Literatura si filmul: receptarea unui text literar romanesc - studiat in scoala - in varianta cinematografica (engleza) . paralela text - film. demersul pedagogic

LITERATURA SI FILMUL: RECEPTAREA UNUI TEXT LITERAR ROMANESC - STUDIAT IN SCOALA - IN VARIANTA CINEMATOGRAFICA (ENGLEZA) . Paralela text - film. Demersul pedagogic

India a fost intotdeauna privita ca o tara separata  de restul lumii, atat de mistica si de dificil de patruns pentru oricine vine din afara, indiferent de nationalitate, sex sau religie. Este genul de cultura care supune la teste, pe care, aparent, o personalitate bine construita, instruita si perseverenta le poate depasi, dar care ramane, in final, indisolubil legata, in ceea ce are ea mai intim, de originar, de nativ si de jocul generatiilor. Astfel cum s-a afirmat de catre indienii insisi, in final, orice experienta ce are ca scop interiorizarea culturii indiene - traita de un strain- devine exclusiv personala, fara a putea oferi solutii si raspunsuri universal valabile, deoarece "orice interpretari ale Indiei sunt, pana la urma, autobiografice" .

In acest context consideram ca trebuie privita si celebra opera "Maitreyi" a lui Mircea Eliade. Pornind de aici, lucrarea de fata isi propune ca, prezentand in paralel principalele aspecte ale romanului, ale traducerilor efectuate asupra textului, precum si ale ecranizarii povestii de dragoste dintre Maitreyi si Allan, sa evidentieze o serie de aspecte in legatura cu impactul pe care il poate avea asupra activitatii pedagogice studiul haotic, neorganizat, a numeroaselor materiale accesibile elevului. Dincolo de tema prezentei lucrari, care se doreste a fi doar un studiu de caz, dorim sa extindem concluziile care vor reiesi din lucrare asupra intregului proces de documentare - predare - invatare pe care profesorii si elevii il realizeaza la clasa si nu numai.

Intr-o prima etapa, dorim sa analizam problema supusa discutiei din perspectiva bibliografic-istorica. Astfel, romanul Maitreyi a aparut in anul 1933 in Romania, iar mai apoi, in anul 1950 a fost tradus in limba franceza sub titlul de "La nuit Bengali" de catre Alain Guillermou. In anul 1993 a fost tradus din limba franceza in limba engleza de catre Catherine Spencer. Ca urmare a popularitatii pe care opera a dobandit-o in mediile universitare europene, precum si datorita povestii captivante, in anul 1988 romanul a fost ecranizat sub denumirea de "Nopti bengaleze" ("Bengal Nights"), in regia lui Nicolas Klotz (profesor la Univ. La Fémis, Paris, care a mai regizat o serie de piese de teatru si filme biografice despre muzicieni renumiti: James Carter, Robert Wyatt, Ravi Shankar), dupa un scenariu adaptat de Jean-Claude Carrière (membru in juriul Festivalului International de la Cannes din 1981), avandu-i in distributie, in rolul celor mai importante personaje ale romanului, pe Hugh Grant (Allan), Shabana Azmi (Indira Sen - mama Maitreyiei), Supriya Pathak (Gayatri - Maitreyi), Soumitra Chatterjee (Narendra Sen - tatal Maitreyiei), John Hurt (Lucien Metz), Pierre-Loup Rajot (Harold), Elisabeth Perceval (Norinne), Anjan Dutt (Khokha), Poomima Pathwardhan (Lilou).

In al doilea rand, vom incepe studiul propriu-zis si vom identifica legatura imediata dintre abstractiunea textului lui Mircea Eliade si realitatea conflictuala prezentata de film. Conform scenariului, Allan este un inginer englez la aproape 26 de ani, expatriat in India pentru a construi poduri si drumuri. In momentul in care tanarul se imbolnaveste, seful sau il invita sa stea in imensa sa casa, impreuna cu familia acestuia (sotia si cele doua fete). Acolo, Allan se va indragosti de fata mai mare, Gayatri (Supriya Pathak). Abisul intre culturile europeana si indiana, cat si intelegerea gresita a culturii indiene de catre Allan vor duce indragostitii si familia indiana catre un sfarsit tragic. Povestea nu situeaza privitorul intr-o perioada exacta a secolului al XX-lea. Iubirea dintre cele doua personaje este prezentata in mod deosebit de exotic, aspect care reprezinta mai ales meritul unei distributii ce cuprinde actori cu o puternica arta expresiva. Personajul lui John Hurt are o participare minimala in conflict, dar cu un joc minunat si intens. Actritele care au jucat rolul mamei si al lui Gayatri sunt de o frumusete incredibila. Filmul se distinge si datorita unei distributii remarcabile, care ii include pe marea Shabana Azmi, una dintre cele mai stralucitoare staruri de cinema indiene. A fost rolul de debut al lui Hugh Grant, iar tineretea si naivitatea sa au facut personajul mai flexibil. Filmul nu este, sub nici o forma, produs in stil Hollywoodian, ci suntem in prezenta unei viziuni specific europene.

In al treilea rand, pe axa orizontala a operei de comparare, vom cuprinde in cadrul analizei prospectiv-exploratorii referinte in legatura cu eterna problema a capacitatii unei opere de a transmite mesajul textului originar odata ce aceasta a fost tradusa in mod succesiv. Dorim, inainte de toate, sa facem diferenta neta intre notiunea de traduceri multiple si cea de traduceri succesive. Traducerea multipla apare atunci cand o opera este tradusa in mai multe limbi, dar prin contact direct cu textul initial, iar traducerile succesive se refera la situatia in care doar traducerea initiala se bazeaza pe textul autorului, toate celelalte fiind ceea ce am putea numi traduceri la traduceri. Acesta este si cazul romanului Maitreyi. Versiunea in limba engleza are la baza varianta in limba franceza, unica traducere care a pornit direct de la opera din limba romana. Mai precizam - nota bene! aspect deosebit de important - ca scenariul a fost adaptat dupa traducerea facuta in limba engleza. Este unanim recunoscut faptul ca savoarea unei opere literare poate fi surprinsa cu adevarat doar de catre cititorul care ia contact cu scrierea originara, traducerile prezentand pericolul de a surprinde, chiar fara vina ori stiinta interpretului, posibile denaturari ale textului initial. Este si cazul romanului Maitreyi, astfel cum vom arata in cele ce urmeaza, la momentul oportun.

In continuare, vom incerca sa facem o posibila exegeza a textelor (cel in limba romana si scenariul adaptat), prin analiza conflictului, contextualizare si identificarea sensului ascuns, care transcede evidentele.

Astfel, in ceea ce priveste analiza textelor, dorim sa facem o serie de observatii cu privire la unele amanunte care circumscriu continutul conflictului supus dezbaterii. Povestea filmului nu situeaza privitorul intr-o perioada exacta a secolului al XX-lea, ceea ce a determinat aparitia unor distonante cu privire la felul cum se prezinta orasele indiene din punct de vedere al tehnicii si al modului in care societatea in ansamblul sau isi desfasura traiul de zi cu zi. Este adevarat ca nici Eliade nu plaseaza exact in timp actiunea cartii, dar cititorul avizat cunoaste cu certitudine faptul ca anul era 1930, pornind de la o exacta cunoastere biografica a vietii autorului. Ecranizarea sugereaza, prin modul cum este conceputa recuzita si cum sunt efectuate filmarile, sfarsitul anilor '50.

In plus, remarcam faptul ca Allan este prezentat - dar cu privire la acest aspect trebuie sa fim obiectivi si sa precizam ca aceeasta confuzie este intretinuta de traducerile inexacte ale romanului - ca fiind de nationalitate engleza, ceea ce este flagrant o eroare, deoarece cititorul roman cunoaste ca "Maitreyi" este un roman autobiografic, iar Allan este, de fapt, Eliade insusi, astfel ca eroul principal este de nationalitate romana. Nu lipsa rigorii deranjeaza, insa, cel mai tare, ci faptul ca, pe plan secund, cel al confruntarii dintre doua civilizatii, ecranizarea porneste de la stilul de viata occidental-european, fara a surprinde astfel insingurarea in care Allan, un est-european, este transpus, printr-o serie de scene subtile, de catre Eliade, inca de la primele pagini ale romanului sau. Premisele de la care porneste filmul fiind, asadar, incorecte, intreaga prezentare a ciocnirii dintre cele doua civilizatii se sprijina, daca ni se permite sa spunem asa, pe picioare de lut, pierde din profunzime si din rigoare. In plus, aducand in prim plan considerente de casting, consideram ca alegerea lui Hugh Grant in rolul lui Allan nu a fost cea mai fericita solutie, deoarece, dupa cum stim cu totii, trasaturile fizice ale lui Mircea Eliade nu se aseamana cu cele ale actorului. Prezenta lui Hugh Grant da impresia ca o astfel de iubire intre personaje e fireasca si inevitabila, pe cand in realitatea ea a fost greu de inteles pentru cei doi protagonisti, in viata reala. Sansele erau impotriva acestei povesti, si totusi ea a avut loc, totul fiind credibil exclusiv prin prisma misticismului ce razbate din fiecare scena a romanului, din starea de beatitudine si visare pe care geniul lui Eliade stie sa o creeze atat de firesc si de desavarsit. Consideram inadmisibil si ca numele personajelor sa fie modificat (cea mai flagranta distonanta, din acest punct de vedere, fiind aceea ca Maitreyi este prezentata sub denumirea de Gayatri), cu atat mai mult cu cat romanul original se inspira din fapte reale.

Chiar de la inceputul filmului, suntem plasati intr-o lume a celor expatriati, care locuiesc in India. Astfel cum reiese din varianta ecranizata, majoritatea europenilor, printre care si Allan, refuza sa absoarba aceasta cultura plina de forta sau sa o respecte. Cu toate acestea, exista alte personaje, cum ar fi cel al lui John Hurt - Harold, care, in schimb, imbratiseaza aceasta cultura pana la punctul in care pot fi absorbiti de aceasta, devenind obsedati de ea. Flagrant inexact! Intregul mod de punere a problemei este complet rupt de realitatea romanului, de contextul in care acesta a fost scris si de motivatia care l-a determinat pe autorul roman sa scrie. Filmul face din Allan un barbar incapabil de a respecta profunzimea culturii indiene si din Harold un personaj iluminat. In realitate, Allan, alias Mircea Eliade, desi, astfel cum declara autorul in roman, avea constiinta misiunii sale civilizatoare si se simtea fericit cu prezenta sa conditie, intuieste destul de purternic faptul ca in spatele a ceea ce vedea el, la o privire superficiala, din India, se ascundea un imens curcubeu de obiceiuri, traditii si practici de un misticism greu de patruns, de o profunzime aproape inaccesibila europeanului de rand. Dar Allan nu e un european de rand, autorul sugerand, in cartea sa, ca Maitreyi a fost doar fermentul care a determinat schimbarea tanarului ceva mai rapid decat s-ar fi produs aceasta in mod normal. A se vedea, in acest sens, scenele in care scriitorul descrie zilele sale de neurastenie in jungla indiana si profunzimea sentimentelor europeanului inca de la acea data. Harold nu este ceea ce pare el a fi in film. Interesul acestui personaj pentru lumea indiana era starnit exclusiv dintr-un spirit documentar gazetaresc (astfel cum rezulta din roman - Harold dorea sa scrie o carte despre India), uimirea sa era doar rodul noutatii unei realitati pe care nu o intelegea si nici macar nu o accepta - considera, in continuare, femeile indiene ca fiind animalice, barbare, murdare -, obsesia sa provenea din piedicile cu care se confruntase in activitatea de documentare anterior momentului in care Narendra Sen ii face o invitatie la el acasa, prin mijlocirea lui Allan.

Dupa cum reiese din film, atunci cand Allan se imbolnaveste si este invitat sa stea acasa la angajatorul lui, se arunca, cum se spune in limbajul curent, "cu capul inainte", lasand in urma trecutul sau european, inclusiv prieteni si prietene, astfel ca nu a fost foarte greu pentru el ca mai apoi sa se indragosteasca de fata sefului sau, care este frumoasa, incantatoare chiar si este "ghidul" perfect pentru Allan. Nimic mai eronat. Mircea Eliade descrie, pe pagini intregi, retinerea lui Allan in a accepta sau nu invitatia lui Narendra Sen si temerile acestuia legate de neasteptata atitudine deosebit de prieteneasca pe care angajatorul sau i-o arata. Maitreyi, initial, il sperie, i se pare urata, nu se indragosteste decat mult mai tarziu. Ruptura de trecutul european se produce destul de greu, initial Allan se teme ca o eventuala convietuire cu o familie indiana il va indeparta de prietenii sai europeni, numai dupa ce incepe relatia propriu-zisa cu Maitreyi acesta nemaidorind sa aiba vreun contact cu viata sa anterioara, care il irita si il plictiseste. Dar acest proces se desfasoara lent si treptat, nu chiar de la inceput si in nici un caz facil, astfel cum sugereaza filmul.

Inca un aspect distonant comparativ cu romanul este acela ca filmul ne prezinta doua personaje care sunt complet nepregatite pentru consecintele relatiei lor. Din contra, cartea arata in numeroase randuri faptul ca Maitreyi era deosebit de lucida si ca prevazuse inca de la inceput ce avea sa se intample in cazul in care relatia lor era descoperita. Textul romanului ofera suficiente dialoguri pe aceasta tema intre cei doi protagonisti.

Mergand mai departe, la etapa contextualizarii, vom spune ca solutia adoptata de scenaristul filmului "Bengal Nights" ne apare ca deloc surprinzatoare, din mai multe considerente, dintre care ni se invedereaza cu precadere urmatoarele: de obicei, orice ecranizare surprinde cu greu spiritul unei carti, imaginile nereusind, intotdeauna, sa transpuna cu exactitate cuvintele, cu atat mai mult cu cat povestea pusa in scena apartine unei literaturi mai putin celebre pe plan international, cum este cea romana; din nefericire, scenariul a fost scris dupa o traducere la traducere, ceea ce a determinat indepartarea de textul originar si, implicit, de vietile personajelor; nu trebuie pierduta din vedere nici latura comerciala a modului cum trebuie spusa povestea pentru ca aceasta sa fie atractiva publicului larg.

In subsidiar, nu credem ca suntem prea mult in eroare daca afirmam cu sinceritate faptul ca, indepartandu-se de sursa, de izvor, acest film ramane doar o incercare pretentioasa, care nu pune in valoare geniul autorului cartii, prin aceea ca ceea ce se reuseste este doar crearea unui conflict confuz si ciudat, lipsit de profunzime (in romanul lui Eliade India este, pe langa cei doi indragostiti, ca un al treilea personaj, traditiile sale sunt descrise minutios sau sugerate magistral, ceea ce nu intalnim in film, care se axeaza preponderent asupra povestii de dragoste, fara a pune suficient accent asupra celui de-al doilea plan, fara de care totul este lipsit de sens si, prin aceasta, chiar mai important decat povestea de dragoste, ce consta in conflictul dintre cele doua culturi). Muzica, jocul actorilor, tehnicile de filmare, scenariul creeaza o mixtura desi frumoasa si interesanta pentru privitorul neavizat, neconvingatoare si lipsita de forta pentru cunoscatorul romanului, pentru care simbolismul filmului apare ca lipsit de sens in absenta liantului de profunzime care face totul atat de veridic in carte.

Nu in ultimul rand, ne propunem sa cercetam modul in care aceste materiale pot fi uzitate cu succes in lucrul cu clasa de elevi, dar mai ales sa prezentam avantajele si dezavantajele pe care multitudinea de surse de informare, in acest domeniu, cel al ecranizarilor dupa capodopere literare, il prezinta pentru elevul inca neinitiat. Conform triadei teza, antiteza si sinteza, vom cerceta justificarile textelor in discutie prin expunerea argumentelor si a exceptiilor, cu observarea finala a principiilor generale ale pedagogiei, a brocardurilor, in cadrul analizei incursiv-receptive, ceea ce implica raportarea textului la politica didactica actuala.

Teza: astfel cum unanim releva studiile de specialitate, interesul generatiilor tinere pentru carte si tot ceea ce simbolizeaza aceasta a scazut simtitor in ultimii ani, mai ales odata cu emergenta din ce in ce mai intensa a resurselor internet si a cinematografiei. Din acest punct de vedere, ecranizarile unor romane celebre apropie elevul distras de textele unor opere studiate in scoala si pot constitui adevarate materiale de lucru. Profesorul poate opta pentru comparatii intre film si carte si se poate folosi cu succes de imaginile din film pentru a da un impuls imaginatiei elevului. Toate acestea faciliteaza familiarizarea elevului cu opera, macar intr-o prima etapa.

Antiteza: trebuie, insa, sa atragem, cat mai serios posibil, atentia asupra pericolului cu care ne confruntam in ceea ce priveste exactitatea informatiilor furnizate de o ecranizare. Este stiut faptul ca majoritatea scenariilor adaptate dupa romane tind fie sa modifice, dintr-un spirit exclusiv comercial, conflictul cartii, fie, dint-o imposibilitate imaginativa la nivelul imaginilor vizuale, sa sara peste o serie de amanunte care, uneori, apar drept cruciale in opera scrisa. Pe cale de consecinta, exista pericolul ca elevul sa ramana cu un set de informatii eronate, iar performantele sale la evaluari sa scada.

Sinteza: cele doua ipoteze nu se exclud reciproc. Consideram ca folosirea exclusiva a materialelor cinematografice nu este indicata, ci acestea trebuie privite ca o modalitate de a starni interesul elevului care, ghidat corespunzator de catre profesor, poate, astfel, sa isi imbunatateasca in mod considerabil capacitatea de cercetare, de lucru cu materiale de diferite naturi, aptitudinile de analiza comparativa si de sinteza.