Modernism si simbolism (dupa E. Lovinescu)

Modernism si simbolism (dupa E. Lovinescu)

Dupa E. Lovinescu, in literatura romana modernismul era un moment de sincronizare si de diferentiere, in raport cu literaturile occidentale, in primul rand cu literatura franceza. Nu era considerat nici imprumut, nici imitatie. Dimpotriva, diferentierea era marcata intr-o dubla relatie, intai fata de literatura romana, apoi fata de literaturile straine.

Prin modernism, literatura romana se maturizeaza, capata constiinta de sine. Modernismul este un catalizator mai eficient decat premodernismele, decat romantismul, ultimul dintre ele, autohtonizat intr-o maniera mult mai mimetica.

Aici se poate constata interventia criticului, cu instrumente oarecum statistice, cantitative, masurand disproportia dintre ponderea mult sporita a imitatiei literaturii premoderne si aceea considerabil redusa a literaturii moderne.

'Proportional, influenta literaturii franceze asupra literaturii noastre nu este mai mare acum decat a fost la inceputul veacului trecut; putem afirma chiar ca influenta lui Lamartine asupra lui Eliade, Carlova, Alexandrescu si Alecsandri, sau a literaturii germane asupra lui Eminescu, a fost mai considerabila decat, de pilda, influenta lui Baudelaire asupra lui T. Arghezi sau Minulescu. Literatura modernista nu poate fi, deci, privita ca literatura de «imitatie» si nici chiar ca o solutie de continuitate, intrucat saltul de nivel al literaturii renasterii noastre fata de realitatile nationale a fost cu mult mai mare decat saltul literaturii moderniste.'

Lovinescu era adeptul unui echilibru teoretic, critic, istoric, intre antiteze: traditia si modernitatea.

Lovinescu nu s-a delimitat nici el energic de traditia inertiala, conservatoare, decat atat cat aceasta putea sa admita sincronizarea literara cu literatura occidentala.

Lovinescu reactiona insa in felul sau, temator de extrema, condus de masura si echilibru.

Admiterea modernismului era cotata ca o provocare la dislocare, la anihilarea identitatii construita in marginea sau la limita inferioara a artei literare. Coliziunea dintre falsa si adevarata identitate literara era reala primejdie.

'Prin disocierea esteticului de etic si etnic, modernismul, de altfel, nu putea decat sa inaspreasca si mai mult rezistenta samanatorismului si poporanismului, altoite pe aceasta confuzie.'

Micul creuzet al prepararii modernismului pentru literatura romana a fost revista Literatorul. Ea a aparut, cu poticneli de multe luni si intreruperi de multi ani de zile, din ianuarie 1880 pana in martie 1919. Lipsise din 1904 pana in 1918. O fondase Al. Macedonski. Ultimul care a condus-o a fost esteticianul, stilisticianul si comparatistul Tudor Vianu. Acest rol va fi transmis imediat revistei Sburatorul, a lui E. Lovinescu, teoretician, critic, istoric literar militant pentru directia antitraditionala, moderna.