Proverb
(lat. proverbium, "dicton")
Proverbul
desemneaza de obicei o
fraza metaforizata, bimembra, ritmica / rimata, usor-memorabila, continand o
observatie, rod al acumularilor milenare de experienta de viata dacoromaneasca,
formulata lapidar, ca postulat, o invatatura morala / filosofica, pragmatica
etc.
Disciplina care are in obiectivul de
cercetare proverbele se numeste paremiologie Spicuim cateva din multimea de
proverbe dacoromanesti: «A ajuns vremea sa nu se mai increada omul nici in
camasa lui» (MPR, 10); «A cauta nod in papura si pete in soare» (MPR, 14);
«Adu-ti aminte de mama ta si de tatal tau, cand sezi in mijlocul celor mari.» (MPR, 19); «Albina cea buna nu se pune pe o
floare vestejita» (MPR, 29); «Au venit salbatecii sa impace domesticii» (MPR, 45);
«Banul te duce, banul te-aduce» (MPR, 49); «Binele pe om il scapa de foc si de apa.» (MPR, 53); «Boul se leaga de coarne si omul de limba» (MPR, 56); «Cele rele sa le scrii pe apa ce
curge, iar facerea de bine in piatra sa o sapi» (MPR, 67); «Cel ce tot alege, / Pe urma culege» (ibid.)
