POEZIA TRADITIONALISTA - in Gradina Ghetsemani, de V. Voiculescu

POEZIA TRADITIONALISTA - In Gradina Ghetsemani, de V. Voiculescu

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea itruna.
Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.

O mana nendurata, tinand grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa
Dar nu voia s-atinga infama bautura.

In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra fara tihna, se framantau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si uliii de seara dau roate dupa prada. „Numai prin Poeme cu ingeri V. Voiculescu izbeste cu acea nota care-i da originalitate []. Acum poetul este ortodoxist, traditionalist si continua alaturi de Blaga cantarea jalei metafizice.'
Incepand cu volumul Parga (1921), urmat de volumele Poeme cu ingeri, Urcus si intrezariri, poetul isi construieste universul poetic specific, in­clusiv prin accentuarea caracterului religios al liricii.
Poet autentic religios, V. Voiculescu nu cunoas­te indoiala sau revolta psalmistului arghezian.
In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiratie religioasa. Poezia face parte din volumul Parga, volumul care marcheaza afirmarea originalitatii stilului lui Voiculescu. Poetul depaseste traditionalistul samanatorist prin spiritualizarea imaginii si inoirea expresiei. Scenele si motivele biblice sunt alegorii ale nelinistilor omului in aspiratia sa catre Dumnezeu

Poem iconografic, in Gradina Ghetsemani se inspira din motivul biblic al Rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor, dupa Cina cea de taina. Scena este relatata in Evangheliile dupa Matei, Marcu, Luca si infatisata in icoanele bisericii crestine. Motivul rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani apare frecvent in numeroase lucrari de arta. Vasile Voiculescu mentinea in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic. In poezia de inspiratie religioasa imaginea lui Isus apare, de obicei, asociata cu tema durerii, scriitorul oprindu-se asupra patimilor acestuia.

Rugaciunea are loc inaintea arestarii lui Isus de catre escorta inarmata, condusa de Iuda care apare inspaimantat de apropierea patimilor predestinata de Tatal.

Poetul retine zbuciumul interior: „Si fiind in zbucium, mai cu staruinta Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca niste picaturi de sange ce cad pe pamanf (Luca, 22:44), dar deplaseaza accentul dinspre com­ponenta divina spre omenescul suferintei.
Tema poeziei o reprezinta ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspiratie religioasa (icono­grafica), apartine lirismului obiectiv, prin absenta marcilor lexicale ale prezentei eului liric, dar gradarea intensitatii suferintei este marcata prin punctele de suspensie si propozitia exclamativa.

Intreaga poezie se organizeaza in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Isus. Inaintea martiriului Isus ezita. Indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului. Depasirea momentelor de zbucium, de teama tin de natura divina.
Titlul nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci denumeste spatiul sacru cu semnificatie in plan spiritual: locul purificarii lui Iisus de patimi, prin virtuti.
Compozitional, poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe sur­prind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior, al naturii.
Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului, intr-o formulare lapidara in incipit: „Isus lupta cu soarta si nu primea paharul..'. Postura christica este tragica prin omenescul ei: „Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna'. Verbele: lupta, nu primea, se-mpotrivea exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul ingenuncherii nu este al unui invins, ci al rugaciunii (invocarea divinitatii si asceza spirituala). Contrastul cromatic rosu-alb realizat prin metafore, pune in evidenta zbuciumul sufletesc si conditia duala: „sudori de sange' (trupescul, suferinta fizica), „chipu-i alb ca varul (chipul hieratic, compo­nenta spirituala). Se pun in opozitie omenescului si divinul, sugerate pe de o parte de sangele care reprezinta viata terestra si, pe de alta parte, albul, simbol al puritati ceresti. Intensitatea durerii capata proportii cosmice, intreaga natura fiind strabatuta de o jale metafizica. Legatura terestru-ceresc este su­gerata prin versul: „Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna'.
Strofele a doua si a treia constituie a doua sec­venta poetica, realizata in jurul metaforei-simbol „grozava cupa'. Vagul religios persista si in strofa a doua, initial, „soarta', aici, „o mana nendurata'. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: „mana nendurata', „grozava cupa', iar rezistenta la ispitire (cale a purificarii spirituale), prin epitetele „sete uriasa', „infama bautura'. „Infama bautura”, simbol al pacatelor omenirii ce trebuie rascumparate prin jertfa, se ascunde sub aparenta amagitoare mierii, veninul se asociaza cu dulceata. Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezinta alegoric esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie. Rezistenta la ispitire implica suferinta in plan fiziologic si sufletesc: „Si-o sete uriasa sta sufletul sa~i rupa'.
Oximoronul releva interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu sinele: „in apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata'. Versurile reiau imaginea infamei bauturi a ispitirii, sub forma jocului aparenta-esenta, bene-fic-malefic. Imaginea artistica ,falcile-nclestandu-si exprima gestul de refuz al jocului duplicitar, halu­cinant. Versul „Batandu-se cu moartea, uitase de viata' concentreaza sensul luptei christice: moartea trupului - viata de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secventa po­etica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaza personificarea si hiperbola pentru descrierea elementelor decorului: „Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu~l mai vada'. Imaginea apoca­liptica este sugerata prin sintagma „vraistea gradinii. Mesagerii divini, ingerii, nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora „batai de aripi care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuirii sau ingerul mortii. Ultima strofa completeaza cadrul traditional evanghelic din prima strofa. Imaginea maslinilor care „pareau ca vor sa fuga din loc sa nu-l mai vada” amplifica tragismul viziunii. Un vant de spaima framanta lumea anuntand martirul care va schimba destinul omenirii.

Ultimul vers, „Si uliii de seara dau roate dupa prada' e incarcat de sugestii premonitorii intareste sugestia mortii/ imaginea, thanatosului prin: simbolul „uliii, simbolistica temporala: „de seara' si aceea a gestului: „dau roate dupa prada'.
Nivelul morfosintactic
-verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul gerunziu - valoarea durativa a actiunilor;
-expresivitatea adjectivului cu rol de superlativ absolut expresiv (de exemplu: „amamica-i strigare', „grozava cupa, „veninul groaznid); adjective fara grad de comparatie {„sete uriasa', „cu ultima putere');
rolul expresiv al adverbului: intruna (sens iterativ); deasupra (proiectie cosmica a suferintei); conjunctia adversativa dar, in strofele a Ii-a si a IlI-a - sustine ideea impotrivirii, a rezistentei la ispita; topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice) -evidentiaza optiunea poetica.
Nivelul lexico-semantic
-prezenta unor regionalisme: „sterlici; expresii populare: „pe branci, „fara tihna' ~ intensificarea dramatismului;
-terminologia abstracta, lexicul imprumutat din sfera cosmicului si a naturii este organizat „ca forme sensibile ale cunoasterii (Stefan Munteanu);
-campul semantic al paharului: „grozava cupa', „infama bautura', „apa ei verzuie';
-opozitia venin - dulceata - releva ispitirea;
-sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic - cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza.
Nivelul stilistic
-puternicul imagism realizat prin cultivarea epite­tului, a metaforei-simbol, a oximoronului.
Nivelul fonetic si prozodic
-pauzele marcate de punctele de suspensie -intensificarea suferintei; conservarea prozodiei clasice;
-patru catrene; masura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rima incrucisata.
CONCLUZIA
In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip traditionalist prin inspiratia reli­gioasa (poezie iconografica), coordonanta a spirituali­tatii romanesti. La nivel formal, se observa con­servarea prozodiei clasice.