pentru ul de Traducerea Textului literar - coerenta dialogului in traducerea comediei Avarul de Molière

In realizarea acestei lucrari au fost analizate comparativ doua traduceri ale aceleiasi opere pentru reliefarea variantei mai apropiate de textul original.Cele doua traduceri analizate sunt :

1. Alexandru Kiritescu, aparuta in 1969, la editura pentru Literatura universala din Bucuresti,

2. Dianei Preda, aparuta in 2004 la editura Aldo Press din Bucuresti.

Molière nu face doar sa zugraveasca un caracter, el reda o poveste : un om de afaceri care vrea sa scape de copii sai si sa-si refaca viata.Povestea naste o serie de conflicte.Aceasta piesa are doua fete : putem sa radem de un avar dar situatiile ridicule pe care le creeaza ascund de fapt sursa aviditatii sale : o inima de piatra. Impins pana la ridicol, apetitul sau financiar este de-a dreptul caraghios, insa avaritia inimii sale nu este deloc rizibila. De aici pornesc o serie de situatii contradictorii uneori dramatice, alteori exagerate.Oricum am numi-o, drama sau farsa, cruzimea apare ca un element subordonat.

Registrul in care este scrisa comedia prezinta o anumita dificultate din punct de vedere al limbii, uneori haotica si neclara. Aceasta este intotdeauna scenica, fiind bine marcata de miscarea si gandurile personajelor, cele care ii regleaza de fapt dictia si impun tonalitatea corespunzatoare. Forma pe care o da Molière limbajului comediei, al carui ritm se aseamana uneori cu practica curenta a alexandrinului (sa nu uitam ca cel mai mare repros adus lui Molière aste acela de a nu-si fi scris opera in versuri), impune o cadenta care trebuie, sustinand in acelasi timp miscarea, sa-i lase spectatorului timpul necesar de a "primi" imaginile si de a sesiza nuantele. Cadenta ceruta de stil nu trebuie sa devina conventionala pentru ca ar distorsiona sensul si ar rapi din farmecul jocului.

actul I - Scena I

- Hé quoi? charmante Élise, vous devenez mélancolique, après les obligeantes assurances que vous avez eu la bonté de me donner de votre foi ?

In varianta oferita de Diana Preda sesizam prezenta nepotrivita a neologismului amabilitatea care nu se incadreaza registrului limbii, trebuie tinut cont de faptul ca piesa a fost scrisa in 1668 : Cum asa ? fermecatoare Élise, devii melancolica, dupa increderea pe care ai avut amabilitatea sa mi-o acorzi ? (p. 7)

Alexandru Kiritescu utilizeaza verbul a binevoi alaturi de substantivul statornicie, obtinand efectul echivalent din franceza : -Cum, fermecatoare Élise, ai ramas pe ganduri dupa ce ai binevoit sa ma incredintezi, cu atata duiosie, de statornicia simtamintelor dumitale ? (p. 117)

Insa traducerea constructiei Hé quoi?este bine realizata de Diana Preda : Cum asa ?reliefand naturaletea limbii romane.

Mais, à vous dire vrai, le succès me donne de l'inquiétude, et je crains fort de vous aimer un peu plus que je ne devrais.  

In traducerea Dianei Preda, substantivul succès este tradus ca atare - succes-:succesul imi da o stare de neliniste (p. 8) - nefiind in concordanta cu intentia autorului. Prima varianta de traducere reda cu exactitate sensul din limba sursa : ..izbanda dumitale ma umple de neliniste (p. 117), unde prezenta pronumelui personal de politete dezambiguizeaza contextul.

Hé ! que pouvez−vous craindre, Elise, dans les bontés que vous avez pour moi ? (Valère)

A doua varianta utilizeaza interjectia eh! pentru transpunerea fidela a lui hé, incarcand limba romana si ambiguizand contextul, naturaletea limbii tinta este pierduta : Eh ! Elise, ce poate sa-ti inspire teama din dragostea pe care mi-o arati ? (p. 8)

Prima varianta renunta la redarea literala (traducerea mot-à-mot) a interjectiei, preferand pastrarea sensului din limba sursa, prin introducerea pronumelui interogativ ce : Ce teama ar putea micsora darul pe care mi-l harazesti ? (p. 117)

Pentru expresia  cent choses à la fois cele doua traduceri se situeaza pe pozitii de interpretare diferite : prima opteaza pentru o mie de lucruri in acelasi timp (p.117) , iar cea de-a doua o suta de lucruri in acelasi timp (p. 8). Nu este exclus ca Al. Kiritescu sa fi ales aceasta forma in functie de frecventa acesteia in limba romana sau pentru a accentua intensitatea trairii personajului.( Élise, Actul I, Scena I)

In cadrul aceleiasi scene, pentru mais plus que tout - intalnim in prima varianta mai virtos ca orice (p.117), adjectivul (arhaic) virtos desemnand ceva puternic cu sensul de voinic, viguros, dur, dens, compact (DEX, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998, sv). A doua varianta utilizeaza dar mai mult decat orice, adjectivul mult fiind mult mai des intalnit in limba romana.

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

- Ah ! ne me faites pas ce tort de juger de moi par les autres. (Valère)

Varianta 1 : Ah !Nu-mi face nedreptatea de a ma judeca dupa ceilalti.(Preda, p. 8)

Varianta 2 : Ma nedreptatesti atunci cand ma judeci dupa altii. (Kiritescu, p. 118)

Mult mai aproape de registrul limbii romane este varianta a doua. Aparitia interjectiei ah! nu este o modalitate frecventa de reliefare in enunt. Accentul pe pronumele personal in acuzativ produce in limba tinta- romana- acelasi efect pe care limba sursa -franceza- il produce auditoriului pastrandu-se astfel naturaletea fiecareia dintre cele doua limbi.

Redundanta interjectiilor vai!( hélas!) ; ah!; eh! prezente in a doua varianta de traducere reliefeaza o romana incarcata, efectul echivalent nu este acelasi. Acest tip de exprimare nu este specific limbii romane.

Act I - Scena II

- Bien des choses, ma soeur, enveloppées dans un mot. J'aime.

Pentru acest pasaj traducerea formei de indicativ prezent a verbului aimer a fost redata printr-un substantiv in varianta lui Kiritescu : Atatea lucruri, surioara, dar sunt invelite in acelasi cuvant : iubirea! (p. 121)Efectul este acelasi ca in limba sursa numai ca s-a aplicat unul din sistemele de deformare ale textului - rationalizarea prin procedeul transpozitiei: transformarea verbului in substantiv.

Cea de-a doua varianta de traducere pastreaza categoria gramaticala a verbului : Multe lucruri, surioara, stranse intr-un cuvant. Sunt indragostit !(p.13)

In traducerea exclamatiei retorice : Ah! plût au ciel que votre ame, comme la mienne, varianta lui Kiritescu se prezinta ambigua si nu respecta nivelul coerentei, intentia sa nu este aceeasi cu cea a textului sursa : Dea cerul atunci ca si inima ta, la fel cu a mea.(p. 122) Mult mai bine se integreaza a doua varianta : Ah, plange sufletul tau ca si al meu(p. 15)

In descrierea pe care Cléante i-o face lui Mariane, cei doi traducatori propun variante diferite de traducere pentru pasajul :

Elle se prend d'un air le plus charmant du monde aux choses qu'elle fait et l'on voit briller mille graces en toutes ses actions : une douceur pleine d'attraits, une bonté toute engageante, une honnêteté adorable, une Ah ! ma soeur, je voudrais que vous l'eussiez vue.

Prima varianta pastreaza suita de sintagme nominale: o dulceata pentru une douceur, pleine d'attraits - o bunatate, une honnêteté adorable- o nevinovatie de inger (p. 122) gradatia ascendenta a descrierii fiind subliniata de repetitia articolului nehotarat o. A doua varianta transpune virtutile fetei prin intermediul adjectivelor. Din nou apare ca procedeu de deformare a textului rationalizarea (transpozitia- transformarea substantivelor in adjective calificative) :

Este fermecatoare si gratioasa in tot ceea ce face : blanda, buna si cinstita, te atrage cu totul. Ah !Surioara, as vrea s-o fi vazut.(p. 16) Enumeratia diminueaza insa efectul teatral motiv pentru care prima varianta este de preferat.

J'ai découvert sous main qu'elles ne sont pas fort accommodées et que leur discrète conduite a de la peine à étendre à tous leurs besoins le bien qu'elles peuvent avoir.

Varianta a doua a strecurat o eroare grava de interpretare, este afectat nivelul coerentei, intentia autorului textului sursa este inteleasa gresit :

Am aflat, pe ascuns, ca nu s-au acomodat foarte bine si ca posibilitatile materiale restranse pe care le au ingreuneaza satisfacerea nevoilor de bine pe care ar putea sa le aiba. (p. 16)

Sensul adjectivului accommodées din componenta predicatului nominal este de riches - bogate in nici un caz nu poate aparea in acest context cu sensul de a se acomoda. Prima varianta respecta nivelul coerentei : Am aflat pe ascuns, ca nu traiesc prea larg ( p. 122)

Actul I- Scena III

Pentru traducerea : Je ne veux point avoir sans cesse devant moi un espion de mes affaires, un traitre dont les yeux maudits assiègent toutes mes actions, dévorent ce que je possède, et furètent de tous côtés pour voir s'il n'y a rien à voler. Varianta a doua propune : Nu mai vreau sa am in fata mea permanent un spion, un vulpoi ai carui ochi blestemati sa-mi pandeasca miscarile( p. 20) in care prezenta adverbului temporal permanent pentru sans cesse incarca prea mult fraza. In acest caz limba romana nu accepta la fel de bine prezenta unui intesificator- in timp ce in limba franceza adverbul point - al doilea element al negatiei, este potentat semantic de locutiunea adverbiala sans cesse. Prima varianta urmareste intentia autorului textului sursa si respecta nivelul coerentei textuale : M-am saturat sa am mereu in preajma mea o iscoada si un vanzator( p. 124)     

Actul I - Scena III

Hé ! que nous importe que vous en ayez ou que vous n'en ayez pas, si c'est pour nous la même chose ?

Interjectia hé este redata in limba romana (limba tinta) in doua moduri : prima varianta de traducere foloseste ei !stapane, fie ca ai fie ca n-ai(p.125) in timp ce a doua varianta opteaza pentru traducerea mot-à-mot a formei din limba sursa : Hei !Ce ne intereseaza pe noi daca aveti sau nu, daca pentru noi e acelasi lucru ?( p. 21) Prima varianta integreaza mult mai bine interjectia ei impreuna cu conjunctia disjunctiva fie pastrand naturaletelea exprimarii in limba tinta.

In traducerea interogatiei : Ne m'emportes-tu rien ? in care verbul emporter inseamna a duce cu sine, a lua, a transporta, varianta a doua de traducere distorsioneaza sensul utilizand in schimb verbul a arata : Nu-mi arati nimic ? (p. 21). In prima varianta se pastreaza sensul si intentia textului sursa : N-ai luat nimic ?

Pentru traducerea substantivului bonnet (n.m.)[coiffure souple, sans bords, de forme variable, couvrant une partie importante du crane- à la différence de la calotte-Grand Robert], prima varianta de traducere utilizeaza scufia in timp ce a doua varianta bereta. Avand in vedere ca este vorba de La Flèche, valetul lui Cléante mult mai aproape este forma arhaizanta scufie. Ca o posibila varianta intre cele doua exista forma tichie (obiect de imbracaminte din stofa sau din panza de forma unei calote sferice, care acopera numai crestetul capului, DEX, Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 1998); bereta desemnand o sapca marinareasca fara cozoroc, prin extensie basca, iar scufia o caciulita in forma speciala care se leaga sub barbie, boneta de panza, caciulita rotunda.

Replica lui Harpagon : Je te rosserai si tu parles, este tradusa mot-à-mot in a doua varianta de traducere- Te voi cotonogi daca spui ! (p. 25), ideea fiind mult mai bine redata in varianta lui Kiritescu : Te omor in bataie daca nu ispravesti, pastrandu-se sensul textului sursa. Se foloseste parler dar cu sensul de continuitate a actiunii exprimate de verb si tu parles cu sensul daca mai continui sa vorbesti.

Actul I - Scena IV

- Vous avez entendu

- Quoi, mon père ?

- Là

In a doua varianta de traducere transpunerea adverbului temporal là prin aia (p. 27) nu respecta nici nivelul coerentei si nici pe cel al naturalului. Traducerea trebuie sa aiba un sens si trebuie scrisa intr-un limbaj natural. Aceasta este o traducere total eronata care ambiguizeaza contextul si reduce din informatia textului sursa :

Harpagon : Ati auzit

Cléante : Ce sa auzim, tata ?

Harpagon : Aia

Traducerea lui Al. Kiritescu respecta intentia limbii sursa si pastreaza un limbaj natural conform normelor limbii tinta :

Harpagon : Ati auzit ?

Cléante : Ce tata ?

Harpagon : Adineauri

Élise : Ce ?

Harpagon : Ce am spus. (p. 130 )

Pentru traducerea : Nous feignions à vous aborder de peur de vous interrompre, a doua varianta propune o traducere mot -à-mot : Am amanat sa intram in vorba cu dumneata de teama sa nu te intrerupem (p. 28). In schimb, prima varianta de traducere introduce o exclamatie de implorare, de deznadejde si in acelasi timp de dezaprobare : Pentru numele lui Dumnezeu, tata, n-are nici un rost sa te plangi cand toata lumea stie ca esti destul de bogat (p. 131). Se recurge la traducerea comunicativa, traducatorul se concentreaza asupra cititorului, explicitand stilistic originalul.

Prima varianta de traducere are un grad de naturalete mult mai ridicat, foloseste limba romana actuala si nu lasa loc ambiguitatilor. Limbajul natural este diferit de limbajul ordinar : procesul comunicarii de baza este undeva intre limbajul formal si cel informal. Aceste trei variatii - natural, ordinar si de baza -depind exclusiv de limba moderna. Naturaletea nu este ceva care se dobandeste prin instinct. Trebuie ajuns la acest punct treptat, pe parcursul mai multor stadii. Nu exista naturalete universala. Naturaletea depinde de relatia dintre autor si cititor sau de topica sau situatia data. Forma pe care o da Molière limbajului comediei, impune o cadenta care trebuie sa sincronizeze imaginea cu miscarea, sa-i lase spectatorului timpul necesar de a "primi" imaginile si de a sesiza nuantele. Cadenta impusa de stil trebuie sa-si pastreze prospetimea inovativa, nu trebuie sa devina conventionala pentru ca ar distorsiona sensul si ar rapi din farmecul piesei.