Nicolae Manolescu marturiseste in opera sa "Despre poezie": "Nichita Stanescu a inventat un limbaj
abstract, de semen pure, cel mai abstract din poezia noastra, in care subiectivul si
obiectivul se confunda, lucrul si numele lui fac una, iar simbolul nu
e mai mult decat un semn. Antimimesisul triumfa intr-un lirism de
reprezentari cifrice (si nicidecum cifrate)". Intr-adevar, valoarea acestui poet
si inovatia pe care a adus-o artei lirice este fundamentala, mai
ales in procesul de schimbare a opticii din care era vazuta
literatura si principiile de creare ale acesteia, insa mai presus de
tot se afla continutul si modul in care acesta este organizat
si perceput de catre cititor. Un alt element apreciabil la poezia lui
Nichita Stanescu este viziunea larga pe care o lasa in cadrul
interpretativ; desi poetul a
dorit sa-si exprime o idee prin intermediul unei poezii, modul in
care aceasta este conceputa largeste universul de interpretare
astfel incat ar fi plauzibile o serie intreaga de explicatii.
Aceasta poezie inca din titlu isi propune un motiv care
apartine matematicii, si anume cubul, simbol al perfectiunii.
Din orice punct al spatiului acest obiecr geometric are aceeasi
forma, abstractizand, s-ar putea spune ca poetul a incercat sa
proiecteze o viziune cat mai obiectiva a unui comcept general valabil
pentru fiecare fiinta umana. Cuvantul "lectia" din titlu
demonstraza deasemenea faptul ca eul liric doreste sa
explice motivul cubului, si dea lungul acestui discurs literar se parcurge
intreaga istorie a existentei universului, timpului, spatiului,
poatte chiar si a divinitatii. Primele versuri spun "Se ia o
bucata de piatra,/ se ciopleste cu o dalta de sange,/ se
lustruieste cu ochiul lui Homer/, se razuieste cu raze/
Pana cubul iese perfect ". Piatra este simbol al
statorniciei, al materialului promordial. Ea se formeaza intr-un interval
destul de lung, prin solidificarea pamantului. Din punct de vedere al
religiei crestine, creatia omului s-a savarsit prin
suflarea Duhului Sfant intr-un prototip al omului modelat din lut. Astfel el a
capatat viata dar si posibilitatea de a avea
vointa libera, liberul arbitru. Dalta de sange ar putea fi
simbolul transpunerii prin metamorfoza a existentei umane in
contextul universului. Schimbarile pe carea aceasta le-a suferit sunt
reprezentate de istorie prin evenimente ce si-au pus amprenta intr-un mod
evident asupra cursului destinului uman stationar, care pentru mine
inseamna: liberatatea de a-ti alege viata. Faptul ca acest
cub are statutul unei opere de arta, este relevat de modul in care a fost
creat, prin cioplire, asemenea unei valoroase sculpturi, insa nu este
vorba despre ceea ce Michelangelo a sculptat in perioada Renasterii, ci
mai degraba Constantin Brancusi, care a marturisit la un moment
dat ca: prin opera sa el nu doreste sa realizeze obiectul in
sine, ci ireprezentabilul din aceasta, astfel sculpturile sale ce aveau ca
tema pasarea, nu au intruchipat existenta in sine a
pasarii, ci zborul, Brancusi reusind la propriu sa
sculpteze zborul. Asemenea acestei poezii care a reusit sa
treaca in 13 randuri intreaga existenta a ceea ce exista,
vizibil sau invezibil. Faptul ca Homer este in aceasa poezie motiv,
nu face prezenta sa cu titul iesita din comun. El a reprezentat
un poet si rapsod apartinand lumii grecesti ce atrait cu
aproximativ 850 de ani inaintea erei
noastre. El a scris prea bine cunoscutele opera: Iliada si Odiseea, vaste
in interpretare si cuprinzatoare in sensuri. Traditia spune
ca el ar fi fost orb, insa aceasta creare a cubului nu are loc
sub semnul unei lustruiri la nivelul obiectiv, ci mai degraba unul al
metafizicii. Lumina ce este emanata de propriul spirit uman
reprezinta modelatorul cubului, iar aceasta la un moment dat a reprezentat
perfectiunea.
Continui sa analizez aceasta poezie prin prisma interpretarii sale religioase. Cubul
reprezentand la acest nivel un complex de elemente, si anume toate
zeitatile ce au existat si care au constituit elemente
spiritualizante pentru fiinta umana. Personal consider ca acest
cub nu are aceeasi semnificatie pe intreg discursul liric, in
esenta da, insa la un nivel interpretativ mai contextual el
poate lua diferite forme. Oricum, aceste zeitati au fost apreciate,
prin sarut, tot prin sarut fiind tradata si intruparea
lui Dumnezeu ce a dus la moartea si mai apoi invierea Sa. Sarutul
infantei este desigur cel a lui iuda, apostolul care a tradat pe Iisus. O
alta interpretare ar consta in perfectiunea pe care cubul o
reprezinta, si modul in care aceasta a fost cautata,
si inca este, de catre marea majoritate a persoanelor. Adorarea
perfectiunii este benefica doar atunci cand ea este intruchiparea lui
Dumnezeu, sau idealul nostru prin care tindem sa asemanam
divinitatii, insa ascensiunea individuala spre perfectiune,
la nivelul egoismului, este o cale care duce numai inspre desconsiderare a propriei
existente. Sarutul infantei ar putea reprezenta atat caderea in
acest pacat al perfectiunii, cat si ajungerea fiintei umane
la acest nivel, insa ea nu va reusi sa realizeze acest lucru deoarece,
chiar daca este parte a divinitatii sinonim al
perfectiunii, doar o singura entitate este perfecta, iar aceasta
este reprezentata de catre Dumnezeu.
Consider ca sfaramarea
cubului reprezinta un element ce aduce un aport suplimentar dorintei
umane de a reusi.
