Proza lui Ioan Slavici

Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, norme etke pe care omul trebuie sa le respecte. Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, uit fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, ca adept inflacarat al lui Confucius, aplica in opera sa principalele virtuti morale exprimate de acesta.- sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar etc, afirmand ca filozoful chinez este 'cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora sfaturi',X'Educatia morala')
intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru thibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.
Romanul 'Mara' de Ioan Slavici (1848-1925) a fost publicat in 1894, in revista 'Vatra', iar in volum a aparut abia in 1906, fiind considerat 'cel mai bun roman al nostru, inainte de «Ion»' (Serban Cioculescu) si 'aproape o capodopera', (George Calinescu), deoarece destinul eroilor si mediul social sunt evocate cu o remarcabila arta a detaliului si cu o mare forta de construire a ansamblului.
Ca orice roman, 'Mara' este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicata. Personajele numeroase, de diverse tipologii si etnii dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, iar structura narativa realista profileaza o imagine consistenta si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior.
(Structura si compozitia romanului)
Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si romanul iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic Persida-Natl. Perspectiva narativa {situatia diegetica) defineste punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a, iar atitudinea auctoriala reiesita din relatia sa cu personajele profileaza focalizarea zero si viziunea 'dindarat', argumentand caracterul obiectiv (doric) al romanului.
Perspectiva traditionala a romanului valorifica monografia etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce convietuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi, unguri.
Cele 21 de capitole ale romanului au titluri semnificative pentru continutul acestora: 'Saracutii mamei', 'Maica Aegidia', 'Furtuna cea mare', 'Ispita', 'Datoria', 'Blestemul casei', 'Norocul casei', 'Pace si liniste' etc.
Titlul este reprezentat de personajul eponim (care da numele operei-«.n), intrucat aceasta creatie este, mai intai, 'romanul Marei', al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si 'prima femeie-capitalist din literatura noastra' (Nicolae Manolescu). Pe ea n-o intereseaza averea, ci banii, care ii aduc respect si impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate.
Tema sustine caracterul traditional si realist al romanului, ilustrand fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei specifice, intr-un spatiu real asezat la interferenta satului cu orasul, intr-un targ transilvanean, Radna, situat langa Lipova si aproape de Arad. Perspectiva temporala este cronologica, actiunea fiind plasata la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cand relatiile.capitaliste incipiente evolueaza spre structuri sociale mestesugaresti, cu ancestrale randuieli stricte si cu o anumita psihologie, proprii burgheziei aflate in ascensiune, in aceasta opera, autorul obiectiv opineaza ca preocuparea Marei de a strange bani este numai o 'zgarcenie grijulie' (Nicolae Manolescu) fata de bunastarea copiilor ei, care nu degenereaza in lacomie si nu o dezumanizeaza pe eroina. Evolutia Persidei si a lui Trica urmarita de autor de la copilarie la maturitate confera operei caracter de bildungsroman.
(Constructia si momentele subiectului)
Actiunea romanului se axeaza pe succesiunea secventelor epice, inlantuite prin naratiune, descriere si dialog si pe mai multe planuri narative care urmaresc destinele personajelor.
in expozitiune, incipitul consta in prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, 'o precupeata' din Radna si prin fixarea locului unde urmeaza sa- se petreaca actiunea, caracteristici specifice romanului traditional. Mara ramasese vaduva cu doi copii, 'saracutii de ei', dar era inca tanara, voinica, harnica si nu se plangea de noroc. Barbatul sau, Barzovanu, fusese 'mai mult carpaci decat cizmar' si-si petrecuse viata stand mai ales 'la birt decat acasa', lasandu-le copiilor o livada de 'vreo doua sute de pruni', o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, primita ca zestre cand se maritase.
Realismul romanului se argumenteaza, inca din expozitiune, printr-o pauza descriptiva, care contureaza monografia zonei ardelenesti. Radna se afla pe malul drept al Muresului, iar peste rau, pe malul stang, este situata Lipova, de unde, pana la Arad se fac numai 'doua ceasuri'. Traditionalismul operei se profileaza si prin ancestrala credinta crestina a locuitorilor ardeleni, care construisera pe coasta dealului manastirea minoritatilor, 'Maria Radna', biserica romaneasca existand numai la Lipova.
Relatiile capitaliste incipiente, proprii burgheziei aflate in ascensiune, sunt reprezentate de Mara, care face negot, 'vinde ce poate si cumpara ce gaseste', duce de la Radna 'ceea nu gasesti la Lipova ori la Arad' si aduce de la Arad 'ceea ce nu gasesti la Radna ori la Lipova'. Marti dimineata isi asaza 'satra (macat, covor) si cosurile pline' in targ la Radna, joi trece Muresul si-si intinde marfa la Lipova, iar vineri noaptea pleaca la Arad, 'in piata cea mare', unde se aduna lume multa, din sapte tinuturi. Adesea, Mara mai castiga si dreptul de a-si pune masa si cosurile la capul podului, pe unde trecea toata lumea, cu sau fara treaba. Ea respecta, instinctiv, un principiu esential al economiei capitaliste, prefera sa dea tot ce are de vanzare pe 'castig putin', decat sa-i 'cloceasca' marfa si sa se-intoarca acasa cu ea.
Ca sa nu-i lase singuri, Mara ii poarta dupa ea pe cei doi copii, Persida si Trica, prin targuri, de aceea ei sunt 'nepieptanati si nespalati si obraznici, saracutii mamei', dar ii iubeste mult si este foarte mandra de ei: 'Tot n-are nimeni copii ca mine!'.
Mara isi strange banii cu indarjire si-i pastre'aza in trei ciorapi: 'unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica' si nu trecea nicio zi fara ca ea sa puna in fiecare macar cate un creitar. Avea ambitia sa-si vada fata preoteasa, iar pe Trica ajuns staroste in breasla cojocarilor. Copiii s-au facut mari si, odata cu ei 'au crescut si ciorapii'. Pe fata o duce la manastirea din Radna si o da in grija maicii Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza ucenic 'pe patru ani' la Bocioaca, starostele cojocarilor djn Lipova.
Frumusetea si farmecul Persidei il fascineaza pe Natl, feciorul lui Anton Hubar, macelar la Lipova, declansand intriga romanului. Tanarul fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa, iar acum, asa cum erau randuielile traditionale ale breslei, trebuia sa mai faca 'doi ani de calatorie' ca sa ajunga patron. Persida se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza cu fermitate sa se marite cu teologul Codreanu, spre marea suparare a Marei, care voia s-o vada preoteasa. Pentru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare si brutalitate prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt, zbuciumul ei interior penduland intre 'respectarea valorilor generale, obstesti, impuse de traditie, si simtirea pentru Natl, egoista, individualista' (N.Manolescu). Se remarca aici conflictul erotic exterior, intre Persida si varietatea etnica a comunitatii. Autorul consacra pagini memorabile iubirii aprinse dintre cei doi tineri: 'Dragostea Persidei este de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata poezie', afirma Pompiliu Mareea. Cand implineste optsprezece ani, Persida se casatoreste, in taina, cu Natl si fug impreuna la Viena, ca el sa-si termine perioada de calatorie, care ii va da dreptul sa devina maistru macelar.
Revenind la Lipova, tanara familie deschide un birt, pe care-1 conduce mai ales Persida, deoarece Natl incepuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi bate sotia atunci cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau si ca socotelile pe care le facuse insumau datorii foarte mari. Persida pierduse mult din infatisarea aleasa si gingasa pe care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si mai puternica din cauza ca muncea din greu toata ziua. Pe de alta parte, fata are mustrari de constiinta pentru cununia lor facuta fara binecuvantarea parintilor si cu discreta' complicitate a preotului Codreanu care, avand o slabiciune pentru Persida, nu putuse rezista rugamintilor ei si facuse slujba religioasa de nuntire. in sufletul tinerei se manifesta un puternic conflict interior, intre datoria de fiica si iubirea pentru barbatul ei. Prin mijlocirea fratelui ei, Trica, Persida restabileste relatia cu Mara, care o ajuta sa depaseasca necazurile si sa-1 aduca pe Natl la un comportament marital firesc.
Persida naste un baietel, bucuria evenimentului si botezul o impaca pe Mara cu parintii lui Natl, episod ce constituie punctul culminant al romanului.
in alt plan epic, naratorul omniscient relateaza in mod obiectiv destinul lui Trica. Angajat ucenic la Bocioaca, starostele cojocarilor, Trica este cuminte si harnic, devine calfa, dar refuza sa devina ginerele stapanului, desi acesta si^ar fi dorit sa-1 insoare cu singura lui fiica. Trica rezista cu stoicism si avansurilor pe care i le face sotia patronului, Marta, si vrea'numai sa devina mester cojocar pentru a avea o viata independenta.
Mara refuza sa-i plateasca lui Trica stagiul militar si baiatul pleaca pe frontul din Italia, este ranit 'in sold de o tandara de bomba' si internat intr-un spital din Verona. intors acasa, Mara vede ca flacaul se schimbase, avea obrazul ras si o mustacioara rasucita, nimic din infatisarea lui nu mai amintea de 'prostalanul motolog din care putea orisicine sa faca ce vrea', in postul Pastelui, 'amandoi cumnatii au fost scosi maiestri', Trica devine maistru cojocar, iar Natl maistru macelar.
Deznodamantul este dominat de violenta, batranul Hubar fiind ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-macelarul avusese o legatura amoroasa ascunsa cu tanara Reghina, care fusese servitoare la Radna. Femeie voinica si frumoasa, ea il nascuse pe Bandi dar ramasese paralizata de o mana si de un picior, i se strambase gura si se smintise, asa ca nimeni nu putuse afla cine era tatal. Maicile ii tineau la manastire si ii hraneau pe amandoi, din mila crestina. Reghina murise cand baiatul avea opt ani, iar cand crescuse, Mara il lua de ajutor ca sa-i care cosurile si sa-i fie util la treburi. Bandi semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti si-au dat seama ca iubitul misterios al Reghinei fusese Hubar-macelarul.
Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste, in sfarsit, ca este tatal lui. in clipa aceea, Bandi '11 lovi cu pumnul in piept, apoi cuprins de un fel de turbare, se napusti asupra lui si-1 musca in gatlej'. Persida 1-a gasit pe Hubar prabusit in mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar pe Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential.
Mara Barzovanu este personaj principal si eponim, complex si tipic pentru conceptia artistica a lui Slavici. Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, Slavici contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura cale de a izbuti in viata si de a se bucura de stima oamenilor este puterea banului. inca din incipit, naratorul heterodiegetic (omniscient) o caracterizeaza direct si usor ironic pe Mara, care, 'saracuta', desi ramasese vaduva cu doi copii, 'saracutii de ei', era inca 'tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc'.
Trasaturile morale reies in mod indirect, din faptele, vorbele si gandurile eroinei. Mara este precupeata, 'prima femeie capitalist din literatura noastra' (N.Manolescu), deoarece isi castiga existenta cu negustoria, 'vinde ce poate si cumpara ce gaseste', ca o adevarata femeie de afaceri ('businesswoman' - N.Manolescu), conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca 'vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa'. Calitatea de mama iubitoare, o include pe Mara in conceptia morala auctoriala, ea fiind foarte mandra de Persida si Trica, exclamand cu satisfactie: 'Tot n-are nimeni copii ca mine '
Persida, fiica Marei, este una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din literatura romana si este ilustrata de narator in evolutia sa de la copilarie la maturitate, argument ce, confera operei insusirea de bildungsroman.
Caracterizarea directa facuta de naratorul omniscient contureaza portretul fizic, ale carui caracteristici sugereaza trasaturile morale - puritate, candoare, gingasie-, avand efecte surprinzatoare asupra celor din jur. Prin caracterizare indirecta, din atitudinile, gandurile si vorbele eroinei, se contureaza portretul etic. Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, naratorul sondand sufletul omenesc cu o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o deosebita maiestrie artistica.
Celelalte personaje, Natl, Hubar, Bocioaca, Bandi, preotul Codreanu sunt firav conturati. Numai Trica este un erou mai prezent in roman prin fapte si integritate morala. Personajele episodice se raporteaza, intr-un fel sau altul, la destinul Persidei, evidentiind nobletea sufleteasca si forta personajului.
Limbajul artistic. Ca prozator realist, Ioan Slavici este un exceptional portretist, conturand prin detalii si sugestii puternice personaje complexe si solid construite, insistand asupra introspectiei psihologice, etice, de comportament si de gandire.
Concluzionand, in spirit traditionalist, naratorul omniscient si omniprezent nu poate fi in totalitate obiectiv, partinirea si afectivitatea auctoriale fata de personaje fiind evidente prin stilul indirect liber, prin implicarea propriei conceptii etice in evolutia eroilor. Astfel, Slavici ocroteste harnicia, iubirea de mama si cumpatarea Marei, dar pedepseste drastic rautatea si lasitatea macelarului Huber.
Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, autorul construieste imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe toti. Romanul este, asadar, traditional, realist si social, ilustrand relatia dintre individ si societate, in spiritul legilor ancestrale inradacinate in spatiul . spiritual ardelenesc: 'Colectivitatea face legea pe care individul e tinut sa o respecte' (Nicolae Manolescu).