"Ion" de Liviu Rebreanu (caracterizarea personajului principal)

"Ion" de Liviu Rebreanu (caracterizarea personajului principal)

Ion este eroul central al romanului, simbol al destinului tragic al taranului roman din Transilvania .

Realizat in maniera relista , cu cateva nuante naturaliste, personajul complex, contradictoriu va trai drama ancestrala a pamantului si apoi drama iubirii.

Exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant , el este o individualitate prin modul in care il obtine. Singulara in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zestre , pentru ca Vasile Baciu si tatal lui Ion dobandisera averea in acelasi fel, ci comportamentul sau :o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunta , iar apoi umbla dupa nevasta lui George.

La inceputul romanului i se constituie un portret favorabil. Desi sarac , este "iute si harnic, ca ma-sa", iubeste munca si pamantul .Istet, silitor si cuminte, trezise simpatia invatatorului, care il considera capabil de a-si schimba conditia:"Cand a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea."Baiatul renuta insa la scoala, pentru ca pamantul ii este mai drag decat cartea.

Insultat de Vasile Baciu, in fata satului , la hore se simte rusinat si manios dorind sa se razbune.Vasile Baciu il va numi:"sarantoc, talhar, hot". Orgolios, lipsa pamantului ii apare ca o conditie a pastrarii demnitatii umane.

Lacomia de pamant si dorinta de razbunare se manifesta si cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu, pentru ca fusese inainte al Glanetasilor:"Inima ii tremura de bucuri ca si-a marit averea".De la Simion Lungu luase cateva brazede de pamant, dar el isi doreste mai mult. De aceea vede in casatoria cu Ana solutia.Intrebarea intamplatoare a lui Titu "Poti sa-l silesti?" este luata de Ion ca un sfat pentru mijlocul prin care sa-l determine pe Baciu sa accepte casatoria si sa-i dea pamantul: dragostea Anei.

Este viclean cu Ana : o seduce, apoi se instraineaza, iar casatoaria o stabileste cu Baciu cand fata ajunsese deja de rasul satului. Este naiv crezand ca nunta ii va aduce si pamantul, fara a face o foaie de zestre. Este randul lui Vasile Baciu sa se arate viclean. Dupa nunta incepe cosmarul Anei, batuta si alungata de cei doi barbati.

Prin interventia preotului Belciug, Vasile ii da toate pamanturile lui Ion , la notar.

Instinctul de posesie asupra pantului fiind satisfacut, lacomia lui raspunde altei nevoi launtrice, patima pentru Florica. Asa cum ravnise la averea altuia, acum ravneste la nevasta lui George.Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de Florica: falsa prietenie cu George in a carui casa poate veni oricand ca prieten. Destinul face ca George sa-l omoare cu cateva lovituri de sapa pe Ion venit noaptea in curtea lui dupa Florica.. Ion devine astfel o victima a lacomiei si a orgoliului sau.

In realizarea caracterizarii autorul imbina caracterizarea directa cu cea indirecta.

Naratorul prezinta initial, in mod direct, biografia personajului, iar pe parcursul romanului , elemente de portret moral.

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentieaza trasaturile sale. Este respectuos cu invatatorul si preotul, dar ironic cu Vasile Baciu.Vestimentatia ii reflecta conditia sociala de taran , iar numele devine emblematic.

Este aspru , chiar brutal, cu cei pe care-i considera vinovati pentru propria conditie, aceea de taran sarac. Pe tatal sau il acuza ca i-a baut averea, iar pe mama sa ca l-a "facut" sarac.

Dar relatia fundamentala se stabileste intre protagonist si un personaj simbolic mai puternic decat el: pamantul. Iubeste pamantul mai presus de orice: "Iubirea l-a stanit de mic copil[.] De pe atunci i-a fost mai drag decat o mama."Pamantul -stihie striveste in final omul, care nu intamplator este ucis cu o sapa.

Ion este un personaj romanesc memorabil si monumental, ipostaza a omului teluric, dar supus destinului tragic de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui neinfranata : pamantul -stihie si legile nescrise ale satului traditional.