Povestea lui Harap-Alb"-demonstratia ca este basm cult

Povestea lui Harap-Alb"-demonstratia ca este basm cult

Basmul cult este o specie a genului epic, in versuri sau proza, cu personaje supranaturale impartite in doua categorii, aflate in slujba raului sau a binelui, in final binele triumfand.

Basmul "Povestea lui Harap-Alb", scris de Ion Creanga, a fost publicat in revista "Convorbiri literare", in numarul din 1 septembrie 1877, revista literara a societatii "Junimea".

In opinia mea, basmul "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult, deoarece in aceasta opera se regasesc caracteristici specifice acestui gen.

Un prim argument pentru a demonstra ca este un basm cult, este ca spre deosebire de basmul popular care incepe prin formula initiala "A fost odata, ca niciodata ", facandu-se referire la un timp nedeterminat, basmul cult incepe prin formula initiala a lui Ion Creanga "Amu cica era odata " acesta incercand sa aduca mai aproape de citiori intamplarie din poveste cu ajutorul regionalismului cuvantutui "acum" , ce face referire la timpul prezent, "era odata" fiind considerat timpul nedeterminat.

Ion Creanga incepe basmul prin prezentarea imparatiei craiului, aflata la o margine a lumii si a fratelui sau la cealalta margine, astfel incat orice calatorie de la o imparatie la cealalta devine o calatorie periculoasa. Actiunea are la baza conflictul dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna, iar deznodamantul constand in triumful personajelor pozitive asupra celor negative. Elementul perturbator al expozitiunii este cartea trimisa de Verde imparat fratelui sau, prin care ii cere sa-i trimita unul dintre cei trei feciori pentru a conduce tronul imparatesc, aici aparand motivul imparatului fara urmasi in linie masculina.

Un alt argument  care sustine opinia mea, este ca in "Povestea lui Harap-Alb" apar motive precum si cel prezentat mai sus. Intriga este declansata de necesitatea unuia dintre fii, acestia fiind supusi unei probe de catre tatal lor. Aceasta este o proba a barbatiei, dovedirea maiestriei si mai ales a curajului. Mezinul familiei este totodata supus si la o proba a milosteniei, atunci cand o intalneste pe Sf. Duminica deghizata in cersetoare. Prin aceasta proba i se incearca bunatatea sufleteasca, iar in schimbul bunatatii sale, Sf. Duminica ii ofera sfaturi necesare pentru calartoria sa. Trecerea podului, reprezinta pentru fiul cel mic inceputul calatoriei sale cat si o etapa a maturizarii, a initierii. Odata cu aparitia motivului padurii labirint, fiind pacalit Harap-Alb ajunge in slujba Spanului. Fiul cel mic este constient ca incalca cuvantul tatalui sau, dar acceptarea se face dintr-o perspectiva populara "Rau-i cu rau/ Dar mai rau far de rau". In basm apare si motivul fantanii, atunci cand Spanul il pacaleste pe mezin si tot atunci isi primestenumele de Harap-Alb si devine sluga Spanului care il va elibera doar atunci cand va muri si va invia din nou "Si atata vreme ai a ma sluji pana cand ai muri si iar ai invie". Nepriceperea si naivitatea la facut pe Harap-Alb sa suporte multe amenintari din partea Spanului precum si probeatunci cand ajung in imparatia unchiului sau. Fiind supus Spanului, acesta nu a putut sa-i spuna unchiului sau adevarul, acesta fiind pus sa efectueze diferite probe: aducerea salatei din Gradina Ursului, aici fiind ajutat de Sf. Duminica, aceasta oferindu-i palosul si obrazarul lui Statu-Barba-Palma-Cot; aducerea capului cerbului si pielea cu pietre nestemate unde iarasi este ajutat de Sf. Duminica si ultima si cea mai importanta proba, aducerea fetei imparatului Ros. Drumul spre imparatul Ros presupune intalnirea cu personajele fabuloase: Setila, Flamanzila, Gerila, Pasari-Lati-Lungila,Ochila dar si cu personajele donatoare cum ar fi:Craiasa albinelor si Craiasa furnicilor, acestea doua oferindu-i tanarului o aripa, care in caz de nevoie sa o arda si acestea vor veni in ajutor. Si aici Harap-Alb este supus unor probe initiatice: casa de arama, ospatul cu mancare si bautura, alegerea macului si a nisipului, pazirea fetei lui Ros, diferentierea acesteia si intrecerea dintre calul lui Harap-Alb si turturica fetei. Acesta reuseste pana la urma sa treaca peste probele la care a fost supus si se intoarce la Span. Aici are loc o confruntare intre Span si Harap-Alb, in care tanarul castiga cu ajutorul calului sau credincios si a fetei imparatului. Dupa toate cele intamplate Harap-Alb si fata lui Ros si-au jurat credinta unul altuia si au facut o nunta de neuitat.

Basmul se incheie cu o formula finala cu totul diferita decat la cea din basmul popular, un final care apartine planului fantastic "si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca, cine se duce acolo bea si mananca", dar apartine si planului real "iar aici la noi cine are bani bea si mananca iar cine nu are se uita si rabda", un final care scoate usor cititorul din lumea fantastica.

In concluzie "Povestea lui Harap-Alb" este basm cult deoarece sunt prezente formule tipice basmului cult, cifre magice precum trei si douazeci si patru, motivele, obiectele magice dar si actiunea care are la baza personaje cu puteri supranaturale.