Literatura
Modernismul
MODERNISMUL
* etimol.> derivat de la
'modern'; lat. modernus = recent, nou. A aparut ca urmare a tezelor
lui Eugen Lovinescu, asupra dezv. literaturii. Modernismul se refera la
principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina
lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX. Modernismul reuneste
unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana in
aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in
domeniul literaturii, ci in arta, in genere. 1. In sens restrans, termenul
desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispano- american la
sfarsitul sec. al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado,
miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului. 2.
In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a
celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus
traditionalismului. Tendinta modernista sustine: * sincronizarea lit. nationale
cu lit. Europei * promovarea tinerilor scriitori * teoria imitatiei *
eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial) *
necesitatea innoirii * spiritul veacului * trecerea de la o literatura cu
tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana * evolutia poeziei de la epic la
liric * intelectualizarea prozei si poeziei * dezv. romanului psihologic,
analitic, prin prelucrarea unor forme moderne Lui Lovinescu ii revine meritul
de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la specificul culturii si
civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie
elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a
evolutiei lit. romane. Gruparea de la 'Sburatorul' cuprinde revista
si canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919-
1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu. Obiectivele gruparii: 1.
Promovarea tinerilor scriitori: * lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil
Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil
Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion
Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu,
H. Papadat- Bengescu. 2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit.
romane: * in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un
spirit al veacului, explicat prin factori materiali si morali, care imprima un
proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare intr-un ritm de dezvoltare
sincronica. Teoria imitatiei era preluata dupa francezul G. Tarde, psiholog si
sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti.
* societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele
occidentale, a creat premisele dezv. unui fond modern. Fenomenul 'formelor
fara fund', de care vorbea T. Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar
criticul il socoteste inevitabil si creator: 'formele isi pot crea uneori
fondul', sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu. * Romania moderna
ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor
conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si
modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile
sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de
valori, a elem. ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e
vorba de o imitatie servila, de un imprumut fara discernamant, ci de o
integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu evolutia artei europene. Prin
modernism, Lovinescu intelege depasirea unui 'spirit provincial',
deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica
modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in
cultura, pe care nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire. In
activitatea de critic literar ( vol. de ' Critice'), Lovinescu nu a
ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu generozitate teze care nu
raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este
pretuirea acordata romanului 'Ion', de L. Rebreanu. In schimb, a
privit cu ingaduinta si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe
care il considera un 'modernism dirijat'. Modernsimul lovinescian,
bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand criteriul estetic
in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia
culturii si lit. romane. Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind
asa -zisa miscare de avangarda, a fost promovat la noi de revistele:
'Contimporanul' (1922- 1932), 'Punct' (1924-1925),
'Urmuz' (1928).
Din
nevoia de a pastra si transmite unele amintiri s-au creat primele documente
intocmite cu ajutorul scrierii pictografice sau ideografice intr-un sistem ce
reda numai sensul general, fara a pastra insa textul
exact. Inscriptiile ideografice se mai redacteaza si
astazi, respectandu-se o traditie milenara la populatii ce
vietuiesc in forme primitive pe meridiane indepartate ale Terrei,
precum pieile rosii din America de Nord, localnicii din Oceania, din
Africa si Siberia de Nord ori la eschimosii din nordul continentului
european. In ideografie accentul este pus pe continutul de idei al
imaginilor si nu si pe o reprezentare artistica, apropiata
de cea naturala, cum se proceda in scrierea pictografica. Locul
figurii il ia acum intr-o forma simplificata simbolul acesteia.
Trecerea de la pictura la ideograma nu s-a facut transant
atunci, in vremea inceputurilor, din moment ce pana si astazi
exista reprezentari grafice moderne, realizate cu mijloace de
expresie artistica specifice ambelor tipuri de scriere. Astfel sunt, spre exemplu, asa-zisele
"povestiri in imagini" sau desenele caricaturale, care se pastreaza
si in prezent ca niste genuri de mare interes.
Din
inceputuri de civilizatie oamenii au manifestat o mare ravna de a
invata, de a se initia si de a patrunde tainele
existentei. Nimeni n-a reusit sa faca acest lucru de unul
singur, ci a trebuit sa preia ceea ce deja stiau inaintasii
sai. O traditie a constituit-o aceasta transmitere a
cunostintelor de la o generatie la alta, dar o asemenea ucenicie
nu se realiza usor, ci numai prin instituirea unui ritual al
invatarii. Antichitatea, Evul Mediu si epoca moderna
si-au perfectionat permanent formele de instruire, folosind
consecvent cartea. Totdeauna, insa, dascalii au fost mai putin
numerosi decat invataceii. Vrajitorul, proorocii
si prezicatorii, adica cei care stapaneau fortele
tainice ale existentei oamenilor, au fost inlocuiti de carturari
instruiti si dornici sa comunice celor tineri stiinta
lor. Invatamantul s-a institutionalizat si a devenit tot
mai eficace in angrenajul general de transmitere a cunost
|
|
Literatura
|
|
|
Proiecte pe aceeasi tema
|
|
Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
|
|