Junimea si convorbiri literare - inclinatia spre filozofie, spiritul oratoric

Junimea si convorbiri literare

Societatea Junimea si "Convorbiri literare" au jucat in literatura romana un rol considerabil.Ele au creat un mod de a intelege cultura, care a primit numele de spirit junimist.Care sunt insusirile spiritului junimist?Todor Vianu le considera definitorii pe urmatoarele cinci:

-inclinatia spre filozofie:junimistii sunt intelectuali cu pregatire filozofica, oameni foarte civilizati si la curent cu evolutia stiintei si a literaturii.Inclinatia lor spre filozofie inseamna preferinta pentru idei generale.Ei nu sunt specialisti ingusti si isi pun probleme generale ale societatii si culturii romane.Cand mai tinerii membri ai societatii aduc o pregatire de specialitate mai buna, ei se lovesc de o oarecare rezistenta a fondatorilor, care prefera speculatia generala analizelor de specialitate stricta.De altfel, Maiorescu indruma pe poetul Eminescu sa studieze filozofia, iar pe istoricul A. D. Xenopol, sa studieze, pe langa istorie si Drept, filozofia.

-spiritul oratoric:oratoria junimista pleaca de la combaterea modului de a vorbi in public a generatiei anterioare, care contribuise la crearea unei frazeologii demagogii insuportabile (criticate si de Caragiale in piesele sale).Junimistii isi bazeaza vorbirea publica pe un control sever al expresiei.La "prelectiunile populare" vorbitorul venea neobservat de ascultatori, isi facea aparitia pe scena exact la ora fixata, vorbea 50 de minute fara sa citeasca sau sa recurga la paharul de apa obisnuit, apoi disparea la fel de misterios.Tinuta vorbitorului era ingrijita, chiar solemna.Cuvantarea era riguros intocmita.Nimic de prisos, nicio fraza in plus.Acest system a fost prelungit de junimisti, cand au intrat in politica si in sedintele Parlamentului, ei fiind socototi printre primii oratori parlamentari.Titu Maiorescu si Petre Carp au creat un stil (exact, ironic, laconic) al discursului de acest gen, presarat cu formule memorabile.Maiorescu a scris un articol celebru in 1902, "Oratori, retori si limbuti", in care facea o scurta istorie a oratoriei parlamentare romanesti, distingand pe vorbitorii care aveau ceva de spus (adevaratii oratori) de cei care vorbesc doar ca sa vorbeasca (limbutii); intre acestia, la jumatatea distantei se afla, dupa parerea lui Maiorescu, "retorii", nici cu adevarat oratori, nici numai simplii limbuti.

-clasicismul:in forme academice, al spiritului junimist, e legat in primul rand de vocatia pedagogica si universitara a lui Maiorescu si a multora dintre studentii sai.Junimea si "Convorbirile" incurajeaza literatura clasicista, atat in sensul ca apartine curentului classic propriu-zis, cat mai ales in acela ca e "clasata", adica acceptata de cei mai multi ca valoroasa. Dar nu e vorba doar de aceasta preferinta, ci de credinta lui Maiorescu ca o literatura si o critica nationala trebuie sa educe spiritual public, cultivandu-i deprinderi corecte, din care cauza ele trebuie sa indeplineasca unele conditii esentiale:literatura sa fie indiscutabila, sub raportul valorii, iar critica sa fie academica, serioasa, metodica.

-ironia: junimistii spuneau ca in grupul lor "intra cine vrea, ramane cine poate" (adica cine rezista ironiilor).E vorba insa nu numai de aceasta latura hazlie a lucrurilor, ci si de o convingere mai profunda a lui Maiorescu si a celorlalti ca nu se poate construi nimic, pe o baza noua, fara a distruge mai intai, cu ajutorul ironiei, vechea baza, prejudecatile si ideiile gresite.Junimistii au fost mari polemisti.Ei au inceput intotdeauna prin a ironiza.De exemplu, una din tintele ironiei lui Maiorescu a fost "betia de cuvinte".Sub acest titlu, Maiorescu a scris un celebru articol polemic contra delirului verbal, a limbutiei fara continut, din multe studii de specialitate ale vremii.

-spiritul critic: ironia a stat la baza acelei atitudini generale a Junimii in problemele culturii, care este cunoscuta sub numele de spirit critic.Uneori acest spirit critic a fost considerat ca un criticism.Criticism inseamna critica exagerata.Spiritul junimist a fost legat adesea in trecut de exagerarea criticii si membrii societatii, acuzati ca nu iubesc nimic, stramband din nas la tot, ca sunt snobi etc.Este, desigur, o eroare.Ei au fost partizani spiritului critic in cultura, adica a acelei atitudini care priveste totul in fata, lucid, care nu se imbata cu apa rece, cum spune proverbul, si nu admite nimic decat sub rezerva discutiei si argumentatiei temeinice.Aceasta pozitie le-a fost inspirata junimistilor de o anumita evolutie a societatii si gandirii omenesti in epocile precedente.

Junimea

de Tudor Vianu

Spiritul oratoric este a doua trasatura a mentalitatii junimiste. Desigur, prin indelungata lupta a lui Maiorescu impotriva retoricii pasoptiste si a frazeologiei politice si parlamentare, Junimea inseamna un reviriment in sensul controlului cuvantului, ramanand ea insasi o pepiniera de talente oratorice, reinnoite cu fiecare generatie. Nu trebuie uitat ca prima manifestare a Junimii este aceea a conferintelor publice, stilizate in ce priveste atitudinea oratorului si arta compozitiei lui dupa modelul maiorescian, usor de recunoscut chiar in reeditarile lui mai noi. Oratorul, imbracat in frac sau redingota, aparea ca un deus ex machina in fata publicului care nu trebuia sa-l zareasca pana in acel moment si incepea sa debiteze expunerea lui in formele enei distiuni impecabile, fara sprijinul vreunei note, nu ca un savant care infatiseaza rezultatele cercetarii lui, ci ca un artist care construieste in fata publicului incantat opera sa desavarsita. Numeroase sunt documentele contemporane care descriu arta oratorica a lui Maiorescu, demnitatea tinutei lui, caldura glasului muzical, marile efecte sugestive scoase din jocul mainilor si al barbii. Alti contemporani ne-au descris in vorbirea profesorului sau a oratorului parlamentar, comparata uneori cu aceea a unui general care isi reduce treptat inamicul, ironia lui nimicitoare, conciziunea lapidara a expresiei, egalata si poate intrecuta in aceeasi vreme numai de rasunatoarele formule ale lui Carp. Modalitatea alcatuirii unei expuneri publice devenise traditionala la Junimea. Oratorul, ne spune Panu, trebuia sa inceapa, dar mai cu seama sa sfaseasca, printr-o comparatie care isi avea rostul sa puna termenii problemei, si sa ilustreze concluzia ei. Debitul sau trebuia sa curga neintrerupt, dand impresia unei suverane stapaniri de sine si a subiectului. Folosind prestigiosul model al initiatorilor, se constituie la Junimea o larga traditie care produce, in generatiile urmatoare, oratoria universala a unui Negulescu, Mehedinti, Petrovici. Nu numai de altfel in vorbire, dar si in scris, idealul oratoric domina productia junimistilor.

Ironia este o alta trasatura a tabloului. Vestita zeflemea junimista coalizeaza impotriva miscarii pe cei mai multi din adversarii ei. Pana la motivele ideologice si tendintele sociale, adversarii se ridica impotriva Junimii mai intai din pricina veseliei pe care stiau ca o trezesc in cercul ei. "Dosarul" Junimii creste in fiecare sedinta cu excerpte din discursurile dau articolele vorbitorilor sau scriitorilor din Iasi si de aiurea, producand o reactie usor de inchipuit in sufletele acelora care aflau ca se bucurasera de onoarea acestei atentii. Unele din articolele critice ale lui Maiorescu in epoca lui ieseana sunt ca o prelungire a "dosarului" a carui faima starnise atatea dusmanii. Singur Hasdeu intelege ca trebuie sa raspunda cu aceeasi arma, dand prilej epocii, care rasese adesea impreuna cu Junimea, sa rada de cateva ori impotriva ei. Ironia folosita de atatea ori ca unealta polemica este manipulata si in interiorul cercului. Junimea este departe de a fi o societate de admiratie mutuala. In momentele putin fericite, poetii si prozatorii grupului isi primesc verdictul nimicitor din gura propriilor prieteni. Intr.un colt exista grupul acela care nu luau parte la discutii, in frunte cu matematicianul Culianu: grupul este denumit cu termenul colectiv "caracuda". O gluma nereusita este primita cu vociferarile intregi asistente: "faul! faul!". Alaturi de Carp, Pogor este ironistul cel mai acerb al grupului. Nimic nu afla iertare in ochii sai. Discutiile cele mai serioase sunt intrerupte de zeflemeaua lui necrutatoare si din coltul canapelei pe care era tolanit, gestul sprijinind reflectia, adeseori porneste o perna in capul vreunui nefericit preopinent. Pogor este autorul maximei dupa care anecdota primeaza, acea anecdota in care exceleaza Caragiani si care intr-o zi va aduce revelatia lui Creanga.