Sublim
(lat. sublimis, "inalt", "maret")
Sublimul este categoria estetica prin care se
exprima insusirea unor obiecte si a unor procese de a fi la cel mai inalt grad
de perfectiune / frumusete, de neobisnuita desavarsire morala in natura si in societate
, ca si a unor acte umane de exceptionala
noblete, provocand sentimente de elevatie, de uimire si de admiratie, unite cu
teama in fata maretiei lor, precum si convingerea ca, infruntand uriase forte
potrivnice, omul are puterea de a le domina.
In lumea antica, trairea in sublim a fost specifica stramosilor nostri
directi, cu stiinta de a se face nemuritori, Dacii, prin trimiterea din cinci in cinci ani a Mesagerului Celest, a Solului, la
Dumnezeul Cogaionului (Samos / Soarele-Mos, Tatal-Cer), alaturi de care
participa la o ordine cosmica, aidoma protagonistului mioritic (si el cu statut
de nemuritor, prin aruncarea in trei tapi / sulite, potrivit variantelor
ardelenesti ale colindei Pe-o Gura de Rai / La
Muntele Mare etc.), incredintandu-ne ca: la
nunta mea / a cazut o stea; / Soarele si Luna / mi-au tinut cununa; / brazi si
paltinasi / i-am avut nuntasi; / preoti muntii mari, / paseri lautari, / pasarele mii / si stele faclii!
Conceptul de sublim a fost abordat chiar din antichitate, in «Tratatul despre
sublim»; dar contributiile cele mai importante la dezvoltarea teoriei sublimului s-au inregistrat in
ultimele trei secole, datorandu-se lui Nicolas Boileaux (1636 1711), Edmund Burke (1729 1797), Immanuel Kant (1724 1804), Georg Wilhelm Friedrich Hegel
(1770 1831) s. a.
