Iluminism - curentul cultural antifeudal izvorat dintr-un cult pentru ratiune, stiinta, umanism, spirit democratic

Iluminism

(cf. it. illuminismo

Iluminismul este curentul cultural antifeudal, anticlerical, antidogmatic, izvorat dintr-un cult pentru ratiune, stiinta, umanism, spirit democratic, avand intre principiile fundamentale: (1) egalitatea naturala a oamenilor (toti nascandu-se cu aceleasi drepturi sub soare); (2) emanciparea ens-ului uman, a natiilor / popoarelor, printr-o retea de scoli la toate nivelurile; (3) "prosperitatea" maselor prin cultura si stiinta, prin cunoasterea rationala a lumii, spre a iesi din obscurantism, spre a combate fanatismul, dogmele nocive, spre a instaura toleranta si spre a deschide caile progresului; (4) intre conducator (imparat, rege) si popor sa existe un "contract social" etc.

Curentul este specific Europei secolului al XVIII-lea, numit si "secolul luminilor". Intre cei mai straluciti reprezentanti ai iluminismului european se afla oameni de stiinta / cultura, enciclopedisti francezi: d'Alembert, Diderot, Fénelon, Florian, Fontenelle, Helvetius, d'Holbach, Marmontel, Montesquieu, Rousseau, Voltaire s. a.; germani: Goethe, Herder, Kant, Lessing, Schiller s. a.; romani / valahi - din Scoala Iluminist-Valaha Sud-Dunareana Antiotomana de la Moscopole (sau Scoala Moscopoleana): Theodor Cavallioti, Daniil Moscopoleanu, George Roja, Constantin Ucutta s. a., apoi, cei din Scoala Iluminist-Valaha Nord-Dunareana Antihabsburgica din Ardeal (sau Scoala Ardeleana): Ion Budai-Deleanu, Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Sincai s. a.; rusi: Lomonosov, Fediakovski, Radiscev s. a. Curentul s-a extins si peste Oceanul Atlantic, avand importanti reprezentanti si in Statele Unite ale Americii: Franklin, Jefferson s. a.

Cele doua puternice scoli iluministe ale valahilor (adica ale dacoromanilor / romanilor), Scoala Iluminist-Valaha Antiotomana Moscopoleana si Scoala Iluminist-Valaha Antihabsburgica Ardeleana, aveau in programul lor, in afara principiilor din "charta" iluminismului european, si re-Unirea si eliberarea Principatelor Valahe, a marelui nostru popor de atunci, dintre rotile dintate ale celor trei puternice imperii evmezice: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si Imperiul Rus. Corifeii iluminismului valah / dacoroman au infiintat - in Dacia / Dacoromania (Nord-Dunareana si Sud-Dunareana) - peste 800 de scoli, pentru care au tiparit si manualele necesare. Din intelegerea profunda a inaltului spirit iluminist al tolerantei, convinsi ca lumina cartii daruita deopotriva tuturor isi va arata cu promptitudine roadele cele mai bune, corifeii Valahimii / Dacoromanimii din secolul al XVIII-lea, indeosebi, cei dintre Dunare, Marea Neagra, Marea Thracica si Marea Adriatica, au tiparit chiar si abeceedare / manuale "bilingve", ori "trilingve", adica atat in limba valaha / dacoromana, cat si in limbile minoritarilor din localitatile arondate respectivei scoli, dupa cum era "specificul locului": in albaneza, in bulgara, in sarba, in greaca (daca in localitatea in care se infiinta scoala convietuiau 75 la suta valahi si 25 la suta sarbi, atunci manualele erau tiparite bilingv, in valaha / romana si in sarba; daca intr-o localitate din Balcani se aflau 60 la suta valahi, 25 la suta albanezi si 15 la suta greci, atunci manualele de la scoala respectiva erau tiparite in trei limbi: valaha / dacoromana, albaneza si greaca).

Scoala Iluminist-Valaha Antiotomana Moscopoleana. Cel dintai nucleu iluminist valahic / dacoromanesc a fost cel de la Moscopole; in 1744, exista deja Academia Valaha din Moscopole; in orizontul anului 1765, pentru scurt timp, a existat si Tipografia Valaha din Moscopole (cf. CLC, 390; in acest sens, Th. Capidan il citeaza pe George Roja: «in orasul Moscopole s-au tiparit mai multe carti valahe» - CLC, 391 / 438). Intre reprezentantii Scolii Iluminist-Valahe Sud-Dunareane Antiotomane de la Moscopole, autori de lucrari istorice, lingvistice, lexicografice etc., se afla si un poet, Constantin Ucutta. Nu prin "Lexiconul trilingv" (cf. CLC, 388) ramane in memoria posteritatii iluministe valahul Theodor Cavallioti, ci prin aleasa vectorizare intru lucrare filosofic-literara, din cartea «Protopiria», tiparita la Venetia, in anul 1770. Dintre lucrarile lui Daniil Moscopoleanu, unul dintre conducatorii Academiei Valahe Moscopolene, s-a bucurat de un ales circuit balcanic nu «Invatatura introducatoare» (1762 ?), ci «Lexiconul tetralingv vlah-arman, albanez, grec si bulgar», tiparit tot la Venetia - ca si «Focul dintai» / «Protopiria» lui Th. Cavallioti, dar cu 24 de ani tarziu -, in 1794. Exista si alte lucrari iluministe deosebit de interesante, publicate (la Viena, Venetia, Moscova etc.) de reprezentati ai Scolii Valahe Moscopolene: George Roja, «Cercetari despre Romanii numiti si Vlahii de dincolo de Dunare» (1795), Mihail G. Boiagi, «Gramatica vlaho-armaneasca» (Viena, 1813) etc. In Peninsula Balcanica, in secolul luminilor, orasul valah / dacoroman Moscopole (azi, in Albania) era - ca importanta economica, demografica si cultural-politica - "pe locul al treilea", dupa Constantinopol / Istambul si dupa Atena; dar la intrigile Fanarului, fanaticul Ali Beg, fratele Sultanului, in fruntea unor "hoarde otomane", trece prin foc si sabie, in 1786 si in 1789, orasul crestin-valah / dacoroman Moscopole, intelectualitatea iluminista ce reprezenta Academia Valaha a Balcanilor fiind obligata sa ia calea exilului in diferite colturi ale Europei (o vreme, de pilda, George Roja a stat si in orasul Timisoara, unde se pare ca ar fi scris «Cercetari», in orizontul anului 1795).  

Un anume traditionalism mesianic dar si clamoros se inregistreaza si in volumele lui Adrian Paunescu de dincoace de Istoria unei secunde

Reviste interbelice promotoare ale traditionalismului. Revista Gandirea Cluj-Napoca, 1 mai 1921 / Bucuresti, decembrie 1922 - 1944) si gruparea gandirista (v. supra - gandirism) au jucat un rol deosebit in inrazarirea neasemuita a traditionalismului romanesc din secolul al XX-lea. In afara de revista «Gandirea», dupa cum sublinia si E. Lovinescu, au mai existat cateva notabile reviste: «n-au lipsit, fireste, si alte publicatii in linia asa-zis traditionalista, mai cu seama in provincie, unde ";traditionalismul" sau "culturalismul" infloreste» (LScr, 6, 47); criticul mentioneaza in acest sens: Junimea literara, cea reaparuta dupa 1923, Junimea Moldovei de Nord, editata in Botosani, de la 5 ianuarie 1919, pana in aprilie 1921, Lamura Nazuinta (Craiova, aprilie 1922 Datina (Drobeta-Turnu Severin, 1923 Flamura lui Marcel Romanescu» (de la Craiova); la Suceava, in 1926, era de remarcat revista Fat-Frumos tiparita prin grija lui Leca Morariu; la Cluj-Napoca, din februarie 1930, s-a distins revista Darul vremei au mai imbratisat programul traditionalist-gandirist revistele: Ramuri (Craiova, martie 1919 aprilie 1929), Familia (Oradea, 1926 Actiune si reactiune Axa Floarea de foc (Bucuresti, 1935 Linia dreapta (Bucuresti, 1935 Ideea romaneasca Vestitorii (1936) etc. si cotidienele: Curentul, Cuvantul etc. (cf. RotIst, IV, 127)

Traditionalismul din secolul al XX-lea in istoriile literare. Numerosi sunt poetii care ilustreaza filonul de aur al traditionalismului dacoromanesc din secolul al XX-lea. In Istoria literaturii romane contemporane 1900 E. Lovinescu considera ca reprezentanti ai poeziei traditionaliste romane pe Nichifor Crainic, Ion Pillat, V. Voiculescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga, G. Murnu, Sandu Tudor, Marcel N. Romanescu, Radu Gyr, N. I. Herescu, Zaharia Stancu, N. Crevedia, V. Ciocalteu, D. Ciurezu si Radu Boureanu (cf. LScr, 6, 84 George Calinescu, in monumentala Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent (1941), retine urmatorii traditionalisti ai "momentului 1923", ce se distingeau prin "autohtonizarea simbolismului", prin "poezia roadelor" etc.: Ion Pillat, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Radu Gyr, D. Ciurezu, Zaharia Stancu si Teodor Murarasu (cf. CILR, 857 Scoala Iluminist-Valaha Antihabsburgica Ardeleana redacteaza in anul 1791, celebrul document politic, Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae / Charta Valahilor din Transilvania, trimis la Viena, imparatului Leopold al II-lea, document in care se solicita Curtii Imperial-Vieneze sa recunoasca faptul ca majoritarii Valahi / Dacoromani din Ardeal / Transilvania se constituie - prin toata istoria lor aproape bimilenara - ca natiune egala in drepturi cu celelalte natiuni din Imperiul Habsburgic; inechitatea la care se refera «Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae» dura din anul 1437, anul inabusirii in sange a marii rascoale valahe / dacoromane de la Bobalna-Transilvania, cand nobilimea veneticilor din stepele Eurasiei, ajunsa pe pamanturile intracarpatice ale Daciei, semneaza marsavul act, «Unio trium nationum»; este vorba, de fapt, despre "Unirea / unitatea celor trei natiuni", adica a nobililor unguri / maghiari, sasi si secui, de a actiona impotriva majoritatii valahe / dacoromane din Transilvania, spre a nu se ridica din randurile poporului valah / dacoroman din Ardeal ceva nobilime autohtona, ce le-ar periclita pozitiile ocupate in ierarhia imperiala. Reprezentantii Scolii Iluminist-Valahe Antihabsburgice Ardelene (Samuil Micu (1745 - 1806), Gheorghe Sincai (1754 - 1816), Ion Budai-Deleanu (1760 - 1820), Petru MAior (1761 - 1821) s. a.), in majoritatea lor, cu inalte studii umanist-universitare la Viena si la Roma, au realizat monumentale lucrari istorice, lingvistice, literare etc. Directia erudita a Scolii Iluminist-Valahe Antihabsburgice Ardelene este data de urmatoarea serie de lucrari: «Elementa lingue daco-romanae sive valachicae» / «Elemente de limba dacoromana sau valahica» (1780) de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, «Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor» (1806) de Samuil Micu, «Hronica romanilor si a mai multor neamuri» (1808) de Gh. Sincai, «Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia» (1812) de Petru Maior, «Disertatie pentru inceputul limbii romane» de Petru Maior, «Dictionarium valachico-latinum» de Samuil Micu, «Lexiconul romanesc-nemtesc» de Ion Budai-Deleanu, «Lesicon romanescu-latinescu-ungurescu-nemtescu» (1825) etc. Ion Budai-Deleanu a inzestrat literatura romana si cu epopeea «[iganiada».