Relatia de interdependenta sau de dependenta bilaterala

Relatia de interdependenta sau  de dependenta bilaterala

Dependenta bilaterala sta la baza structurii sintagmei verbale in care verbul domina un nume sau un substitute al numelui in nominative cu functie de subiect. Cei doi termeni - verbul si numele subiect, prin pozitia lor, se implica reciproc, de aceea aceasta relatie mai este denumita si de reciprocitate, de inerenta.

Relatia de dependenta bilaterala sau de interdependenta reprezinta o forma speciala de dependenta intre doi termeni care se presupun reciproc. Acest tip de relatie se stabileste intre subiectul si predicatul unei propozitii si formeaza nucleul unui enunt structurat. Fiecare dintre termeni impune celuilalt anumite restrictii referitoare la categoriile gramaticale, in sensul ca predicatul impune subiectului nominativul, iar subiectul impune predicatului numarul si persoana: Studentul citeste; Caii alearga; Tu pleci; Ei vin. etc.

Relatia de interdependenta este relatia fundamentala in limba, deoarece prin ea se defineste natura duala a semnului lingvistic, constituind continutul functiei semn.

La nivelul expresiei, interdependenta se intalneste in relatia vocala- silaba, vocala - cuvant.

La nivel morfologic, in flexiunea substantivului, spre exemplu, morfemul de gen al presupune cu necesitate pe cel de caz, la pronume sau la verb, persoana presupune numarul si invers, modul presupune diateza si invers.

Johann Moritz este un destin cum rar s-au vazut in literaturile lumii, și poate ca in asta consta succesul constant al carții. Ora 25 eroul o traiește in suferințe, torturi ce depașesc limitele imaginației. Și totuși cartea nu este un roman de razboi in adevaratul sens al cuvantului, poate nici al universului concentraționar ca atare. Este un roman al razboiului interior, al dramei dezumanizarii și pierderii speranței, toate cauzate insa de razboi.

Altceva mult mai subtil da substanța volumului: reacția lui Ion la toate nenorocirile care se abat asupra lui. El este pus in succesive situații limita, impotriva carora insa nu se revolta, ci incearca sa le ,gospodareasca', cu calm și grija țaraneasca, ca și cand s-ar fi aflat pe ogorul lui.

Toate necazurile lui Ion sunt determinate de acte absurde: ,rechiziționarea' lui ca evreu de catre șeful jandarmilor din sat, care știe ca el e roman, dar voia sa abuzeze de Suzana, nevasta lui Ion. Acest șef vrea la un moment dat sa revina asupra faptului, dar rețeaua birocratica a razboiului nu-i mai permite. Evadat in Ungaria, Johann Moritz este luat drept spion roman și torturat pentru a marturisi misiunea cu care fusese trimis. Deportat in Germania, intr-o prima faza Ion este tratat abuziv, data fiind condiția lui de ,ungur'. Ulterior, un mare specialist german in superioritatea rasei germane, vede in Ion un exemplar absolut al acesteia. Astfel, Ion nu mai este un simplu deținut din lagar, el devine paznic, purtand uniforma SS.

Ca paznic de lagar, Ion faciliteaza evadarea unui grup de francezi și ajunge el insuși in lagarele americane, unde va fi suspectat de a fi criminal de razboi nazist.

Altfel, absurdurile se acumuleaza unul dupa altul intr-un ritm delirant, ce naucește cititorul și ar trebui sa nauceasca și eroul. Intr-o prima faza, in 1938, Johann a fost luat drept evreu și dus in lagarul de munca din Romania, sub numele de Iacob Moritz: "Moritz Iacob, 28 ani, casatorit, doi copii, domiciliu in satul Fantana"[6]

Dupa ce evadeaza din Romania impreuna cu 3 evrei, pleaca in Ungaria, unde spera sa obțina un pașaport spre America. Comitetul Evreiesc ii refuza insa acest drept, din cauza faptului ca nu este evreu. Dupa ceva timp petrecut in Budapesta, Johann, numit aici Ianoș, este ridicat de poliție și torturat pentru a dezvalui adevarul asupra misiunii sale de spion roman. Guvernul maghiar, sub presiunea nemților, hotaraște sa trimita muncitori in Germania, printre care se va afla și Johann.

In iunie 1941, Johann ajunge in Germania: "Moritz Ianoș, maghiar, 32 de ani, lucrator necalificat."[7] In Germania este observat de un colonel pe nume Muller, ce il considera ca facand parte dintr-un grup germanic ce poarta denumirea de Familia eroica. Astfel, Johann imbraca uniforma SS și devine paznic al lagarului din care tocmai ieșise.

Moritz iși ajuta cațiva prieteni francezi din lagar sa evadeze și el evadeaza impreuna cu ei. Cand Germania este invadata de americani, Moritz este arestat in calitate de criminal de razboi nazist. Dupa ceva timp este eliberat insa; libertatea ce i s-a dat a fost insa prea scurta pentru a putea fi numita libertate cu adevarat. Moritz se intalnește cu Suzana, nevasta lui, dupa 13 ani, in Germania. Insa in aceeași seara in care sta in sfarșit cu familia lui, Johann este anunțat ca "toți strainii din rasaritul Europei sunt internați. E o internare politica: țarile dumneavoastra sunt in razboi cu aliații din occident."[8]

Cand in sfarșit i se recunoaște naționalitatea lui Johann Moritz, naționalitatea romana, tocmai din cauza ei este dus din nou in lagar, de asta data intr-unul american. Iata cum un om poate avea mai multe naționalitați, cum poate fi condamnat pentru fiecare dintre ele, cum iși poate schimba identitațile de la an la an și din lagar in lagar.

"In 1938, am fost in lagarul de evrei din Romania. In 1940, in lagarul de romani din Ungaria. In 1941, in Germania, intr-un lagar de unguri In 1945, in lagarul american. Alaltaieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagar Am fost optsprezece ore liber. Pe urma, m-au adus aici."[9]

Fara a fi vinovat cu ceva, Johann strabate lagarele Europei de la Est la Vest. Teroarea istoriei, cum nota Eliade, il face o victima tragica. Romanul cu nume de neamț este luat de acasa ca evreu (dintr-o eroare) si purtat pe valul evenimentelor, prins in furtuna, pana e pur si simplu zdrobit, fara sa stie de ce i se intampla aceste lucruri. E, rand pe rand, roman, evreu, maghiar, german, ramanand in cele din urma filofrancez, pentru a se regasi cu ironie in proiectul american visat. E, succesiv, Ion, Johann, Iacob, Ianos, Iankel, din nou Johann, si ar fi putut deveni Jean sau John. Metamorfozele personajului si aventura lui existentiala pe timpul razboiului sunt, pur si simplu, uluitoare si impresionante. Cititorul francez putea fi cucerit de un roman bine facut pe palierul inventiei epice. Un roman strabate tragic experienta europeana a unui razboi care, in 1949, tocmai s-a incheiat, dar ranile lui erau inca vii.[10]

Este o ironie a sorții? Este o simpla absurditate, o banalitate des intalnita in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ce are un impact deosebit asupra ființei umane, prin șirul de nedreptați la care este supusa constant.

Ion, in schimb, nu se revolta impotriva acestor ironii, nu incearca sa se salveze din proprie inițiativa. Este el un fatalist resemnat, un roman care știe ca e prea mic pentru a putea se salva pe sine, schimband astfel fața lumii? Intr-o anumita masura, Ion este un fatalist, este un resemnat ce nu lupta impotriva unei nedreptați.

Inainte de toate insa, Ion este o prezența vie care iși cauta locul in noul univers in care este aruncat. Mai mult, el este un inocent al carui rost vine din firea lucrurilor și a oamenilor. Nevinovat, el frizeaza candoarea, puritatea. Naiv, el nu este insa sarac cu duhul; dimpotriva, este convins ca la mijloc este o neințelegere, și de fiecare data cand e chemat la șefi, crede ferm ca aceștia ii vor da vestea eliberarii; daca lucrul nu se intampla, el explica totuși ca e victima unor neințelegeri, insista sa fie eliberat.

Ion nu este un romantic al trairii aberante a suferinței. El uita la un moment dat pe cei de acasa, nu complica și nu face o tragedie din divorțul soției sau din alte tradari mai evidente dar necesare, va intelege el pana la urma de ce s-au intamplat toate astea. La urma urmei, Io

La nivel sintactic, relatia de interdependenta este fundamentala in constituirea comunicarii, deoarece ea este cea care genereaza sintagma  principala (cea dintre subiect si predicat), indispensabila propozitiei.

O relatie de dependenta complexa este presupusa de pozitia sintactica de atribut circumstantial. In enunturile Baiatul, speriat, a luat-o la goana. si Baiatul, care era speriat, a luat-o la goana., adjectivul speriat si propozitai relativa care era speriat sunt subordonate sintactico-semantic substantivului baiatul, dar semantic depind si de predicat.