LEOAICA TANARA IUBIRE - COMENTARIU
Nichita Stanescu a trait intre 1933-1983. S-a nascut la
Ploiesti dintr-un tata taran si o mama rusoaica. Invata la Ploiesti, Predeal,
liceul Sf. " Petru si Pavel " din Ploiesti devenit mai tarziu I. L. Caragiale.
Dupa liceu urmeaza cursurile facultatii din Bucuresti, unde-l va asculta pe
Nicolae Labis, citind " Moartea caprioarei ", dandu-si seama ca acesta e un
mare poet. Nichita Stanescu primeste aceasta ca pe o
provocare, propunandu-si sa devina seful generatiei sale, ceea ce se va
intampla, deoarece Labis moare intr-un accident de tramvai. Adevaratul debut
literar este in 1960 cu volumul " Sensul iubirii ", care reprezinta un punct de
referinta in evolutia liricii romanesti. Incepand cu aceasta data, poezia
revine la izvoare, la lirism, indepartandu-se tot mai mult de epic. Pana aici,
un eveniment putea fi transpus in versuri de dimensiunea unui volum. Alte volume: " O viziune a sentimentelor ", " Laus Ptolemei", " 11 elegii
", " Noduri si semne ", " Epica magna ", "Dreptul la timp". Nichita Stanescu a
fost dotat cu o disponibilitate deosebita in privinta versificarii, scriind
versuri in diferite maniere, de la Anton Pann si George Toparceanu pana la
Eminescu, Barbu si Blaga. Multe din poeziile sale sunt adevarate arte poetice,
de unde si titlurile:"As poetica",
" Frunza verde-albastru "- arta poetica in
care-si expune crezul sau artistic. Poezia " Leoaica tanara iubire " face parte
din volumul " O viziune a sentimentelor " aparut in 1964. Tema principala a
poeziilor
din acest volum o constituie dragostea. Intalnim aici versuri de dragoste de o
ingeniozitate socanta. Poetul descopera cu frenezie dragostea, care este pentru
el un zbor, o betie, o bucurie fara seama. Poezia " Leoaica tanara iubire "
este o dezvoltare metaforica a starii de vibratie continua, care ste pentru
poet dragoste. Creatia nu poate fi conceputa in afara acestei stari de gratie,
poetul dedicand versul acestei regine care a supravietuit peste timp, care e
iubirea. Personificarea iubirii creaza o splendita
sugestie a obsesiei inceputului tulburator al dragostei adolescentinei,
tineresti, care sperie. Compositional, poezia corespunde senzatiei de iradiere,
pe care poetul si-a propus sa o transmita catre cei indragostiti de adevar ca
si el. Strofele cu versuri inegale si un ritm combinat, redau in 4 secvente
poveste intalnirii cu iubirea. Din prima strofa se desprinde ideea ca dragostea
i se releva autorului brusc, ca are consecinte imprevizible pentru sufletul
poetului. Chiar in titlul poeziei apare metafora iubirii ca o leoaica tanara,
deci o iubire ca un animal de prada, crud, devastator: " Leoaica tanara,
iubirea mi-a sarit in fata Ma pandise-n incordare mai demult Coltii albi mi
i-a infipt in fata m-a muscat, leoaica, azi de fata." Aparitia iubirii
modifica eul liric al poetului, astfel sub impulsul iubirii, poetul se simte
purtat spre inaltimi, langa cantecul ciocarliilor: " Si deodata-n jurul meu,
natura se facu un cerc de-a dura cand mai larg,
cand mai aproape, ca o srtangere de ape. Si privirea-n sus tasni Curcubeu
taiat in doua, Si auzul o-ntalni Tocmai langa ciocarlii." Purtat de iubire
spre spatiile cele mai inalte ale firii, poetul simte ca material dispare si el
ramane numai spirit : " Mi-am adus mana la spranceana la tampla si la
barbie dar mana nu le mai stie." Ultima strofa a
poeziei subliniaza ramanerea poetului in planul ideilor, astfel omul s-a
dematerializat si s-a identificat cu leoaica aramie: " Si aluneca-n nestire
pe-un desert in stralucire peste care trece alene o leoaica aramie cu
miscari viclene inc-o vreme si-nc-o vreme." Constatam ca pentru Nichita
Stanescu iubirea nu este o betie a simturilor ca la Blaga, ci o stare etatica.
Poezia devine astfel un imn inchinat iubirii.
