Povestire
(din infinitivul lung al verbului a povesti
Povestirea este specia genului epic, cu un singur
plan dominat de un narator-martor la evenimentul / faptul "exceptional" intamplat candva unui protagonist ori unui cuplu protagonist si celorlalti eroi ce-l secundeaza in
actiune.
In povestire, «relatia narator-receptor este cea care determina organizarea discursului narativ; R. Barthes o numea valoare de schimb, conventie care
porneste chiar din intentionalitatea nararii» (DTL, 343), ceea ce implica: a) oralitatea (avandu-si originea in bogatia folclorului literar
autohton, povestirea pastreaza aparenta «de dialog intre narator-receptor,
care, intr-un fel, constituie sensul justificativ al actului de a povesti» - ibid., p. 344); b) ceremonialul (aspect "esential"; dialogul «este intretinut de un sistem de
conventii, echivalent cu insasi arta de a povesti» ibid ); c) atmosfera («rezultata atat din caracterul,
mai mult sau mai putin spectaculos al intamplarii, cat si din valoarea de schimb a relatiei
narator-receptor; ca detinator al faptului epic, naratorul isi organizeaza
discursul pe baza principiului psihologic al asteptarii frustrate; el regizeaza
tensiunea, suspensul, respectand si cultivand o tactica a povestirii, care
urmareste asigurarea interesului receptorului pe tot parcursul povestirii.» ibid.). "Sub-stanta narativa", calitatea
intrigii, intr-o povestire, trebuie sa fie selective
in vederea vectorizarii receptorului in semnificatii etic-estetice. Personajul povestirii, concretizand numai o stare conflictuala
dintr-un timp trecut (fata de timpul nararii), permite accentuarea situatiei
epice etc.
In "decaedrul de aur" al volumelor de povestiri romanesti se
releva: «Convorbiri duhovnicesti» (420 d. H. / 429) de Sfantul Ioan Cassian; «O
sama de cuvinte» (1743) de Ion Neculce, «Mos Nichifor Cotcariul» (1877) de Ion
Creanga, «Pacat» (1892) de I. L. Caragiale, «La Grandiflora» (1928) de Gib Mihaescu,
«Hanu Ancutei» (1928) de Mihail Sadoveanu, «Povestiri» (1966) de Vasile
Voiculescu, «Vara buimaca» (1967) de Fanus Neagu, «Scrisori provinciale» (1976)
de Stefan Banulescu, «Soarecele B si alte povestiri» (1983) de Ion D. Sarbu.
