limbaj, comunicare si cunoastere

Obiective educationale

In urma studierii acestui Modul, vei dobandi urmatoarele competente si aptitudini:

sa definesti limba si elementele structurale ale acesteia;

sa definesti limbajul;

sa descrii mecanismele neuro-fiziologice ale limbajului;

sa argumentezi rolul limbajului in activitatea umana.

Cuvinte cheie:

limba, limbaj, comunicare, cunoastere .

Cuprinsul Modulului:

Modulul 7: LIMBAJ, COMUNICARE SI CUNOASTERE.

Obiective educationale.

Cuvinte cheie.

Cuprinsul Modulului

7.1 Delimitari conceptuale: limba versus limbaj

7.1.1. Definitia si caracteristicile generale ale limbii

7.1.2. Limbajul:dimensiuni psihologice si mecanisme neuro-fiziologice.

7.2 Functiile limbajului

7.2.1 Functia de comunicare.

7.2.2 Functia cognitiva.

7.2.3 Functia emotional-expresiva.

7.2.4 Functia imperativ-persuasiva.

7.2.5 Functia ludica.

Subiecte pentru autoevaluare:

Intrebari de autoevaluare.

Teste grila pentru autoevaluare.

Subiecte pentru evaluare si control

Teme pentru aprofundarea cunostintelor

Teste grila:

Rezumatul acestui Modul

Bibliografie obligatorie.

Bibliografie.

7.1 Delimitari conceptuale: limba versus limbaj

Definirea limbajului face in mod obligatoriu trimitere la un alt concept, cel de limba, cele doua fenomene fiind interdependente.

Definitia si caracteristicile generale ale limbii

Limba reprezinta un ansamblu de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale si gramaticale) cu ajutorul carora se realizeaza comunicarea interumana

Limba este o realitate extraindividuala, in sensul ca existenta acesteia nu depinde de existenta unui individ singular, ci de existenta unei natiuni, a unui grup social vast care o foloseste ca mijloc de comunicare si de gandire. In numeroase cazuri, aria de raspandire, utilizare si cunoastere a unei limbi depaseste limitele teritoriale ale unei tari; cele mai ilustrative exemple in acest sens sunt limbile engleza si spaniola.

Limba are un caracter social-istoric. Aparitia si evolutia oricarei limbi este strans legata de cristalizarea unei mase de oameni ce se concentraza intr-un anumit teritoriu,  interactioneaza si comunica; acest proces are la baza un consens cu privire la simbolurile utilizate ca substitut pentru diferitele elemente ale realitatii, care se generalizeaza ajungand sa fie adoptate de toti membrii comunitatii respective. Totodata, limba reflecta trecutul istoric al unei natiuni. De exemplu, limba romana contine atat elemente latine, cat si reminiscente dacice si influente slavone.

Odata constituita, o limba nu este fixa, rigida si inflexibila, ci dimpotriva, ea cunoaste o dinamica lenta si continua. Caracterul evolutiv al limbii este atestat de fenomene cum sunt:

modificarea sensului unor cuvinte - sa ne amintim de exemplu ce insemna in evul mediu cuvantul "domn" si cati domni erau in tarile romane, versus ce intelegem azi prin acelasi cuvant;

intrarea in limba a unor neologisme;

iesirea treptata din uz a unor cuvinte (arhaisme);

modificarea regulilor gramaticale etc.

Din punct de vedere structural, orice limba include trei componente fundamentale: fonetica, vocabularul si gramatica. Putem vorbi despre existenta unei limbi doar in masura in care aceste trei elemente sunt intrunite.

Fonetica reglementeaza repertoriul sunetelor dintr-o limba si modul de articulare al acestora. Fiecare limba are propria melodicitate data de specificul sunetelor sale. Exista sunete specifice unei limbi, foarte familiare, chiar firesti pentru membrii natiunii respective, dar aproape imposibil de pronuntat pentru un strain (vezi ca exemplu sunetele ö, ò, ü din limba maghiara), dupa cum sunt si cazuri in care aceeasi litera sau grup de litere este pronuntat diferit in limbi diferite ("che" in limba romana versus in limba franceza).

Vocabularul (lexicul) reuneste ansamblul semnelor / cuvintelor cu valoare de simbol existente in acea limba. Chiar daca la prima vedere asemuim cunoasterea unei limbi asimilarii vocabularului limbii respective, in realitate acesta reprezinta doar elementul static de elemente ce urmeaza a fi utilizate selectiv si combinate in structuri cu sens necesare comunicarii.

Gramatica reprezinta un ansamblu de reguli de combinare a simbolurilor (cuvintelor) dintr-o limba. Sunt incluse aici:

reguli fonetice - de exemplu, in limba romana, inaintea literelor "p" si  "b" nu vom avea niciodata "n", ci intotdeauna "m"; spunem astfel "a impodobi" si nu "a inpodobi", "dimpotriva" si nu "dinpotriva" etc.;

reguli sintactice si morfologice - cum sunt acordul subiectului cu predicatul, acordul adjectivului cu substantivul pe care il determina, reguli de conjugare a verbelor si de declinare a substantivelor etc.;

reguli logice - un exemplu este regula conform careia intr-o fraza, nu putem si sa negam si sa afirmam ceva despre altceva in acelasi timp.

Limbajul:dimensiuni psihologice si mecanisme neuro-fiziologice

Limbajul este o activitate psihica prin care, cu ajutorul limbii, se realizeaza comunicarea interumana si gandirea verbal-notionala.

Spre deosebire de limba, care este un dat obiectiv ce se constituie in cursul filogenezei independent de existenta individului singular, limbajul are un profund caracter individual si subiectiv; el reprezinta modul particular de insusire si utilizare a unei limbi de catre o persoana anume.

Din punct de vedere functional, limbajul implica doua dimensiuni:

latura activa implicata in emiterea de semnale catre alte persoane;

latura pasiva, responsabila de receptarea si decodificarea semnalelor emise de altii.

In cazul limbajului oral, dimensiunea activa este vorbirea, iar cea pasiva ascultarea; la nivelul limbajului scris, latura activa este scrierea, iar cea pasiva este citirea. Doar impreuna cele doua laturi constituie un intreg functional si util actului comunicarii.

Sub aspect neuro-fiziologic, limbajul predupune doua categorii de mecanisme:

mecanisme centrale situate la nivel cortical, responsabile de dimensiunile de continut ale comunicarii (stabilirea ideilor ce urmeaza a fi transmise, interpretarea mesajelor receptate etc.);

mecanisme periferice, responsabile de aspectele executive, legate de forma pe care o imbraca un mesaj.

Daca restrangem nivelul de analiza doar asupra limbajului oral, mecanismele periferice specifice rezida in urmatoarele componente:

componenta energetica: aparatul respirator si sistemul muscular aferent acestuia (diafragma si muschii intercostali);

componenta generatoare: laringele;

componenta articulatorie si de rezonanta: buzele, dintii, limba, palatul dur, valul palatin, cavitatea bucala si cea nazala per ansamblu.

Astfel, fluxul emisiilor sonore are la baza aerul expirat cu ajutorul plamanilor si a musculaturii aferente (componenta energetica) trece prin laringe determinand vibratia acestuia. In acest mod se produce un sunet brut, ce poate fi modulat doar in materie de inaltime si intensitate, insa fara a fi purtatorul unor mesaje specifice (componenta generatoare). Laringele este cel care da timbrul vocii specific fiecarei persoane. Urmatorul segment care intra in uz este cel articulator, in care, cu aportul limbii, al buzelor si dintilor (componenta articulatorie), sunetul brut capata forme specifice, distincte si inteligibile, articulate in silabe si cuvinte cu sens. In fine, sunetul odata obtinut rezoneaza in cavitatea bucala, respectiv cea nazala (componenta de rezonanta). Orice deficienta sau functionare defectuoasa la nivelul unuia dintre mecanismele periferice enumerate isi pune amprenta asupra calitatii si claritatii emisiilor orale, afectand implicit caracterul inteligibil al celor spuse. Drept dovada, lipsa incisivilor superiori, malformatiile de la nivelul buzelor sau al palatului dur (cazul copiilor ce se nasc cu cheiloschizis / buza de iepure), momentele in care salivam abundent, am stat mult in frig si nu putem sa ne miscam buzele firesc sau avem nasul infundat de la o raceala sunt toate situatii in care nu reusim sa articulam cuvintele in mod corect.

Daca ai inteles paragrafele parcurse pana aici, atunci te rog sa rezolvi urmatorul test grila: Mecanismele periferice specifice limbajului oral includ urmatoarele componente: a.      componenta energetica; b.      componenta generatoare; c.      componenta articulatorie si de rezonanta; d.      toate variantele de mai sus (a + b + c). Scrie aici raspunsul considerat corect de catre tine: Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote si apoi, verifica-te mai jos daca ai dat raspunsul corect. Daca ai raspuns corect, te felicit! Daca nu, atunci trebuie sa revii asupra paragrafelor parcurse pana acum, pentru a le aprofunda. Raspunsul corect este: d.

functiile limbajului

In cadrul activitatii umane, limbajul indeplineste mai multe functii, dintre care cele mai importante sunt functia de comunicare, functia cognitiva, functia emotional-expresiva, functia imperativ-persuasiva si functia ludica.

Functia de comunicare

Functia de comunicare desemneaza rolul primordial al limbajului, de a servi ca mijloc de transmitere si receptie a informatiilor. In cea mai restransa perspectiva, actul comunicarii implica in mod obligatoriu urmatoarele elemente:

emitatorul (E)

receptorul (R)

repertoriul emitatorului (R_E)

repertoriul receptorului (R_R)

un sistem de coduri

canalul de comunicare

feedback

Esenta procesului de comunicare consta in vehicularea unor informatii intre doi poli: emitatorul (entitatea care initiaza comnicarea, are un rol activ) si receptorul (destinatarul mesajului, cu rol pasiv). Daca ne raportam la comunicarea interumana, receptorul si emitatorul vor fi doua persoane, insa nu trebuie sa omitem faptul ca exista comunicare si in randul animalelor si intre sistemele artificiale inteligente. Cei doi poli intra in actul comunicarii cu un bagaj de cunostinte (repertoriul emitatorului, respectiv repertoriu receptorului); cu cat zona de intersectie a celor doua repertorii este mai vasta, cu atat mai eficienta va fi comunicarea. Intre emitator si receptor se interpune canalul de comunicare, reprezentat de mediul fizic ce face posibila transmiterea semnalelor. La nivelul acestuia pot interveni perturbatii, stimuli ce paraziteaza acuratetea semnalelor emise. De exemplu, canalul de comunicare pentru limbajul oral este mediul aerian, ce permite raspandirea undelor sonore, iar posibile perturbatii sunt zgomotele de fond.

Cel mai important element al comunicarii este sistemul de coduri utilizat. Informatia are un caracter abstract; pentru a putea fi transmisa altei persoane, e necesar sa-i dam o forma concreta si specifica (codare). Acelasi mesaj poate fi transmis folosind coduri diferite, formulandu-l, de pilda, in limba materna, intr-o limba straina ori apeland la la limbajul nonverbal. Pentru ca receptorul sa poata decodifica mesajul primit, e vital ca el sa cunoasca sistemul de coduri utilizat de subiect. Altminteri, receptorul doar doar va percepe un stimul fara a-i putea extrage semnificatia, mesajul fiind neinteligibil.

Prin definitie, comunicarea implica si elemente de fedback, prin care emitatorul primeste semnale despre impactul mesajului sau asupra receptorului, semnificatiile extrase de acesta, atitudinile lui etc.

Functia cognitiva

Dincolo de transmiterea de informatii, limbajul are un rol foarte important in dobandirea de cunostinte noi. O mare parte din cunostintele stocate in memorie sunt obtinute prin intermediul limbajului.

Exista trei cai de acces ale informatiilor in sistemul cognitiv, cunoscute in literatura de specialitate sub denumirea de sisteme de semnalizare:

procesele de cunoastere senzoriala (primul sistem de semnalizare), prin intermediul carora avem acces direct la informatiile din mediu. Cunoasterea senzoriala are insa un caracter limitat, permitand accesul doar la aspectele concrete si imediate ale stimulilor si evenimentelor din ambianta (pentru mai multe detalii, revezi modulele 3 si 4);

limbajul (al doilea sistem de semnalizare), care prin functia sa cognitiva este cea de-a doua poarta de intrare a informatiilor in sistemul cognitiv. Cunoasterea prin intermediul limbajului are un caracter mijlocit, in sensul ca nu venim in contact direct cu sursa primara a informatiilor, ci indirect, prin intermediul unui emitator.

gandirea, care prin intermediul rationamentului ne permite sa extragem cunostinte noi prin combinarea logica a datelor deja existente. Cunoasterea prin intermediul gandirii este o forma superioara intrucat permite accesul la informatiile abstracte si esentiale, nefiind limitata la concretul sezorial (pentru mai multe detalii, revezi modulele 5 si 6).

Sa ilustram cele spuse aici printr-un rationament silogistic celebru. Pornind de la doua asertiuni date (numite in limbaj tehnic premise)

P1: Toti oamenii sunt muritori.

P2: Socrate este om.

prin combinarea lor si eliminarea termenului mediu (oameni), obtinem o informatie  noua, numita concluzie:

C: Socrate este muritor.

Acesta informatie nu exista anterior in sistemul nostru cognitiv, nu a fost dobandita nici pe cale senzoriala si nici prin mijlocirea limbajului, ea fiind o mostra de cunostinte autogenerate.

Valoarea de adevar a cunostintelor generate pe baza de rationamente este dependenta de doi factori:

valoarea de adevar a premiselor;

respectarea normelor logicii.

Alaturi de aportul informational, functia cognitiva a limbajului rezida si in rolul acestuia de mijlocire a cunoasterii prin gandire, de organizare a datelor stocate in memorie, de orientare a proceselor senzoriale si de organizare a output-urilor acestora etc.

Functia emotional-expresiva

Functia emotional-expresiva evidentiaza faptul ca, odata cu comuniarea si cunoasterea, limbajul are un rol important si in viata emotionala: permite exprimarea starilor emotionale proprii si identificarea starilor emotionale ale altor persoane. Acest rol se realizeaza in primul rand prin expresiile verbale utilizate (ce spunem despre ceea ce simtim la un moment dat), dar si printr-o serie de mijloace de expresivitate specifice de tip nonverbal si paraverbal specifice.

Dintre mijloacele nonverbale amintim:

mimica (ansamblul expresiilor date de modificarile elementelor mobile de la nivel facial: ochi, sprancene, buze si comisuri bucale, frunte, pometi, barbie etc.); 

gestica (ansamblul expresiilor la care participa alte elemente mobile ale corpului: miscarea mainilor, directia privirii, inclinarea capului, orientarea corpului etc);

modalitati de expresie de care e responsabil sistemul nervos parasimpatic: transpiratia, tremurul, paloarea sau inrosirea fetei, ritmul si amplitudinea respiratiei, dilatarea pupilelor, etc.

Toate acestea sunt putatoare de semnificatii despre starile emotionale si atitudinile subiectului fata de o anumita tema. Specific lor este faptul ca  pot sa apara independent de orice exprimare orala.

Spre deosebire de mijloacele nonverbale de expresivitate,  mijloacele de tip paraverbal insotesc intotdeauna vorbirea si au semnificatie doar coroborate cu continutul semantic al celor spuse. In randul acestora se numara intensitatea vorbirii, intonatia, ritmul vorbirii, topica, pauzele, dificultatile de exprimare etc.

Pentru ilustrare, vom prezenta succint un posibil tablou emotional-expresiv al starii de frica acuta: ochi larg deschisi, sprancene ridicate, gura intredeschisa, postura cataleptica, tremur, transpiratie, respiratie accelerata etc.

In ceea ce priveste raportul dintre continutul semantic al mesajului verbal si expresiile emotionale concomitente, se contureaza trei ipostaze:

Expresiile emotionale intaresc si sustin cele exprimate in plan verbal. In acest caz, mesajul verbal devine unul foarte viu si persuasiv, elementele nonverbale venind ca o confirmare a celor spuse.

Expresiile emotionale completeaza enunturile orale. In general, aceasta situatie este specifica persoanelor cu deficit de vocabular, care nu reusesc sa se exprime adecvat in cuvinte.

Expresiile emotionale contrazic declaratiile verbale ale persoanei. O aplicatie practica a acestei situatii este tehnica poligraf (detectorul de minciuni) utilizata in identificarea comportamentului simulat, care are la baza disonanta dintre continuturile verbale si elementele nonverbale concomitente. In general, mesajul nonverbal este mai credibil, deoarece este relativ insensibil la controlul voluntar.

Functia imperativ-persuasiva

Intr-o prima acceptiune, functia imperativ-persuasiva atesta capacitatea de a influenta, prin intermediul limbajului, vointa altor persoane, de a induce altora o idee sau o stare afectiva proprie. Aceasta functie se realizeaza prin continutul semantic al mesajului, prin latura expresiva a acestuia, dar si printr-o serie de mijloace de persuasiune, cum sunt:

mijloace prin care solicitam unei persoane sa savarseasc un anumit act: aluzia, apropos-ul, rugamintea, cerinta ferma, ordinul, comanda etc. Alegerea unuia sau altuia dintre mijloacele existente depinde de raportul existent intre emitator si receptor;

mijloace prin care solicitam intreruperea unor actiuni: rugamintea, reprosul, interdictia, amenintarea etc;

mijloace de convingere a interlocutorului: propunerea, invitatia, prevenirea, sfatul, etc.

Toate aceste mijloace de persuasiune sunt importante si utile in domeniul vanzarilor, al actoriei, negocierii etc.

Un al doilea aspect acoperit de functia imperativ-persuasiva a limbajului este influentarea vointei si a starilor afective proprii, sub forma de imbolduri, fraze autoincurajatoare, mesaje pozitive etc.

Functia ludica

Functia ludica se refera la posibilitatea construirii prin limbaj a unor asociatii verbale de efect, care pot merge de la rime, consonante, ciocniri de sensuri, pana la creatia artistica in forma poeziilor, proverbelor, zicatorilor, ghicitorilor etc. In alti termeni, prin aceasta functie limbajul raspunde nevoii umane de joc, ce poate sa mearga de la simplul joc de cuvinte pana la creatia artistica.

Subiecte pentru autoevaluare:

Intrebari de autoevaluare

Care este definitia limbajului?

Scrie raspunsul tau aici:

Raspunsul corect la intrebarea de mai sus este:

Limbajul este o activitate psihica prin care, cu ajutorul limbii, se realizeaza comunicarea interumana si gandirea verbal-notionala.

Ce include componenta energetica, parte a mecanismelor periferice specifice limbajului oral?

Scrie raspunsul tau aici:

Raspunsul corect la intrebarea de mai sus este:

Aparatul respirator si sistemul muscular aferent acestuia (diafragma si muschii intercostali)

Care sunt factorii de care depinde valoarea de adevar a concluziei unui rationament?

Scrie raspunsul tau aici:

Raspunsul corect la intrebarea de mai sus este:

Valoarea  de adevar a premiselor si respectarea normelor logicii.

In ce consta diferenta esentiala dintre mijloacele de expresivitate de tip nonverbal si cele de tip paraverbal specifice limbajului oral?

Scrie raspunsul tau aici:

Raspunsul corect la intrebarea de mai sus este:

Mijloacele de expresivitate de tip nonverbal pot sa apara independent de orice exprimare orala, in timp ce mijloacele paraverbale de expresivitate insotesc intotdeauna vorbirea si au semnificatie doar coroborate cu continutul semantic al celor spuse. Aceasta functie se realizeaza prin continutul semantic al mesajului, prin latura expresiva a acestuia, dar si printr-o serie de mijloace de persuasiune

Prin ce modalitati se realizeaza functia imperativ-persuasiva a limbajului?

Scrie raspunsul tau aici:

Raspunsul corect la intrebarea de mai sus este:

Functia imperativ-persuasiva a limbajului se realizeaza prin continutul semantic al mesajului, prin latura expresiva a acestuia si printr-o serie de mijloace de persuasiune specifice.

Daca ati terminat de raspuns la intrebarile de mai sus, verificati-va raspunsurile date confruntandu-le cu materialul teoretic prezentat in acest Modul.

Teste grila pentru autoevaluare:

Formele de creatie artistica, cum sunt poeziile, proverbele, zicatorile si ghicitorile atesta una din functiile limbajului. Care este aceasta?

a)     functia emotional-expresiva

b)     functia ludica

c)      functia de comunicare

d)     functia imperativ-persuasiva

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Mecanismele neuro-fiziologice ale limbajului sunt:

a)     latura activa si latura pasiva

b)     mecanismele centrale si mecanismele periferice

c)      componenta energetica si componenta generatoare

d)     componenta articulatorie si cea de rezonanta

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Ansamblul regulilor de combinare a simbolurilor dintr-o limba constituie:

a)     fonetica

b)     lexicul

c)      vocabularul

d)     gramatica

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Functia imperativ-persuasiva atesta capacitatea de a influenta prin intermediul limbajului:

a)     doar alte persoane

b)     doar propria persoana

c)      atat propria persoana cat si alte persoane

d)     niciuna din variantele de mai sus

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Sunt fenomene ce dovedesc caracterul evolutiv al unei limbi:

a)     intrarea in limba a unor neologisme

b)     iesirea treptata din uz a unor cuvinte (arhaisme)

c)      modificarea normelor gramaticale de catre forurile abilitate

d)     toate variantele de mai sus (a + b + c)

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Daca ati terminat de raspuns la testele grila de mai sus, verificati-va raspunsurile date confruntandu-le cu cele din tabelul urmator:

Subiecte pentru evaluare si control

Teme pentru aprofundarea cunostintelor

Eficienta comunicarii depinde, alaturi de alti factori, si de amploarea zonei de intersectie dintre repertoriul emitatorului si repertoriul receptorului. Imagineaza-ti o situatie in care aria de intersectie dintre repertoriile celor doi poli sa fie cat mai mica, tinzand spre zero si raspunde la urmatoarele intrebari / sarcini:

a)   Cine sunt cei doi interlocutori si ce caracteristici au (unde traiesc, in ce conditii au crescut, ce limba vorbesc, ce deficiente au etc.)?

b)   Identifica cel putin 5 elemente (semne, simboluri, gesturi etc.) care, dincolo de diferentele extreme dintre cele doua persoane, raman totusi in zona comuna a celor doua repertorii. Argumenteaza caracterul universal al acestor elemente.

c)    Descrie minimum 5 elemente care se afla in afara zonei de intersectie a repertoriilor celor doi interlocutori. Argumenteaza caracterul local, specific al acestora.

Termen: sfarsitul saptamanii 6.

Teste grila:

Functia de comunicare a limbajului rezida in:

a)     influenta asupra vointei proprii si asupra vointei altora

b)     dobandirea unor cunostinte noi

c)      transmiterea si receptia de informatii

d)     exprimarea starilor emotionale si a atitudinilor

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Modificarea in timp a semnificatiei atribuite unor cuvinte atesta:

a)     caracterul social-istoric al limbii

b)     caracterul evolutiv al limbii

c)      evolutia ontogenetica a limbajului

d)     caracterul subiectiv al limbajului

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Dimensiunile functionale ale limbajului oral sunt:

a)     emisia si receptia de informatii

b)     ascultarea si vorbirea

c)      citirea si scriere

d)     mecanismele centrale si mecanismele periferice

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Fonetica reglementeaza:

a)     repertoriul sunetelor dintr-o limba si modul de articulare al acestora

b)     ansablul cuvintelor din limba respectiva

c)      regulile de combinare a simbolurilor in structuri cu sens

d)     niciuna din variantele de mai sus

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Mijloacele emotional-expresive specifice limbajului nonverbal se refera la:

a)     mijloace prin care solicitam unei persoane sa savarseasc un anumit act

b)     mijloace prin care solicitam intreruperea unei actiuni

c)      mijloace de convingere a interlocutorului

d)     niciuna din variantele a), b) sau c)

Raspunsul pe care il consideri corect este: .

Rezumatul acestui Modul

Limba reprezinta un ansamblu de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale si gramaticale) cu ajutorul carora se realizeaza comunicarea interumana; ea este o realitate extraindividuala cu caracter social-istoric si evolutiv.

Limbajul este o activitate psihica prin care, cu ajutorul limbii, se realizeaza comunicarea interumana si gandirea verbal-notionala. Din punct de vedere functional, limbajul presupune o dimensiune activa, implicata in emisia de semnale si o dimensiune pasiva responsabila de receptia si decodificarea semnalelor

Principalele functii ale limbajului sunt functia de comunicare, functia cognitiva, functia emotional-expresiva, functia imperativ-persuasiva si functia ludica.

Bibliografie obligatorie

Bibliografie disponibila on-line

Exemplu - link: ..

Bibliografie suplimentara (facultativa)

Golu, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de maine;

Stan, R. (2006). Limbajul. In Bonchis E. (coord.), Psihologie gerenala, Oradea, Editura Universitatii din Oradea;

Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Editura Pro Humanitate;

Bibliografie

Golu, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de maine;

Miclea, M. (1999). Psihologie cognitiva. Modele teoretico-experimentale (ed. a II-a revazuta), Iasi, Ed. Polirom;

Miller, G.A. (1956). The magical number seven, plus or minus two: Some limits on our capacity for processing information, Psychological Review, 63, 81-97;

Preda, V. (1991). Atentia. In Radu, I. (coord.), Introducere in psihologia contemporana, Cluj-Napoca, Editura Sincron;

Ribot, T. (1924/2000). Atentia si patologia ei (editie in limba romana, traducere de Leonard Gavriliu), Bucuresti, Ed. Iri;

Rosca, A. (1976). Psihologie generala, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica.