Realismul: nuvela psihologica "moara cu noroc" de ioan slavici

REALISMUL: NUVELA PSIHOLOGICA "Moara cu noroc" de Ioan Slavici

Contextul aparitiei, incadrarea operei intr-o epoca, specie, intr-un curent literar:

Ioan Slavici este un reprezentant de seama al realismului clasic, un scriitor afirmat in proza romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, care apartine Epocii Marilor Clasici (din care fac parte: Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale, Titu Maiorescu).

In operele sale, Ioan Slavici reflecta lumea rurala transilvaneana, dominata de norme patriarhale, de elemente de traditie.

"Moara cu noroc" este o nuvela realista de factura psihologica, publicata in 1881, in volumul "Novele din popor", este o capodopera a nuvelisticii.

Ea este o nuvela psihologica prin tematica, prin conflictul interior (psihologic), prin complexitatea personajului care trece prin transformari si tensiuni de ordin sufletesc.

Ghita, protagonistul nuvelei, renunta la meseria de cizmar (care nu-i aducea profituri) si devine carciumar la Moara cu noroc, un han, luat in arenda, aflat la raspantie de drumuri. Aici castiga mult mai bine, dar asocierea lui cu Lica Samadaul, seful porcarilor, il influenteaza negativ, deoarece dorinta de imbogatire rapida in complicitate cu el, prin mijloace necinstite, il transforma in victima.

Protagonistul este caracterizat prin tehnica investigatiei psihologice.Autoanaliza, monologul interior, scenele dialogate, notatia gesticii, a mimicii, a tonului vocii constituie modalitati de caracterizare prin care se urmareste evolutia eroului in planul constiintei.

Viziunea despre lume:

Aceasta este configurata conform principiilor scriitorului ardelean, care isi construieste subiectele si personajele pornind de la teze morale ferme, care stau la temelia societatii patriarhale, traditionale.

Teza de la care pleaca Slavici este formulata in cuvintele batranei, din incipitul nuvelei, si face referire la raportul dintre bogatie si fericire: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". Batrana asociaza saraciei, fericirea, considerand ca bogatia este sursa de nefericire.

Tematica nuvelei:

Tema familiei de tip traditional este abordata de nuvelist din perspectiva sociala (Ghita isi schimba statutul social, din cizmar se face hangiu), din perspectiva moralizatoare (nuvela prezinta consecintele nefaste ale patimii de inavutire a eroului principal), din perspectiva psihologica (opera prezinta conflictul interior trait de Ghita care, din dorinta de a prospera, se dezumanizeaza, isi pierde increderea in sine si in familie).

Perspectiva narativa:

Naratiunea realista se face la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient si omniprezent. Inlantuirea intamplarilor, evenimentelor se face prin tehnici narative diferite: dialog, descriere la timpul prezent, semnalarea unei relatii temporale de anterioritate fata de cele povestite inainte, punctul de vedere sustinut de batrana la inceputul si sfarsitul nuvelei, punct de vedere ce apartine, de fapt, autorului care-si manifesta astfel intentia moralizatoare.

Perspectiva realist-obiectiva presupune crearea impresiei de veridicitate si de detasare a naratorului.

Compozitia operei:

Nuvela "Moara cu noroc" are o constructie riguroasa, sustinuta de un fir narativ unic. Actiunea se desfasoara pe un singur plan narativ.

Constructia operei se caracterizeaza prin acumulari si tensiuni epice, timpul povestirii modificandu-se, momentele de naratiune retrospectiva alternand cu acelea de situare in prezentul desfasurarii actiunii.

Semnificatia titlului:

Titlul nuvelei are valoare simbolica si o nuanta ironica: norocul asteptat la han devine nenoroc, datorita abordarii gresite a destinului. Moara, se stie ca macina grau, dar Moara cu noroc a capatat alta valoare, este o carciuma care "macina" destine umane (Ghita, Ana).

Incipitul si finalul (constructia circulara):

Referat: Trunchiul cerebral si creierul mic - cerebelul Referat: Subcuctisul - hipodermul - retea bogata de fibre de colagen si elastice

Incipitul surprinde relatiile din familia lui Ghita, casatorit cu Ana, avand copii si locuind cu soacra. Satul de traiul modest, barbatul vrea sa renunte la a mai carpi incaltaminte pentru bani putini si are intentia sa arendeze carciuma Moara cu noroc, de aceea intruneste un consiliu de familie in care batrana isi sustine punctul sau de vedere. Ghita se situeaza, prin raspunsul sau, pe o pozitie opusa, ceea ce arata ca este o persoana activa, receptiva la schimbare, cu spirit practic si initiativa.

Finalul o readuce in atentie pe batrana care rosteste replica: "Asa le-a fost data!", prin care nuvela se incheie simetric (vorbeste acelasi personaj despre destin), avand astfel o constructie rotunda, circulara.

Finalul este tragic: Ana este ucisa de Ghita, acesta este omorat de Raut, din porunca lui Lica, hanul arde (focul avand rostul de a purifica un loc), toata averea castigata necinstit se mistuie.Se salveaza cei inocenti, copiii, si cei care sunt cinstiti, batrana, fapt care explica finalul moralizator al nuvelei.

Subiectul; relatii temporale si spatiale; conflictul:

Actiunea se desfasoara intr-un spatiu real, rural, transilvanean si, ca timp, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea (cand se dezvoltau relatiile capitaliste), in interval de un an, de la Sf. Gheorghe pana la Paste.

Carciuma este situata la o raspantie de drumuri. Asa cum rezulta din descriere, locurile sunt pustii, dezolante, drumul de acces spre han este dificil de parcurs, ceea ce sugereaza evolutia nefasta a destinului familiei nou instalate aici.

Descrierea este realista prin precizarea toponimelor ca Ineu, Arad.

Subiectul se concentreaza in 17 capitole (fara titluri), avand expozitiune (prezentarea familiei, a locului izolat in care se gaseste hanul, apoi prosperarea familiei la carciuma); intriga (aparitia lui Lica Samadaul care ii cere lui Ghita subordonare, ceea ce declanseaza conflictul); conflictul central, moral-psihologic (interior) al protagonistului si conflictul exterior, dintre Ghita si Lica; desfasurarea actiunii (din dorinta de a castiga cat mai multi bani, hangiul devine complicele lui Lica in afaceri necinstite, astfel el se instraineaza de Ana, de familie; este anchetat in procesul privind jefuirea arendasului si uciderea unei femei si a unui copil, se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot si tovaras al lui Lica, pentru a-l dovedi pe Samadau, cel implicat in fapte nelegiuite), punctul culminant (care ilustreaza dezumanizarea lui Ghita, faptul ca o foloseste pe Ana ca momeala, lasand-o in bratele dusmanului sau, in timp ce el se duce dupa Pintea, cu intentia de a-l prinde pe porcar, care avea bani furati asupra lui, reintoarcerea carciumarului care, din gelozie, isi ucide sotia, moartea lui Ghita din porunca Samadaului); deznodamantului (surprinde incendierea hanului tot din ordinul lui Lica si sinuciderea acestuia, pentru ca sa nu fie prins de jandarm, faptul ca numai batrana si copiii supravietuiesc tragediei).

Constructia personajelor:

Personajul principal este Ghita, un erou complex in jurul caruia graviteaza intreaga actiune. El intra in relatie cu toate personajele: dialogul lui cu soacra, din incipit, este reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter: receptivitate la schimbare, spirit practic, activ, fermitate in actiune; la prima aparitie a lui Lica la carciuma, se dovedeste precaut si chibzuit; relatia lui cu Ana sta, la inceput, sub semnul iubirii sincere si al autoritatii masculine, dar se degradeaza treptat, sotia observand modificarile comportamentale si afective ale barbatului sau: el devine ursuz, impulsiv, iar ea nu are indrazneala sa-l tulbure, sa-i raneasca orgoliul.El se indeparteaza de Ana, refuza comunicarea cu ea, isi plange de mila intelegand ca a gresit.Femeia isi pierde increderea in sotul sau si, comparandu-l cu Lica, ajunge sa-l aprecieze pe acesta.

Samadaul si-a impus autoritatea din momentul in care i-a cerut carciumarului sa-i raporteze tot ce se petrece la Moara cu noroc si apoi l-a determinat sa colaboreze in afacerile lui necinstite. Ghita a cedat constrangerilor porcarului, orbit de patima banului, ceea ce i-a afectat grav echilibrul interior.

Pentru a-si reface imaginea in fata lumii, el apeleaza la Pintea in scopul prinderii lui Lica. Dar evenimentele se precipita si finalul lor este tragic: Ghita, gelos, se transforma in criminal, apoi moare din ordinul dusmanului sau, abil si versat.

Modalitati de caracterizare a personajelor:

Scriitor realist si obiectiv, Ioan Slavici lasa ca personajele sale sa isi dezvaluie caracterul prin ele insele si prin raporturile pe care le stabilesc unele cu altele.

Caracterizarea directa, realizata de autor, este prezenta in descrierea fizica a personajelor: "Ana era tanara si frumoasa . frageda si subtirica . sprintena si mladioasa . "; Lica este "om de 36 de ani,inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochi mici si verzi"; "om aspru si neindurat"; Ghita s-a facut "mai ursuz", "dus pe ganduri", "nu mai zambea".Elementele de portret exterior capata semnificatii si pentru psihologia personajului. In mod direct, un personaj, Ana, caracterizeaza alt personaj, pe Ghita: "nu e decat muiere in haine barbatesti", evidentiind slabiciunea acestuia. Lica il caracterizeaza pe Ghita: "Tu esti om cinstit si am facut din tine om vinovat"; Ana spune despre Lica, dupa prima intalnire, ca e "om rau si primejdios".

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin redarea gesturilor, replicilor, reactiilor personajelor; prin relatiile dintre ele, de exemplu, relatiile lui Ghita cu Ana si Lica sunt bune la inceput, dar pe parcurs devin conflictuale.

Dialogul are rolul de a ilustra trasaturile de caracter ale eroilor, monologul interior reda gandurile si framantarile personajelor fiind un mijloc de investigatie psihologica (Ghita: "Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?")

Exprimarea unei opinii argumentate:

Nuvela "Moara cu noroc" de Ioan Slavici ilustreaza teza morala potrivit careia nimic nu ramane in viata nerasplatit. Avertismentul batranei, referitor la goana dupa inavutire, este ignorat de Ghita. Dar nu dorinta de a avea mai mult, de a trai mai bine este sanctionata de destin, ci patima oarba de a castiga mult, indiferent de mijloace.

Protagonistul nuvelei este o victima a dorintei de imbogatire, pentru ca isi va pierde increderea in sine, in sotie, in familie, se va transforma intr-un tata "ticalos" si necinstit, intr-un barbat slab, influentabil, distrus de cinicul Lica.

Goana dupa avere si instrainarea de familie indeparteaza "linistea colibei", iar Ghita esueaza lamentabil, esec generat de alegerile sale gresite.