoni este mai cu seama remarcabil prin reforma teatrala pe care a realizat-o cu pasiune sub semnul artei realiste.

Autorul ,dandu-si seama de tot conventionalul formulei teatrale a comediei dell'Arte ,o ataca fatis.

Replicile puse de el in gura unor personaje din Il Teatro Comico, cu privire la supravietuirea Mastilor in teatrul lui, sunt graitoare in aceasta privinta. Reforma lupta asadar impotriva obiceiului improvizatiei, pentru a da "comedii adevarate si nu scene adunate laolalta fara randuiala si fara regula."

Astfel faimoasele roluri fixe ale comediei dell'Arte, mastile, sunt inlocuite prin caractere,culese de Goldoni din realitatea epocii sale.

Daca pana atunci actorii comici italieni inventau dupa propria lor imaginatie,Goldoni le da si ne da un text precis.

Binenteles ca gurile rele ale vremii au incercat sa se opuna aparitiei formei fixe cautand tot felul de justificari in favoarea actorilor comici care improvizau : "Comediile de caracter ne-au dat peste cap meseria.Un biet comediant,care si-a facut ucenicia potrivit artei si care s-a invatat sa vorbeasca improvizat,fie bine,fie prost,cum se nimereste,vazandu-se nevoit sa invete si sa spuna ceva hotarat dinainte,daca are un renume,trebuie sa cugete,sa se osteneasca,invatand chiar sa tremure de fiecare data cand joaca o comedie,de teama ca n-o s-o stie indeajuns,sau ca n-o sa redea caracterul asa cum se cuvine."

In Memoriile sale gasim un alt pasaj extraordinar:

"As fi dorit ca piesa sa fie din domeniul teatrului vorbit;nu-mi placeau arlechinadele.."

Aceasta sfaramare a unor tipare seculare s-a facut impotriva unor spirite conservatoare, care puteau, cu toate acestea, sa sublinieze, ca Giuseppe Baretti in La Frusta letteraria( desi fara voia sa) , marele succes al lui Goldoni. Chiar si de la un alt mare rival al sau, Carlo Gozzi, putem afla ca piesele sale se gaseau pe masutele de toaleta ale doamnelor, pe tejghelele negustorilor, in scolile publice sau particulare, in colegii si chiar in manastiri.

Vreme de zece ani Carlo Gozzi a desfasurat o polemica foarte violenta in defavoarea lui Goldoni si in favoarea Commediei dell'Arte. Pentru a-i contracara succesul, Gozzi a recurs la nuvelistica din lumea basmului.,vrand sa redestepte, cu ajutorul "povestilor" ,menirea Mastilor.

Principala acuzatie pe care o aducea Gozzi lui Goldoni era ca acesta din urma punea in scrierile sale intr-o lumina nefavorabila nobilii acelei epoci, in comparatie cu ceea ce se numea "idealizarea" oamenilor de jos: "poporul nu

trebuie incurajat la nesupunere", i se spunea. Voi reveni asupra acestui aspect intr-un capitol ulterior , cand voi analiza in detaliu piesa montata de noi in acest an al absolvirii, "Flecarelile Femeilor". Insa as vrea sa mentionez ca am observat sublinierea, in tusa groasa, de catre autor a conflictului dintre "doamnele de la Roma" si fetele simple: o croitoreasa, o spalatoreasa, si o vanzatoare de haine vechi. "Inaltele Doamne"sunt luate mereu peste picior de catre fetele din popor:

<<Se mai spune de noi ca suntem palavragioaice dar se pare ca nici inaltele doamne nu stiu sa-si tina gura!>>

In paralel cu intriga principala a piesei, se insereaza acest conflict fatis care este pus in pagina intr-o forma umoristica si usor de digerat, fara sa capete nuante sociale grave. Dar, dupa opinia mea, uneori umorul e o arma mult mai puternica decat declaratiile patetice.

Reforma lui Carlo Goldoni adusa in comedie a devenit incomoda si a atras dupa sine critici, pentru ca a implicat si aspecte sociale reflectand realitatea epocii, adica"Natura", al carui adept se considera dramaturgul.