Pasoptism-romantism: nuvela romantica de inspiratie istorica: "alexandru lapusneanul" de costache negruzzi

PASOPTISM-ROMANTISM: NUVELA ROMANTICA DE INSPIRATIE ISTORICA: "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi

Contextul aparitiei; incadrarea intr-o specie, intr-o epoca, intr-un curent literar:

Opera literara "Alexandru Lapusneanul " de Costache Negruzzi este prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura romana, o capodopera, publicata in perioada pasoptista, in primul numar al revistei "Dacia literara" (1840). Ea ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala (Evul Mediu), potrivit recomandarilor lui Mihail Kogalniceanu din articolul-program al revistei, intitulat "Introductie", care constituie manifestul literar al romantismului romanesc.

"Alexandru Lapusneanul "este o nuvela, deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central, o intriga concisa, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor prezentate.Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul protagonistului. Este o nuvela romantica prin: tematica istorica; naratiunea liniara; conflict exterior; personaje exceptionale care actioneaza in imprejurari exceptionale (Alexandru Lapusneanul); personaje construite in antiteza (Lapusneanul e crud, tiran, razbunator, iar sotia sa, doamna Ruxanda este blanda, supusa, influentabila); culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara, nu cu valoare epica; liniaritate psihologica in constructia personajelor, replici memorabile.

Viziune despre lume:

Scriitorii romantici se inspira din cronici si din folclor, conform esteticii romantice. Negruzzi, intemeietorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti ("Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore Ureche si de Miron Costin).

Nuvela lui Negruzzi prezinta nu un model de patriotism, ci un antimodel de conducator.

Relatia realitate-fictiune:

Din cronica lui Ureche, Negruzzi preia imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul, scene, fapte, replici (de exemplu: mottoul capitolului I si al IV-lea), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista. Nu trebuie confundate persoane/ personalitati istorice, a caror existenta este consemnata in cronici sau in lucrari stiintifice, si personaje literare, care ilustreaza anumite tipuri umane, iar autorul le atribuie destine si profiluri psihologice care sustin coerenta narativa.

Perspectiva narativa:

Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv (intervine direct prin cateva epitete de caracterizare: "tiran", "desantata cuvantare").

Naratiunea la persoana a III-a (cu focalizare zero, viziunea "dindarat") aminteste, prin obiectivitate si concizie, de relatarea cronicilor.

Tema: Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala, in Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea. Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.

Elementele de structura si compozitie:

Relatia incipit-final: incipitul si finalul se remarca prin sobrietate. Paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicativa (de razbunare). Frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis si obiectiv, in stil cronicaresc: "Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei".

Constructia discursului narativ: naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor (particularitate narativa romantica).

Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului.Capitolele poarta cate un motto, cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor.

In capitolul I, "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu . " este raspunsul dat de Lapusneanul soliei de boieri (Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici) care il resping sub motivul ca poporul nu-l vrea ca domnitor.

In capitolul al II-lea, "Ai sa dai sama, Doamna!" este avertismentul pe care vaduva unui boier decapitat il adreseaza doamnei Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului ei.

In capitolul al III-lea, "Capul lui Motoc vrem . " este cererea multimii adunate la portile cetatii, care gaseste in boierul Motoc vinovatul pentru toate nemultumirile.

In capitolul al IV-lea, "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu . " este amenintarea rostita de domnitor care, bolnav, fusese calugarit pierzand astfel puterea domneasca.

Constructia subiectului; momentele subiectului:

Capitolul I cuprinde expozitiunea ( intoarcerea lui Lapusneanul la tronul Moldovei, in 1564, in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia boierilor trimisi de domnitorul Stefan Tomsa) si intriga (hotararea lui Alexandru de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de boierii tradatori).

Referat: Trunchiul cerebral si creierul mic - cerebelul Referat: Subcuctisul - hipodermul - retea bogata de fibre de colagen si elastice

Capitolul al II-lea corespunde conflictului exterior si desfasurarii actiunii cuprinzand o serie de evenimente declansate de reluarea domniei de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile si promisiunea lui ca ii va da "un leac de frica".

Capitolul al III-lea contine scene ca: participarea si discursul la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si "leacul de frica" pentru doamna (piramida din capetele boierilor ucisi).

Acest capitol cuprinde, prin prezentarea faptelor sangeroase, punctul culminant al nuvelei.

In capitolul al IV-lea, este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotin, unde cade bolnav de friguri, este calugarit dupa obicei, si atunci cand isi revine, ameninta sa-i ucida pe toti (inclusiv pe fiul sau, urmasul la tron). Aceasta o determina pe Ruxanda sa accepte sfatul mitropolitului Teofan si al boierilor Spancioc si Stroici de a-l otravi.

Conflictul: principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri.Lapusneanul isi impune autoritatea in fata boierilor prin mijloace sangeroase, caracteristice tiranului feudal. Actele personajului sunt motivate psihologic: cruzimea devine expresia dorintei de razbunare pentru tradarea boierilor in prima sa domnie.

Conflictul secundar, intre domnitor si Motoc ( boierul tradator), particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in capitolul al III-lea.

Conflictul social, intre boieri si popor, se limiteaza la revolta multimii din capitolul al III-lea.

In proza romantica, tensiunile exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza: conflictul dintre Lapusneanul si Ruxanda este evidentiat in capitolul al II-lea.

Relatiile temporale si spatiale: timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in cea de-a doua domnie.

In primele trei capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secventa mortii domnitorului patru ani mai tarziu.

Constructia personajelor:

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale (au calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, utilizarea antitezei ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile.

Statutul social, psihologic si moral al personajului principal: Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in imprejurari exceptionale: scena uciderii boierilor, pedepsirea lui Motoc, moartea domnitorului otravit. El intruchipeaza tipul domnitorului tiran, sangeros, crud. Este construit din contraste, are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice.

Mijloacele de caracterizare a personajului:

Alexandru Lapusneanul este caracterizat direct (de catre narator, de alte personaje, prin autocaracterizare) si indirect (prin fapte, limbaj, atitudine, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi).

Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul domnitorului prin descrierea vestimentatiei specifice epocii, prin utilizarea substantivelor care precizeaza ipostazele personajului (voda, domnul, tiranul, bolnavul), dar si prin epitete (marci ale subiectivitatii) "nenorocitul domn", care tine o "desantata cuvantare" (discurs mincinos).

Caracterizarea realizata de alte personaje: "crud si cumplit este omul acesta" (mitropolitul), "un tiran" (Spancioc).

Autocaracterizarea evidentiaza trasaturile morale: "n-as fi un natarau de frunte, daca m-as increde in tine?"

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta boierilor: uciderea, mutilarea lor, distrugerea cetatilor.

Portretul moral al eroului central este complex: viclean, ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide; abil, disimulat (prefacut, ipocrit) se foloseste de momentul slujbei religioase ca sa castige increderea boierilor si sustine un discurs mincinos, dar convingator; crud, ordona masacrarea boierilor, apoi formeaza el insusi piramida din capete; nemilos, rade in timpul masacrului si il da pe Motoc multimii, cu sange rece.

Replicile lui sunt memorabile, o emblema a personajului care se defineste prin vointa de neinfrant.

Inteligenta/ abilitatea politica este ilustrata, de exemplu, in celebrul raspuns dat de domnitor lui Motoc in legatura cu prezenta oamenilor nemultumiti: "Prosti, dar multi!"

Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje, care, in general, sunt manipulate de domnitor.

Constructia personajelor secundare:

Doamna Ruxanda este personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul (blanda-crud; caracter slab-caracter puternic).

Ea nu actioneaza din vointa proprie, ci cand i se cere (vaduva ii solicita sa intervina pe langa domn; mitropolitul o convinge sa-i dea sotului ei paharul cu otrava".

Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant. El nu urmareste decat interesele proprii. Il linguseste pe Lapusneanul ca sa-i castige increderea, sa fie iertat pentru tradarea din prima domnie, sa-si pastreze rangul si viata. In fata primejdiei, este las, se umileste, plange in fata domnitorului in speranta ca acesta nu-l va da pe mana multimii razvratite.

Personajele episodice:

Acestea sunt Spancioc si Stroici, in antiteza cu eroul central. Ei sunt tineri, patrioti, buni cunoscatori ai psihologiei tiranului. Ei nu participa la ospat, intelegand ca este o cursa si fug din tara. Reintorsi, propun otravirea lui Lapusneanul, care moare in chinuri groaznice sub privirile adversarilor sai, Spancioc si Stroici.

Personajul colectiv: el este reprezentat de multimea de targoveti, care se aduna la portile palatului cerand dreptate. Psihologia multimii este surprinsa in mod realist: strangerea la curte din cauza unor vesti nelamurite, dezorganizarea, lipsa unui conducator, rostirea unor nemultumiri, pentru ca, in cele din urma, sa gaseasca vinovatul: Motoc.

Oamenii din popor sunt cei "prosti, dar multi", de care Lapusneanul scapa si pe care ii manipuleaza. El il da pe boier multimii implinindu-si amenintarea initiala si dorinta de razbunare fata de tradatori ca el.

Limbajul operei; stilul narativ;

Limbajul contine expresii populare, regionalisme fonetice, dar si unele neologisme.

Stilul narativ se remarca prin sobrietate, concizie, echilibru intre termenii arhaici si neologici, o mare frecventa a gerunziului, simplitatea topicii.

Stilul indirect alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si interventie izolata.

Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare si concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod direct.

Exprimarea unei opinii argumentate:

"Alexandru Lapusneanul" este o nuvela istorica, ce ilustreaza principiile ideologiei pasoptiste si ale esteticii romantice. Epoca surprinsa este reinviata prin valorizarea si transfigurarea adevarului istoric.

Costache Negruzzi face din Lapusneanul un domnitor crud, un tiran, sugerand astfel caracterul exceptional al domniei sale, desi comportamentul lui nu este prea diferit de cel al altor domnitori/ regi din Evul Mediu.