Literatura
Imnul Desteptarea Romaniei de Vasile Alecsandri - comentariuImnul-repere de istorie si teorie literara Imnul este una dintre cele mai vechi poezii lirice. Isi are "originea in epocile cele mai indepartate si a fost inspirat la inceput de un viu sentiment de admiratie fata de frumusetile universului". Probabil este chiar forma primara a poeziei, deoarece unele dintre cele mai vechi texte din literatura universala au o tonalitate imnica: Vedele din literatura sanscrita, Psalmii din Biblie. Numele acestei specii literare este de origine greaca: hymnos - cantec de biruinta. In literatura antica greceasca i se contureaza specificul si cunoaste o larga diversificare: peonul, imnul inchinat lui Apollo (sau imnul mistic); ditirambul, imnul inchinat zeului Dyonisos, zeul vinului la serbarile dionisiace, imnul de biruinta, imnul erotic etc. Alceu, Pindar, Orfeu si Sapho sunt autorii unor asemenea imnuri. In literatura medievala este preponderent imnul mistic (chiar si in literatura Renasterii, multe pagini ale Divinei Comedii de Dante au o tonalitate imnica), iar in literatura moderna, imnul capata sensul unei meditatii solemne in care invocatia initiala era numai un pretext. Cand "materia de inspiratie a fost patriotismul, marile evenimente din istoria unei tari", faptele slavite ale unor suverani, apar imnurile nationale sau imnurile de stat. Daca facem abstractie de celebrele cantece populare de slava, inchinate unor voievozi gloriosi (Stefan cel Mare, Mihai Viteazul), putem considera ca "incercarile de realizare a unui imn national dateaza de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)", cand compozitorul Francisc Caudella a realizat un Imn roman pe versuri de M. Cornea. Nu s-a impus insa fiindca textul era "lipsit de inspiratie", iar melodia - "rece, fara colorit, fara putere de patrundere, de asimilare cu simtirea romaneasca, de aceea, cu toate preconizarile incercate, n-a putut sa dainuiasca Desteptarea Romaniei de Vasile Alecsandri Voi ce stati in adormire, voi ce stati
in nemiscare,
Pentru patria sa moare, Comentariu Desteptarea Romaniei este titlul unei poezii scrisa in 1848 de Vasile Alecsandri. La inceput, poezia a fost intitulata "Catre romani", dupa care a primit numele actual. Aceasta poezie nu a fost publicata in editia I a Doinelor, fiindca volumul, tiparit la Paris, avea a trece prin Austria pentru ca sa intre in Romania. Poezia a fost scrisa la solicitarea prietenilor din partida nationala a Moldovei.Avantata chemare catre popr, intitulata, la inceput, "Catre romani", apoi "Desteptarea Romaniei" a fost tiparita si difuzata sub forma de foaie volanta, fiind un manifest dintre cele mai mobilizatoare la revolutie.Alcatuita din 10 strofe, poezia se evidentiaza prin caracterul militant si politic. Poetul adreseaza romanilor de pretutindeni un indemn la lupta pentru libertate, aratandu-le ca intreaga lume s-a desteptat din "adanca-i letargie" si a pasit "catr-un tel de mult dorit".Dorul luptei de libertate a aprins acel "mandru soare" al revolutiei catre care se indreapta toate popoarele.Increderea poetului in aceasta lupta ofera poeziei o nota de optimism si un deosebit patos revolutionar.Ii indeamna pe romani la unire :"Sculati, frati de-acelasi nume, iata timpul de fratie !" Poetul, printr-o repetata mustrare , vrea sa stimuleze dorul de libertate, pe care il gasim nu numai in cartea de vitejie a trecutului , ci si la contemporanii sai,intonarea dreptatii , prin alungarea "oarbei tiranii" , face posibila redeschiderea, la 1848, a unei noi pagini de vitejie. Animat de dorinta eliberarii patriei sale de sub suzeranitate straina, in finalul poemului, Vasile Alecsandri da expresia nazuintei spre unire a tutuor romanilor si cheama la lupta importiva tiraniei. Poezia a avut un mare impact in epoca fiind un manifest mobilizator pentru romani la revolutie si de asemenea aceeasi revista brasoveana care publicase , in nr. 21 (din 24 mai), poezia lui Vasile Alecsandri, Catre romani (devenita Desteptarea Romaniei), a publicat si poezia lui Andrei Muresanu care se aseamana cu Desteptarea Romaniei, ea putand fi considerata un ecou, un raspuns sau un rasunet ardelean al poeziei bardului de la Mircesti. Se obisnuiau in epoca pasoptista asemenea parafraze poetice (de exemplu, dupa aparitia Horei Unirii, Cezar Bolliac publica Rasunet la Hora Unirii a d-lui Vasile Alecsandri).
|